BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CCR pendinte: ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă cauza (art. 367 alin. (9) CPP). UPDATE: Decizia CCR (consecințe viitoare)
17.09.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Andrei Alexandru MARCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

16 septembrie 2019: Curtea Constituțională, în data de 7 decembrie 2017 a declarat drept neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și, ca atare, a respins-o. Motivarea acestei decizii nr. 814/2017 a apărut în data de 22 februarie 2018, deodată cu publicarea ei în nr. 169 al Monitorului Oficial al României.

Redăm ratio decidendi din care se desprinde că judecătorii instanței de contencios constituțional au analizat doar soluția legislativă a abrogării suspendării de drept a cauzei, lăsând să se înțeleagă că respectiva dispoziție din Codul de procedură penală, anume art. 367 alin. (9) CPP, ar reprezenta doar o abrogare a suspendării de drept existente în Vechiul Cod de procedură penală, și nu o interzicere a suspendării cauzei pe perioada în care Curtea Constituțională e sesizată cu o excepție de neconstituționalitate. Ca atare, din această motivare a Curții Constituționale eu înțeleg că judecătorul de penal poate dispune suspendarea unei cauze pe durata sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate cât timp va constata că o atare sesizare nu ar reprezenta de fapt un abuz al mecanismului excepției de neconstituționalitate, și deci cu atât mai mult atunci când sesizarea CCR ar fi o sesizare din oficiu sau atunci când judecătorul ar considera că excepția este întemeiată. Altfel spus, deși a respins excepția de neconstituționalitate, prin maniera în care Curtea a realizat motivarea respingerii, aceasta a conferit de fapt singura interpretare constituțională ce ar putea fi dată articolului 367 alin. (9) NCPP – și anume aceea că respectiva dispoziție reprezintă doar o abrogare (menționată expres de voința legiuitorului printr-o legiferare declarativă per a contrario – de altfel, și în plus, se poate observa că dispoziția în cauză nu stabilește că judecătorul nu poate suspenda atunci când realizează o sesizare, adică nu pare o normă imperativă, ci una descriptivă) a suspendării de drept ce exista anterior în Vechiul Cod de procedură penală:

15. Anterior modificării şi completării Legii nr. 47/1992 prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, în cadrul etapei judecătoreşti a procedurii soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, dacă în urma verificării legalităţii excepţiei se constata a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor atunci în vigoare, instanţa judecătorească sau de arbitraj comercial sesiza Curtea Constituţională, suspendând totodată judecarea cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa constituţională. Soluţia legislativă privind suspendarea de drept a judecăţii cauzei la instanţa de fond a constituit o garanţie procesuală menită să asigure părţilor litigante exercitarea dreptului de a se apăra, inclusiv împotriva judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale apreciate a fi neconstituţionale. De asemenea, această dispoziţie legală, introdusă după modificarea adusă legii organice a Curţii Constituţionale în anul 1997, a exprimat, prin ea însăşi, ideea legăturii dintre judecătorul a quo şi judecătorul a quem, ca şi faptul că rezolvarea problemei de constituţionalitate este esenţială pentru destinul procesului dedus judecăţii în faţa instanţei.

16. Prin dispoziţiile Legii nr. 177/2010 au fost aduse modificări procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, respectiv etapei judecătoreşti a procedurii. Astfel, a fost eliminată suspendarea de drept a soluţionării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în faţa Curţii Constituţionale şi a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive: în materie civilă – declararea neconstituţionalităţii legii, ordonanţei ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă care a făcut obiectul unei excepţii invocate în cauza respectivă sau a altor dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, respectiv, în materie penală – soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Aşadar, prin dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost abrogate normele referitoare la suspendarea ope legis a cauzelor în care se invocau excepţii de neconstituţionalitate, şi anume dispoziţiile cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în art. 303 alin. (6) din Codul de procedură penală şi în art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

17. Cu privire la dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.
18. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către părţi era folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condiţiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecăţii cauzelor la instanţele de fond a fost acela de a asigura părţilor o garanţie procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, prin eliminarea posibilităţii judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstituţionale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual şi arbitrariul într-o formă care nu putea fi sancţionată, atâta vreme cât suspendarea procesului era privită ca o consecinţă imediată şi necesară a exercitării liberului acces la justiţie. Astfel, scopul primordial al controlului de constituţionalitate – interesul general al societăţii de a asana legislaţia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituţionalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părţi litigante, care au folosit excepţia de neconstituţionalitate drept pretext pentru amânarea soluţiei pronunţate de instanţa în faţa căreia a fost dedus litigiul.
19. Or, Curtea a constatat că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual.

20. De asemenea, Curtea a reţinut că intervenţia legiuitorului, prin care a fost abrogată măsura suspendării de drept a cauzelor în care se invocă excepţii de neconstituţionalitate, constituie tocmai expresia asumării şi respectării obligaţiei ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzător prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Noua reglementare asigură accesul persoanei la justiţie, atât la instanţa de drept comun, cât şi la instanţa constituţională, părţile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege şi, implicit, de posibilitatea de a-şi realiza, în mod real, drepturile şi a-şi satisface interesele în faţa justiţiei. Abrogarea măsurii suspendării de drept nu impietează asupra efectivităţii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuţie însăşi substanţa. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

21. Totodată, Curtea a observat că abrogarea măsurii suspendării de drept a fost însoţită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este admisă şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri. Lipsa reglementării unei căi de atac ar fi lipsit de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât ar fi pus părţile în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, împrejurare ce ar fi echivalat cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora.

:: decizia CCR (spre deosebire de deciziile CEDO și deciziile CJUE, nu avem un hiperlink care să vă permită să citiți direct decizia CCR de pe chiar pagina CCR, dar dacă veți apela la motorul de căutare dosare de pe pagina Curții și veți introduce numărul dosarului, veți observa că vă va apărea și decizia respectivă jos de tot iar dacă veți da click pe ea, vi se va descărca automat în format .docx în calculator. Evident că nu garantăm că acea descărcare este liberă de orice virus și găsim regretabil că o atare descărcare operează fără o avertizare preliminară ce ar exista chiar pe pagina CCR.)

***

15 martie 2017: În data de 09.03.2017 s-a constituit un nou dosar (859D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de Procedură Penală (cauza Ilie Gheorghe Vasile Cornel).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care art. 367 alin. (9) CPP formează obiectul unui control de constituționalitate.

Instanţa de trimitere este Judecătoria Sectorul 6 Bucureşti care a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petent, în sensul că a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi art 341 alin. (8) CPP.

Menţionăm faptul că petentul a apelat încheierea de respingere a contestației durată proces dată de Judecătoria Sectorul 6 Bucureşti,  iar Tribunalul Bucureşti a hotărât, în parte, că această contestaţie este nefondată.

Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ:

Art. 367 (extras)
(9) Ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei.

Andrei Alexandru Marcu (text inițial și selecție)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea „Ovidius” Constanţa

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și text UPDATE)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate