Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Care este conținutul și caracterul autorității ministrului justiției asupra procurorilor?
16.03.2017 | Cristian IONESCU

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Ionescu

Cristian Ionescu

Explicarea situării procurorilor sub autoritatea ministrului justiției este legată de o problemă mult mai complicată și nesoluționată încă la nivel doctrinar: care este natura juridică a Ministerului Public? Nu suntem preocupați în acest articol să contribuim la reflecțiile susținute în literatura de specialitate în legătură cu această temă. Menționăm doar că și legiuitorii constituanți au încercat să creioneze natura juridică a Ministerului Public, dar nu s-a reușit să se configureze clar această idee. Oricum, procurorul, prin funcțiile sale stabilite în art. 131 din Constituție (reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor), prezintă caracteristici de agent al puterii executive, dar prin statutul său legal de magistrat, consacrat prin dispozițiile Legii nr. 303/2004, beneficiază de unele trăsături ce-l apropie de sfera activității de judecată[1].

Rolul procurorului ca agent executiv care reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea publică, precum și drepturile cetățenești, trebuie să înceteze odată cu întocmirea rechizitoriului și înaintarea acestuia instanței de judecată. După acest moment, capătă substanță practică alte caracteristici ale procurorului magistrat care interferează cu cele ale judecătorului. Ne referim aici la normele procesuale care îl introduc pe procuror în derularea procesului, acesta putând interveni, îndeosebi, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Situarea procurorilor sub autoritatea unui membru al Guvernului este o trăsătură esențială a acestora, care nu poate fi neglijată în considerarea independenței ce le-a fost conferită prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Procurorii nu se pot eschiva autorității ministrului justiției.

Cât privește controlul ierarhic exercitat în interiorul sistemului, acesta se desfășoară potrivit unor norme procedurale bine stabilite. Autoritatea ministrului justiției asupra procurorilor are caracter administrativ.

Primele reglementări legale, după intrarea în vigoare a Constituției din 1991, privind raporturile între ministrul justiției și procurori îl situau pe ministru pe o poziție de superioritate ierarhică. Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească prevedea în art. 38 că ministrul justiției: efectuează controlul asupra tuturor membrilor Ministerului Public prin procurorii inspectori din cadrul Parchetului General de pe lângă instanța supremă și din parchetele de pe lângă curțile de apel, precum și prin procurori delegați; controlul se efectua prin verificarea lucrărilor, a modului cum se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competența Ministerului Public, precum și prin aprecierea asupra activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale procurorilor; ministrul putea cere procurorului general informări cu privire la activitatea Ministerului Public și putea da îndrumări cu privire la măsurile ce trebuiau luate pentru combaterea criminalității; ministrul avea dreptul de a da dispoziții scrise, prin procurorul general, procurorului competent să înceapă, în condițiile legii, procedura de urmărire a infracțiunilor despre care avea cunoștință și să promoveze în fața instanțelor judecătorești acțiunile necesare apărării interesului public[2]. Legea nr. 92/1992 interzicea însă ministrului justiției să dea dispoziții pentru oprirea procedurii legale de urmărire penală.

După cum se poate observa, autoritatea exercitată de ministrul justiției asupra procurorilor, în dezvoltarea dispozițiilor constituționale înscrise în art. 131 alin. (1) din textul inițial al Legii fundamentale, avea caracter administrativ și un conținut substanțial, dispozițiile date de acesta prin procurorul general, în vederea respectării și aplicării legii, fiind obligatorii (art. 37 din Legea nr. 92/1992)[3]. Procurorii nu erau însă subordonați ierarhic ministrului justiției, iar acesta nu avea dreptul de intervenție directă în activitatea procurorilor. Aceștia se aflau sub protecția principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic exercitat în interiorul sistemului. Procurorul era independent în relațiile cu celelalte autorități publice, inclusiv cu instanțele judecătorești și își exercita atribuțiile numai în temeiul legii.

Ulterior, prin legile reformei în justiție adoptate în 2004, autoritatea ministrului justiției asupra procurorilor s-a diminuat în mod considerabil, ministrul nemaiavând posibilitatea de a interveni în mod direct în activitatea procurorilor[4]. În schimb, ministrul justiției are atribuția de a propune Președintelui României numirea procurorului general al Parchetului de pe lângă instanța supremă, precum și a conducătorilor și a adjuncților acestora ai altor structuri interne ale Ministerului Public, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii [art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare][5].

Art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară[6] prevede că autoritatea ministrul justiției se exercită în condițiile legii. Legea permite ministrului justiției să exercite din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, controlul asupra procurorilor, dar prin intermediul unor procurori anume desemnați de procurorul general de pe lângă instanța supremă ori de procurorul general al Parchetului Național Anticorupție sau desemnați chiar de el. Tematica controlului este stabilită însă de lege și cuprinde: verificarea eficienței manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competența parchetelor. Nu intră în sfera controlului măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate [art. 69 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată]. Potrivit aceleiași legi, ministrul justiției are posibilitatea de a cere procurorului general de pe lângă instanța supremă informări asupra activității parchetelor și să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea eficientă a criminalității. Astfel de informări pot fi cerute și procurorului general al Parchetului Național Anticorupție.



[1] Avem în vedere aici dispozițiile art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora, procurorul exercită, între altele, următoarele atribuții: efectuarea urmăririi penale în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare, precum și conducerea și controlul altor organe de cercetare penală, sesizarea instanței judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii, exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege, participarea în condițiile legii la ședințele de judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale dispăruților și ale altor persoane, în condițiile legii, acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului. Art. 67 alin. (1) din aceeași lege conferă procurorului dreptul de a participa la ședințele de judecată și rolul activ în aflarea adevărului. În virtutea acestui rol și potrivit dispozițiilor procedurale în materie penală, procurorul poate formula motivat cereri, poate ridica excepții și pune concluzii (a se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015).
[2] A se vedea A. Țuculeanu, Raporturile Ministerului Public cu Autoritatea legislativă și Autoritatea Executivă, în Dreptul nr. 11/1996, p. 57.
[3] În doctrina de specialitate s-a precizat că autoritatea ministrului justiției asupra procurorilor nu are sensul unei subordonări ierarhice, ci acela al unei relații de administrare, similară cu relația existentă între ministrul justiției și instanțele de judecată (a se vedea N. Cochinescu, Organizarea puterii judecătorești în România. Instanțele judecătorești. Ministerul Public. Jurisdicțiile speciale, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p. 172).
[4] A se vedea, în acest sens, și T.C. Briciu, C.C. Dinu, P. Pop, Instituții judiciare, ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 176.
[5] Această dispoziție legală este de natură, în anumite circumstanțe și ținând seama de imperfecțiunea ființei umane, a imprima un sentiment de recunoștință a celui astfel numit într-un post de conducere, față de Președintele republicii. În aceste condiții, ni se pare că prima datorie morală a celui numit într-o astfel de funcție trebuie să fie, ingratitudinea față de Președintele României.
[6] Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.


Prof. univ. dr. Cristian Ionescu
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti