Art. 336 alin. 3 Cod penal, varianta normativă a efectuării transportului public de persoane – întrebări, răspunsuri și practică neunitară
30 martie 2023 | Ancuța BLANARIU
Ancuța Blanariu
Există procese penale în care nu se discută schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 CP, din forma de bază prevăzută de alin. 1 sau 2 în forma agravată prevăzută de alin. 3 sau invers, deşi există la dosar informaţii care pot fi analizate din perspectiva încadrării juridice.
Pentru că unde sunt doi jurişti, sunt trei opinii şi pentru că literatura de specialitate nu detaliază subiectul, am găsit necesar să efectuez un studiu sumar al problemei de drept, cu speranţa că va fi util practicienilor şi ar putea fi un punct de plecare pentru alte dezbateri sau chiar pentru un recurs în interesul legii ori o hotărâre prealabilă în rezolvarea unei chestiuni de drept.
1. Importanța stabilirii corecte a încadrării juridice
Pe justițiabil (adică pe inculpat) nu îl interesează, probabil, aspectele tehnice privind încadrarea juridică, ci soluția dată pe fondul cauzei: dacă merge la pușcărie sau dacă mai are voie să conducă autovehicule. De cele mai multe ori este previzibil că inculpatul nu va merge direct la penitenciar, dacă nu are antecedente penale, ci se va bucura în voia cea bună de o binemeritată suspendare sub supraveghere a executării pedepsei (lucru deloc rău, față de executarea efectivă). Însă situația devine de-a dreptul dramatică atunci când inculpatul, care este și șofer profesionist, află că nu își mai poate exercita profesia o perioadă, pentru că urmare a condamnării, chiar și cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, i se va anula permisul de conducere direct în baza legii[1] și va putea să susțină un nou examen abia după un an[2] de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Despre anularea administrativă a permisului de conducere și despre bunele practici ale unor instanțe de a comunica hotărârile de condamnare Serviciului de permise auto și înmatriculări, pentru a fi anulate permisele de conducere, voi detalia, poate, cu altă ocazie[3].
Interesul stabilirii corecte a încadrării juridice constă în următoarele aspecte:
a) limitele de pedeapsă și natura pedepsei: închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda în forma de bază, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani în forma agravată și consecințele care derivă din aceste limite de pedeapsă diferite;
b) imposibilitatea amânării aplicării pedepsei în forma agravată. Există și inculpați mai norocoși, care primesc amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea și rămân cu permisul de conducere neanulat, deși este reţinută forma agravată a infracţiunii, iar limitele de pedeapsă de la 2 la 7 ani nu permit această soluție. Aceste cazuri[4] sunt excepționale și nu ar putea fi analizate cu titlu de practică neunitară.
Pe de altă parte, sunt cauze [5] în care se respinge solicitarea apărătorului ales al inculpatului de a se amâna aplicarea pedepsei pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal (în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată) și nu se evidențiază neîndeplinirea condiției limitei de pedeapsă mai mică de 7 ani. În mod similar a respins și curtea de apel[6] solicitarea apărătorului ales, pe considerente de gravitate a faptei, și nu pe considerentul limitei de pedeapsă care nu permite amânarea aplicării pedepsei.
c) obligativitatea asistenței juridice pentru forma agravată, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii. Au existat și situații în care judecătorul și procurorul de ședință nu au observat limitele de pedeapsă și inculpatul nu a fost asistat de apărător[7] sau cauza a fost strigată în lipsa apărătorului, care s-a prezentat ulterior, după ultimul cuvânt al inculpatului, punând concluzii singur, fără a se relua dezbaterile contradictorii, respectiv fără ca procurorul să reia concluziile sau acestea să fie aduse la cunoștința apărătorului.[8]
d) termenele de prescripție diferite: 5 ani pentru forma de bază, art. 336 alin. 1 sau 2 CP, respectiv 8 ani pentru forma agravată, art. 336 alin. 3 CP. Într-o cauză[9] s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 CP constând în conducerea la 06.2017 a unui autovehicul sub influența alcoolului (2,69 g/l), în regim UBER, cu un pasager, iar dacă ar f fost stabilită corect încadrarea juridică, nu ar mai fi fost împlinit termenul de prescripţie.
2. Ce înseamnă transport public de persoane? Intră taxiul, boltul, uberul în această noțiune?
Există printre juriști opinia potrivit căreia sintagma de la art. 336 alin.3 CP se referă doar la transportul public în comun de persoane, deci doar la transportul cu autobuzul, troleibuzul, microbuzul sau tramvaiul.
Consider că scopul legii este să protejeze orice călător sau client al serviciului de transport public de persoane, care trebuie să aibă garanția că șoferul este profesionist și nu conduce sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive. Astfel, sintagma transport public de persoane trebuie interpretată în sensul că se referă atât la transportul în comun, cu autobuzul, troleibuzul, microbuzul, tramvaiul, cât și la transportul individual, în regim taxi sau prin aplicațiile uber sau bolt, singura cerință necesară fiind ca accesul la serviciile respective de transport să fie public, adică orice persoană să poată folosi mijlocul de transport. În susţinerea acestui punct de vedere, două argumente sunt esenţiale:
– Atât timp cât legea nu distinge între transportul în comun și cel individual, nici interpretul nu trebuie să distingă.
– Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 definește transportul în regim de taxi ca fiind serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, pe bază de bon client, şi realizat în condiţiile prezentei legi.
Această interpretare, a includerii serviciului de taxi în noţiunea de transport public de persoane, a fost deja confirmată de practica judiciară. Într-o cauză s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 3 CP în condițiile în care inculpatul conducea un taxi cu doi clienți.[10]
În schimb, în altă cauză[11] s-a reținut încadrarea juridică în forma agravată faţă de inculpatul care conducea un autoturism cu care efectua transportul a 8 muncitori de la locul de muncă la domiciliu, în baza unei convenții între două societăți – cea la care era angajat inculpatul ca șofer și cea la care lucrau muncitorii transportați. Consider că în acest caz, al unei convenții, nu se poate reține caracterul public al activității, fiind vorba despre un transport în regim închis, inaccesibil publicului.
3. Trebuie să existe persoane (călători sau clienți) în autovehicul la momentul depistării infracțiunii flagrante?
În majoritatea cauzelor se indică numărul de persoane aflate în mijlocul de transport – 7-8 călători în microbuz [12], 5 călători în microbuz[13], 4 călători în microbuz[14], 16 pasageri în autobuz[15], dar există și cauze în care doar se menționează cu titlu general că erau călători, fără a se indica numărul acestora, reținându-se că inculpatul conducea un vehicul-microbuz, cu care transporta mai multe persoane[16].
S-a reținut varianta agravată și în situația în care inculpatul era taximetrist in timpul serviciului cu autoturismul licențiat taxi, fără a se menționa dacă la momentul opririi în trafic erau sau nu persoane în autoturismul condus de inculpat[17]. Similar, în altă cauză[18] s-a reţinut că inculpatul, în calitate de şofer de taxi atestat profesional, a condus în timpul serviciului autoturismul, având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, provocând astfel un accident soldat cu pagube materiale, fără referire la eventuali pasageri aflaţi în autovehicul la momentul accidentului.
Însă, în altă cauză[19], s-a reţinut forma agravată, întrucât inculpatul, chiar și fără a fi de serviciu, având certificatul profesional expirat, a efectuat în mod efectiv un transport public de persoane prin preluarea clientei AA, pe care contra cost urma să o transporte la domiciliu. S-au reţinut dispozițiile prevăzute de art. 336 alin. 3 C.pen. și de art. 4 din Legea nr. 38/2003, care se referă la transportul public de persoane, fără a face alte distincții.
Apreciez că trebuie reținută varianta agravată ori de câte ori rezultă din probe că inculpatul efectua transport public de persoane, indiferent dacă avea sau nu călători sau clienți la momentul opririi în trafic şi indiferent dacă era în timpul programului de lucru sau avea autorizaţia expirată. Prin incriminarea ca formă agravată s-a urmărit protejarea tuturor potențialilor călători sau clienți ai serviciilor de transport public de persoane, care achită costul serviciului public de transport, și nu doar a clienților transportați la momentul depistării infracțiunii. A raționa altfel ar însemna ca încadrarea juridică a faptei unui șofer care conduce un autovehicul destinat transportului public de persoane să depindă de hazard, respectiv de împrejurarea dacă erau călători sau nu la momentul opririi în trafic ori ar exista posibilitatea ca inculpatul să invoce în favoarea sa încălcarea anumitor reguli privind relaţiile de muncă. Or, în mod evident, infracțiunea este una de pericol și se urmărește protejarea încrederii călătorilor sau a clienților în starea normală a șoferilor care conduc mijloacele de transport, respectiv o stare care exclude influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive.
4. Situații din practica judiciară în care s-a reținut forma de bază în locul celei agravate
În cele mai multe situaţii din practică, inculpatul lucra ca şofer Uber la momentul săvârşirii faptei, iar încadrarea juridică reţinută în timpul urmăririi penale şi chiar în hotărâre, a fost în forma simplă. Exemple:
– Într-o cauză[20] s-a menționat că inculpatul lucra ca șofer Uber la momentul săvârșirii faptei, iar din buletinul de analiză toxicologică efectuat, inculpatul a reieşit pozitiv pentru metadonă, metadonă 0,393 ug/ml, morfină 0.039 ug/ml. codeină 0,005 ug/ml, pozitiv la metamfetamină, morfina, metadonă. Nu s-a discutat schimbarea încadrării juridice, inculpatul nu a avut apărător, s-a pronunțat condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere, s-au aplicat dispozițiile privind concursul de infracțiuni, inculpatul fiind condamnat anterior pentru fapte similare, iar încadrarea reținută de instanță a fost art. 336 alin. 2 CP.
– În altă cauză[21] s-a reținut că prin buletinul de analiză toxicologică-toxice s-a stabilit că la data recoltării rezultatul a fost pozitiv pentru canabinoizi, atât în sânge, cât şi în urină cu valorile de: THC 0,003 μg. şi THC-COOH 0,037 μg, iar instanța a reținut că inculpatul lucra ca șofer de taxi în regim Uber. S-a pronunțat amânarea aplicării pedepsei închisorii de 1 an și 6 luni.
– Într-o cauză similară[22], în care inculpatul era șofer Uber la momentul săvârșirii faptei și condusese sub influența alcoolului, instanța a reținut forma de bază, art. 336 alin. 1 CP, însă nu a dispus amânarea aplicării pedepsei, reținând gravitatea sporită a faptei, existând și un accident de circulație cu daune materiale. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, fără să se fi discutat schimbarea de încadrare juridică.
– La fel, în altă cauză[23] s-a reținut pentru justificarea soluției de condamnare la închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, nu doar că limitele alcoolemiei au fost extrem de ridicate, respectiv de 2,72 g‰ la prima recoltare, iar la ora 06.15 de 2,55 g‰ de alcool pur în sânge, dar inculpatul se afla chiar în exercitarea ocupaţiei, respectiv şofer în regim Uber. Astfel, inculpatul se ocupa cu transportul persoanelor fizice şi, chiar în timp ce exercită această activitate, a consumat băuturi alcoolice. De altfel, inculpatul a şi avut un client în momentul în care a condus sub influenţa băuturilor alcoolice şi a produs un accident rutier, punând grav în pericol viaţa şi integritatea fizică a acestuia. Însă încadrarea juridică a rămas în forma de bază, art. 336 alin. 1 CP.
– Putem reaminti și cazul menționat la punctul 1, lit. d), în care s-a dispus încetarea procesului penal pentru prescripția răspunderii penale.
5. Se poate schimba încadrarea juridică în cursul judecății, dacă în rechizitoriu nu s-a reținut împrejurarea efectuării transportului public de persoane, dar din probe reiese această împrejurare? Afectează procedura simplificată?
Sub aspect procesual, mai mulţi autori au analizat efectele Deciziei 250/2019 a CCR, existând doctrină[24] care dezbate pe larg aspectele controversate de procedură privind schimbarea încadrării juridice.
Sub aspectul material, se pune problema dacă prin schimbarea încadrării juridice şi prin reţinerea unui element de fapt nou, suplimentar celor reţinute în rechizitoriu (efectuarea transportului public de persoane) s-ar depăşi limitele judecăţii. Art. 371 CPP impune ca judecata să se mărginească la” faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei”, iar în doctrina penală se face distincţie între fapte şi împrejurări, fiind recunoscut că anumite împrejurări care agravează o infracţiune pot fi reţinute de instanţă, chiar dacă procurorul nu le-a menţionat în rechizitoriu. Este de notorietate că agravanta privind săvârşirea faptei în timpul nopţii poate fi reţinută de instanţă, chiar dacă nu este descrisă în rechizitoriu, dar rezultă din probe. La fel, efectuarea transportului public de persoane la momentul conducerii sub influenţa alcoolului sau a substanţelor psihoactive nu reprezintă o acuzaţie nouă, o faptă nouă, de sine stătătoare, ci un simplu element circumstanţial. Aşadar, se poate schimba încadrarea juridică în cursul judecăţii, chiar dacă în rechizitoriu nu s-a menţionat împrejurarea efectuării transportului public de persoane.
Există şi situații în care procurorul analizează probele și reține că inculpatul nu efectua transport public de persoane, însă judecătorul, analizând aceleași probe, ar putea reține opusul. Într-o cauză[25], instanţa a observat că Parchetul a dat întâietate declaraţiilor inculpatului prin care a precizat că, la momentul depistării în trafic, nu efectua cursa regulată de transport persoane cu microbuzul la volanul căruia se afla, iar nu adresei trimise de S.C. A S.A. din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul conducea la data de … un microbuz cu numărul de înmatriculare … şi executa cursa regulată de transport public de persoane pe traseul … cu plecare de la cap de linie 05:30 şi cu foaia de parcurs seria C, nr. .. din 23.07.2018. În condiţiile în care prin actul de sesizare a instanţei, în situaţia de fapt, nu s-a reţinut faptul că inculpatul se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv şofer al microbuzului de transport persoane ce efectua o cursă regulată pe o rută stabilită, instanţa nu a putut să analizeze incidenţa unei schimbări de încadrare în infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (3) Cod penal, situaţie care ar fi depăşit limitele judecăţii, instanţa nefiind sesizată cu aceste elemente de fapt. S-a pronunțat o pedeapsă de 11 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei, definitivă.
Apreciez că limitele judecăţii se referă la faptele arătate în rechizitoriu, şi nu la toate detaliile, elementele de fapt reţinute în rechizitoriu. Diferenţa dintre fapte şi elemente de fapt se face prin raportare la importanţa sau relevanţa informaţiei faţă de conţinutul legal al incriminării. Aspectele ce ţin de nucleul dur al acuzaţiei, de elementul material, de acţiunea sau inacţiunea inculpatului, sunt aspecte ce ţin de faptă, iar alte detalii secundare, reprezintă simple circumstanţe, elemente de fapt ce pot suferi modificări fără să afecteze limitele judecăţii.
Schimbarea încadrării juridice nu este incompatibilă cu procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, fiind chiar recunoscută expres posibilitatea schimbării încadrării juridice la art. 377 alin. 4 CPP. Astfel, dacă instanţa constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale (însuşite de inculpat prin formularea cererii de judecare în procedură simplificată) reiese împrejurarea că inculpatul efectua transport public de persoane în momentul săvârşirii infracţiunii în forma de bază, fie că inculpatul avea pasageri în autovehicul, fie că inculpatul era între două curse, se va putea schimba încadrarea juridică în forma agravată, fără să se încalce limitele învestirii.
6. Concluzii
Diversitatea de soluţii şi de opinii nu trebuie să descurajeze pe justiţiabili sau pe practicieni. Importante sunt eforturile pentru descoperirea înţelesurilor ascunse ale unor noţiuni, ca parte integrantă din pregătirea profesională continuă a tuturor participanţilor la realizarea actului de justiţie în materie penală: poliţist, procuror, avocat şi judecător. De colaborarea şi de schimbul de idei între profesionişti depinde calitatea şi previzibilitatea actului de justiţie. Nu doar judecătorul este responsabil de calitatea hotărârii, ci toţi cei implicaţi în procesul penal, corespunzător atribuţiilor fiecăruia.
[1] OUG 195/2002, Art. 114 – (1) Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în următoarele cazuri:
b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1) şi art. 339 alin. (2) – (4) din Codul penal;
Art. 24 (6) Persoana care nu deţine permis de conducere şi a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (1), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1) şi art. 339 alin. (2) – (4) din Codul penal sau pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie, precum şi persoana al cărei permis de conducere a fost anulat în condiţiile art. 114 alin. (1) lit. a) – d) sau ale art. 115 alin. (1) au dreptul de a se prezenta la examen pentru obţinerea permisului de conducere, respectiv pentru obţinerea unui nou permis de conducere, după caz, dacă a intervenit una dintre situaţiile următoare:
a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate;
b) a trecut un an de la data graţierii totale ori a restului de pedeapsă, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau de la data împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei.
[2] Faţă de anularea permisului de conducere şi posibilitatea susţinerii unui nou examen abia peste un an, apare ca inutilă aplicarea pedepsei complementare constând în interdicţia dreptului de a conduce vehicule, prevăzută de art. 66 alin.1 lit.i CP, pe durata de un an. Dacă interdicţia este pe o durată mai mare, are logică.
[3] Las aici art. 203 – (1) lit.a din HG 1391/2006, care prevede: Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română, în cazurile prevăzute la art. 114 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune:
a) de şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, dispusă de o instanţă din România;
[4] Hotărâre nr. 118/2023 din 10.03.2023 pronunțată de Judecătoria Dej, cod RJ de96e7646, nedefinitivă, atacată cu apel; Hotărâre nr. 1739/2020 din 26.11.2020 pronunțată de Judecătoria Brașov, cod RJ 33223373 (https://www.rejust.ro/juris/33223373) definitivă (2 clienți, în regim taxi).
[5] Hotărâre nr. 497/2022 din 05.05.2022 pronunțată de Judecătoria Bistrița, cod RJ 72e4g4e25 (https://www.rejust.ro/juris/72e4g4e25)
[6] Hotărâre nr. 1710/2015 din 22.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cod RJ ge5dd883 (https://www.rejust.ro/juris/ge5dd883)
[7] Încheiere de şedinţă din 25.03.2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu, cod RJ 69e3e5888 (https://www.rejust.ro/juris/69e3e5888) – Instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului faptul că nu i-a fost desemnat un apărător, nefiind un caz de asistenţă judiciară obligatorie; Hotărâre nr. 750/2019 din 24.09.2019 pronunțată de Judecătoria Moreni, cod RJ ed222327d (https://www.rejust.ro/juris/ed222327d)
[8] Hotărâre nr. 77/2021 din 25.02.2021 pronunțată de Judecătoria Călărași, cod RJ g3de4g34 (https://www.rejust.ro/juris/g3de4g34) – După strigare s-a prezentat pentru inculpat av. D.O. arătând faptul că la strigarea cauzei a fost prezent în sala de şedinţă nr. 2 a Judecătoriei şi că solicită ca la individualizarea pedepsei ce urmează a se pronunţa să se aibă în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, faptul că acesta ştia că în ziua următoare era liber, consumând ceva băuturi alcoolice seara, însă după 12 noaptea a primit un telefon pentru a pleca dimineaţa în cursă întrucât a intervenit o problemă, astfel că a trebuit să plece în cursă dimineaţa. Depune la dosarul cauzei un set de acte în circumstanţiere.
[9] Hotărâre nr. 441/2022 din 23.06.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, cod RJ 86258dg78. Nu s-a analizat nici incidența suspendării termenului de prescripție pe durata stării de urgență.
[10] Hotărâre nr. 118/2023 din 10.03.2023 pronunțată de Judecătoria Dej, cod RJ de96e7646. Încadrarea juridică a fost corectă, însă s-a pronunțat o soluție generoasă de 1 an și 4 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei, nedefinitivă, atacată cu apel.
[11] Hotărâre nr. 36/2023 din 12.01.2023 pronunțată de Judecătoria Sibiu, cod RJ 86479d76e (https://www.rejust.ro/juris/86479d76e)
[12] Hotărâre nr. 464/2021 din 12.11.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina, cod RJ 3485d447d (https://www.rejust.ro/juris/3485d447d)
[13][13] Hotărâre nr. 74/2018 din 01.02.2018 pronunțată de Judecătoria Buzău, cod RJ ee69e929 (https://www.rejust.ro/juris/ee69e929).
[14] Hotărâre nr. 161/2023 din 02.02.2023 pronunțată de Judecătoria Tulcea, cod RJ 39g6g76ed (https://www.rejust.ro/juris/39g6g76ed)
[15] Hotărâre nr. 161/2023 din 02.02.2023 pronunțată de Judecătoria Tulcea, cod RJ 39g6g76ed (https://www.rejust.ro/juris/39g6g76ed)
[16] Hotărâre nr. 1221/2018 din 04.12.2018 pronunțată de Judecătoria Buzău, cod RJ 23293627 (https://www.rejust.ro/juris/23293627)
[17] Încheiere de şedinţă din 25.03.2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu, cod RJ 69e3e5888 (https://www.rejust.ro/juris/69e3e5888)
[18] Hotărâre nr. 6/2020 din 15.01.2020 pronunțată de Judecătoria Pașcani, cod RJ 59225947e.
[19] Hotărâre nr. 513/2017 din 18.12.2017 pronunțată de Judecătoria Pașcani, cod RJ 394494498.
[20] Hotărâre nr. 134/2023 din 20.01.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, cod RJ 864863522.
[21] Hotărâre nr. 15/2023 din 07.02.2023 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj Napoca, cod RJ 98d7688g7.
[22] Hotărâre nr. 653/2020 din 08.10.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, cod RJ d59d82872 (https://www.rejust.ro/juris/d59d82872)
[23] Hotărâre nr. 3074/2021 din 12.11.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, cod RJ g9585735g.
[24] Un articol recent: Probleme practice privind schimbarea încadrării juridice, de Daniel Grădinaru, https://www.universuljuridic.ro/probleme-practice-privind-schimbarea-incadrarii-juridice/
[25] Hotărâre nr. 523/2021 din 09.12.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina, cod RJ 49543ge89 (https://www.rejust.ro/juris/49543ge89)
Judecător Ancuţa Blanariu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
