Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
20.03.2017 | Andreea Mădălina NICU

Secţiuni: Drept penal, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Andreea Mădălina Nicu

Andreea Mădălina Nicu

I. INTRODUCERE

În cazurile în care suspectul sau inculpatul se consideră nevinovat, acesta are dreptul de a solicita recunoaşterea acestei nevinovăţii printr-o altă soluţie decât cea dispusă iniţial de către procuror sau instanţa de judecată. Prin urmare, chiar dacă intervin o serie de cauze care împiedică trimiterea în judecată ori aplicarea unei pedepse ca urmare a unor impedimente sau cauze de nepedepsire, legea recunoaşte suspectului sau inculpatului “dreptul la reacţiune”, adică de a cere organului de urmărire penală ori instanţei de judecată continuarea procesului penal.

Astfel, continuarea procesului penal constituie un drept procesual intuitu personae al suspectului sau inculpatului prin care se conferă conţinut principiului dreptului la apărare şi principiului aflării adevărului, întrucât, chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată prin soluţia clasării, activitatea procesuală poate continua, existând posibilitatea de a se pronunţa o soluţie diferită, mai favorabilă.

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului apare reglementată cu titlu general în cadrul articolului 18 din noul Cod de procedură penală, totodată dispoziţiile articolului 319 reglementează acest caz numai în cursul urmăririi penale, spre deosebire de vechea reglementare, care le trata strict în acelaşi articol.

II. CONDIŢIILE

Dreptul de a cere continuarea procesului penal îl are ca beneficiar pe suspectul sau inculpatul cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare de către procuror ori soluţia de încetare a procesului penal de către instanţa de judecată. Cu toate că, practic, în aceste condiţii urmărirea penală sau judecata sunt finalizate, legiuitorul foloseşte termenul de suspect sau inculpat, deşi acesta nu mai are nicio calitate în urma adoptării soluţiei de clasare sau de încetare a procesului penal. Doar în cazurile în care procurorul dispune reluarea urmăririi penale, acesta îşi reia calitatea pe care o avea înainte, aceea de suspect sau inculpat, dar nu se va putea ajunge pe această cale şi la dobândirea calităţii de condamnat ca urmare a principiului non reformatio in peius ce funcţionează şi în cadrul acestei proceduri.

Deoarece acest drept îl are numai suspectul sau inculpatul, înseamnă că trebuie să se fi dispus atât urmărirea penală cu privire la faptă, cât şi cu privire la persoană, iar, în cazul inculpatului, şi punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia. De acest drept nu beneficiază însă făptuitorul cu privire la care s-a dispus clasarea şi nici persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente. Textul legii nu specifică care ar fi situaţia în care succesorii inculpatului decedat ar formula o astfel de cerere în favoarea acestuia pentru a i se recunoaşte nevinovăţia, totuși practica judiciară a oferit o soluție în acest sens într-o cauză penală[1] în care cererea de continuare a procesului penal formulată de succesorii inculpatului decedat, față de care s-a dispus încetarea procesului penal în considerarea decesului, nu a fost admisă, întrucât, pe de o parte, aceștia nu au avut calitatea cerută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal, iar, pe de altă parte, decesul inculpatului nu se încadrează printre cazurile în care s-ar putea solicita continuarea procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă doar asupra legalităţii administrării probelor şi trimiterii în judecată, nu şi asupra temeiniciei acuzaţiilor, prin urmare, acestuia nu îi incumbă atribuţii în cadrul unei astfel de proceduri.

Cererea de continuare a procesului penal se formulează de obicei în scris și trebuie să cuprindă, pe lângă datele de identificare ale suspectului sau inculpatului, și motivarea în fapt și în drept a cererii.

Ca şi moment în care se poate solicita continuarea procesului penal în cursul urmăririi penale, literatura de specialitate a oferit interpretări diferite. Astfel, într-o opinie, s-ar putea susţine că suspectul sau inculpatul poate solicita continuarea procesului penal în cursul urmăririi penale doar dacă procurorul nu a adoptat deja o soluţie de netrimitere în judecată întemeiată pe unul dintre cazurile care permit o astfel de soluţie, întrucât altfel ar avea la îndemână posibilitatea formulării unei plângeri împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată[2]. Într-o altă opinie, s-ar putea susţine că cele două proceduri se diferenţiază prin faptul că dacă soluţia a fost dispusă corect de către procuror pe unul dintre temeiurile care permit continuarea procesului penal, suspectul sau inculpatul ar putea solicita doar continuarea procesului penal, iar nu să uzeze de plângerea împotriva soluţiei, care presupune adoptarea unei soluţii greşite de către procuror[3].

Totodată, s-a mai susţinut că, dacă acest drept este exercitat în termenul legal, atunci organele de urmărire penală au obligaţia de a continua procesul penal numai în situaţia în care incidenţa impedimentelor a intervenit înainte de administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept în cauză, iar continuarea cercetărilor este necesară pentru ca prin administrarea unor probe noi să se dovedească existenţa unui alt impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale mai favorabil suspectului sau inculpatului; dacă în cauză au fost administrate toate probele necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept, iar procurorul a dispus clasarea şi suspectul sau inculpatul consideră că faţă de probele administrate nu se impune suplimentarea probatoriului, dar trebuie să se reţină un temei mai favorabil are deschisă doar calea plângerii la procurorul ierarhic superior, conform dispoziţiilor articolului 339 din noul Cod de procedură penală, sau la judecătorul de cameră preliminară, conform articolului 340, iar nu continuarea procesului penal[4].

Textul legii prevede că orice persoană care consideră că i s-a produs o vătămare intereselor sale legitime în cazul unei soluții a procurorului de clasare, poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Cum același termen se prevede și în cazul continuării urmăririi penale la cererea suspectului sau inculpatului, acesta din urmă s-ar putea afla în situația de a se întreba dacă poate cere continuarea urmăririi penale prin intermediul acestei plângeri, considerând greșit temeiul în baza căruia s-a dispus clasarea. Cu toate acestea, ramura celor două cazuri nu poate fi dezbătută decât distinct, mai ales din perspectiva procedurii ulterioare de soluționare. Se poate observa cum continuarea urmăririi penale are ca efect reinvestirea procurorului de caz cu prelungirea activității de urmărire penală pe când plângerea va duce la investirea unui alt organ judiciar.

Ca urmare a administrării întregului material probator de către organele de urmărire penală și chiar înainte de a dispune o soluție în cauză s-ar putea întâmpla ca persoana vătămată să își retragă plângerea prealabilă iar procurorul să fie nevoit să dispună clasarea pe acest temei. Într-un astfel de caz, interesul suspectului sau inculpatului ar fi să nu accepte să rămână în continuare considerat vinovat, dar nu și tras la răspundere penală dacă el cunoaște un caz care l-ar putea exonera total de orice nevinovăție. S-ar putea ridica observația cum doar ca urmare a nevoii administrării mai multor probe s-ar tranșa diferența dintre continuarea urmării penale și plângerea împotriva soluției de clasare, cel puțin una dintre diferențe.

Cert este că reglementarea acestor proceduri rămâne una distinctă și nu se poate crea astfel o suprapunere între ele, mai ales din nevoia de a situa urmărirea penală în planul unui termen rezonabil și de a nu oferi oportunități suspectului sau inculpatului de a-l distorsiona.

Comparativ cu vechea reglementare, termenul în care se poate solicita continuarea urmăririi penale este de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanţa de clasare. Acesta este un termen procedural care, în cazul nerespectării, va atrage sancţiunea decăderii suspectului sau inculpatului din dreptul de a cere continuarea urmăririi penale. Cu toate acestea, se observă că termenul este specificat doar ca urmare a soluţiei ordonanţei procurorului şi doar pentru faza urmăririi penale, nu şi a judecăţii, prin urmare s-ar putea ridica întrebarea dacă ar deveni incident şi în faza judecăţii și mai ales până la ce moment al acestei faze ar putea interveni. Nu există niciun impediment pentru inculpat pentru exercitarea acestui drept în cursul judecății, în termen de 20 de zile de la comunicarea soluției de încetare a procesului penal, judecătorul fiind nevoit să dea curs cererii acestuia și să reia judecata cauzei.

III. CAZURILE

Un prim caz în care poate interveni continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului este amnistia. Amnistia constituie o cauză care înlătură răspunderea penală şi se acordă printr-un act al organelor puterii de stat, având caracter obligatoriu şi aplicare din oficiu. Având în vedere că nu se poate cere continuarea procesului penal dacă intervine o soluţie de condamnare, amnistia nu poate fi decât cea antecondamnatorie. Din moment ce amnistia nu înlătură caracterul penal al faptei, ci aplicarea şi executarea pedepsei, suspectul sau inculpatul are facultatea recunoaşterii şi nevinovăţiei sale, fiind justificată dorinţa sa de a se continua procesul penal mai ales atunci când i s-ar da dreptate.

Al doilea caz este ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu şi prescripţei executării pedepsei care intervine după pronunţarea unei soluţii de condamnare. Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea dreptului statului de a trage la răspundere penală pe infractor, ca urmare a neexercitării sale în termenul prevăzut de lege[5].

Al treilea caz îl reprezintă retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile. Conform dispoziţiilor articolului 158 din Codul penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi, la fel ca amnistia şi prescripţia, se situează în cadrul cauzelor care înlătură răspunderea penală prevăzute expres de Codul penal. În schimb, suspectul sau inculpatul nu ar putea solicita continuarea procesului penal dacă s-a împăcat cu persoana vătămată sau dacă aceasta nu a introdus deloc plângere prealabilă.

Un al patrulea caz este reprezentat de o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. Astfel de cauze de nepedepsire generale sunt: desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului (articolul 34) ori împiedicare săvârşirii infracţiunii de către participant (articolul 51). Alte cauze de nepedepsire speciale sunt prevăzute în cazul anumitor infracţiuni precum: actul sexual cu un minor (articolul 220), inducerea în eroare a organelor judiciare (articolul 268), favorizarea făptuitorului (articolul 269), tăinuirea (articolul 270) sau mărturia mincinoasă (articolul 273).

Aceste cazuri sunt prevăzute de articolul 16 alin. (1) lit. f), g), h) din noul Cod de procedură penală, fundamentate pe lipsa de obiect a acţiunii penale, care împiedică tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

Cu toate că iniţial s-au reglementat şi cauze de neimputabilitate şi soluţia de renunţare la urmărire penală printre cazurile ce puteau conduce la opţiunea continuării procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului, reglementarea alineatului (1) al articolului 319 a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2016 care nu le mai prevede, cu toate acestea ele continuă să fie prevăzute de articolul 18, legiuitorul neadoptând şi o modificare în cazul acestui text de lege deşi inadvertenţa apare ca fiind destul de neîndoielnică. O modificare corespunzătoare în acest sens ar fi oportună, mai ales pentru că mai sunt dispoziţii care fac trimitere la acest text de lege printre care şi dispoziţiile articolului 396 care enumeră soluţiile instanţei de judecată în cazul în care inculpatul a cerut continuarea procesului penal. De altfel, ca urmare a modificării dispuse prin O.U.G. nr. 18/2016, cazurile care au fost păstrate sunt şi cele enumerate de vechea reglementare.

IV. URMĂRIREA PENALĂ

Dacă se solicită continuarea urmăririi penale în termenul legal atunci procurorul este obligat să dispună reluarea urmăririi penale. Textul legii nu prevede expres modalitatea în care urmărirea penală va fi reluată, actul prin care se dispune sau dacă se aplică procedura redeschiderii urmăririi penale cu toate că un astfel de caz nu se află printre cele enumerate expres de lege. Ca urmare a continuării urmăririi penale, cauza va fi soluţionată prin adoptarea, din nou, a unei soluţii de netrimitere în judecată, iar ordonanţa iniţială de clasare se revocă. Respectând principiul non reformatio in peius aplicabil şi acestei proceduri, procurorul nu va putea dispune o soluţie de trimitere în judecată, iar, în cazul în care o va face, soluţia va fi oricum infirmată de către procurorul ierarhic superior.

Dacă acest drept a fost exercitat, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată au obligaţia de a continua procesul penal prin urmare, în cursul urmăririi penale este necesară revocarea ordonanţei de clasare de procurorul de caz şi continuarea urmăririi penale; această modalitate de redeschidere a urmăririi penale nu atrage obligaţia confirmării din partea judecătorului de cameră preliminară[6], spre deosebire de reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale prevăzută de articolul 335 din noul Cod de procedură penală.

În momentul dispunerii continuării urmăririi penale, procurorul trebuie să administreze materialul probator propus de suspect sau inculpat precum şi, cel strâns de către organele de urmărire penală. Dacă în urma administrării probelor procurorul ajunge la concluzia că acesta este vinovat de săvârşirea infracţiunii, soluţia va fi cea de clasare întemeiată pe unul dintre cazurile menţionate în articolul 319 alineatul (1), iar nu de trimitere în judecată. În cazul în care suspectul sau inculpatul nu este mulţumit de această soluţie a procurorului poate formula plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia. În schimb, dacă procurorul, ca urmare a continuării urmăririi penale, constată un alt caz de netrimitere în judecată pe alt temei legal mai avantajos pentru suspect sau inculpat decât cele enumerate anterior, atunci va dispune clasarea cauzei în raport cu acesta. Comparativ cu vechea reglementare, unde procurorul putea dispune scoaterea de sub urmărire penală când constata alte temeiuri legale mai avantajoase ori încetarea urmăririi penale când nu constata alte temeiuri legale mai favorabile, în actuala reglementare procurorul nu poate dispune decât clasarea în cuprinsul căreia va face menţiune despre motivul incident în cauză.

V. JUDECATA

În această fază, continuarea procesului penal nu poate fi cerută decât de către inculpat, iar, dacă instanţa constată că intervine vreun caz de la articolul 16 alin. (1) lit. a)-d), respectiv: “fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea ori există o cauză justificativă sau de neimputabilitate”, va pronunţa achitarea, iar, în caz contrar, va pronunţa încetarea procesului penal.

În jurisprudență au mai existat cazuri în care instanța de judecată a pronunțat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii impedimentelor legale menționate fără a se pronunța și asupra cererii inculpatului de continuare a procesului penal. Într-un astfel de caz, hotărârea astfel pronunțată poate fi atacată de către inculpat înăuntrul termenului legal cu apel.

VI. CHELTUIELILE JUDICIARE

Conform dispoziţiilor articolului 275 pct. 3 (a), în cazul în care inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare vor fi suportate de persoana vătămată dacă și-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea pe temeiul dispozițiilor articolului 16 alineatul (1) lit. a)-c) (“fapta nu există, fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege sau atunci când nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”) sau s-a dispus achitarea inculpatului în măsura în care i se reține o culpă procesuală. În schimb, cheltuielile judiciare vor fi suportate de inculpat atunci când se dispune clasarea pentru alte situații decât cele prevăzute în dispozițiile articolului 16 alineatul (1) lit. a)-c) ori încetarea procesului penal.

VII. CONCLUZII

Chiar dacă procedura analizată nu reprezintă o instituție nouă în cadrul sistemului procedurii penale, aceasta merită totuși o abordare exemplificativă și o reglementare mai amănunțită. Suspectul sau inculpatul are toate interesele să uzeze de continuarea procesului penal pentru a fi exonerat total de orice nevinovăție, dar, în același timp, să accepte și riscul suportării cheltuielilor judiciare ca urmare a greșitei sale motivații.



[1] T.S., secția penală, decizia n. 2810/1982 în Ion Neagu, Micea Damaschin, Tratat de procedură penală.Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 294.
[2] Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Daniel Atasiei, Cătălin Mihai Chirița,  Teodor-Viorel GheorgheCristinel Ghigheci, Raluca MoroșanuGeorgiana TudorVictor VăduvaCorina Voicu , Noul Cod de procedură penală comentat, Ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 65.
[3] Ibidem.
[4] Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, pp. 92-93.
[5] Alexandru Boroi, Simona Anghel, Fişe de drept penal, Ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 200.
[6] Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 128.


Andreea Mădălina Nicu

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti