Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Negotiation Games for Lawyers
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Interviuri, SELECTED

Georgian Toader: Magistrații nu respectă legea sau o fentează

28 februarie 2023 | JURIDICE.ro
Alina Matei

Alina Matei

Georgian Toader

Georgian Toader

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Georgian Toader, MÎRZA TOADER & ASOCIAȚII, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. Am remarcat articolul dumneavoastră de opinie ”Să nu supărăm”. Dar înainte de a discuta despre temele lansate în articolul dumneavoastră și de ecoul acestuia în mediul online, o să vă rog să ne spuneți de ce ați decis să urmați cursurile unei facultăți de drept?

Georgian Toader: Vă mulțumesc pentru oportunitate.

De câte ori sunt întrebat de ce am ales facultatea de drept, îmi doresc din suflet să pot răspunde că m-am visat mereu avocat, am luptat pentru visurile mele și, după multă muncă, acestea s-au împlinit.

Dar realitatea nu este nici pe departe atât de fascinantă. După terminarea liceului (profil real, intensiv informatică) mi-am dorit să intru la medicină. Din păcate, nu am intrat la buget și nu îmi puteam permite să plătesc taxa, astfel că facultatea de drept a fost o alegere „de avarie”. M-am îndrăgostit de drept abia după primele cursuri.

Alina Matei: Și de ce ati dorit să deveniți avocat, profesie în care sunt zile când mori și te naști de mai multe ori?

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Georgian Toader: Am decis să mă înscriu pentru examenul de Barou (doar pentru Barou) după o discuție cu dl. Prof. univ. dr. Mircea Damaschin, care a avut amabilitatea de a își petrece două ore sâmbăta explicându-mi diferențele între avocatură și magistratură, cu avantaje și dezavantaje.
Am optat pentru aventura de a fi avocat.

Alina Matei: Ce v-a determinat să scrieți ”Să nu supărăm”? V-a supărat pe dumneavoastră cineva?

Georgian Toader: Am fost atât de naiv încât să pun avocatura pe un piedestal. Avocatura, pentru mine, implică un etos intangibil pentru omul de rând. Pentru mine, avocatul este o personalitate de o inteligență aparte, introspect, echilibrat, carismatic, elegant. Avocatura, în mintea mea, s-a format ca o profesie elitistă.

Iar avocatura nu este cum o portretez eu. Avocatul nu este ceea ce am admirat eu. Nici pe departe.
Așadar, să răspund la întrebare, conflictul între cum este pictat în mintea mea avocatul (și avocatura) și ceea ce este de fapt, m-a supărat tare mult.

Avocatul, neînfricat luptător pentru apărarea drepturilor clientului său care ajunge să se ploconească prin sălile de judecată, implorând pentru clementă.

Avocatul, maestru în eristică, redus la tăcere, mic, inexistent în sălile de judecată, inexistent în schema justiției. Fără drepturi, fără replică, fără perspective.

Avocatul, cel care ar trebui să vegheze asupra înfăptuirii justiției, motor al societății cu privire la schimbările legislative, a devenit un umeraș de care se agață roba și este transportat în instanță.

Și nu e vina magistraților, nici a societății, nici a UNBR. E vina noastră, a fiecăruia, mai mult sau mai puțin.

Alina Matei: Articolul dumneavoastră ar putea avea ca moto ”nu poți să iubești și să nu faci nimic” (Graham Greene). Cât de mult iubiți această profesie – avocatura?

Georgian Toader: Nu știu dacă iubesc avocatura, dar îi sunt recunoscător, fiindcă mi-a oferit totul.

În primul rând mi-a oferit suficiente încercări, suficiente neajunsuri, suficiente piedici, suficient stres, suficiente nopți nedormite, suficiente nesiguranțe, suficiente frustrări, suficiente conflicte, suficientă rezistență – suficient încât să mă întărească, profesional și personal. Nu am devenit avocat odată cu intrarea în Barou, ci în timp, puțin câte puțin, cu fiecare pledoarie, cu fiecare eșec, cu fiecare bucurie.

În al doilea rând îi sunt recunoscător avocaturii pentru oportunitatea de exprimare. Oportunitatea de a fi eu. Ca avocat sunt un orator profesionist. Sunt un scriitor profesionist. Sunt în parte filozof, în parte analist.

În al treilea rând îi sunt recunoscător pentru libertate.

Îi sunt recunoscător și pentru că îmi dă siguranță. Avocatura este tare competitivă: mănânci ce vânezi. E plăcut să știi că fiecare moment al vieții tale, profesional vorbind, depinde doar de tine.

De fapt, pot spune că sunt îndrăgostit de avocatură. Dar este o relație destul de toxică.

Alina Matei: O să vă rog să vă puneți în șoșonii colegilor avocați care nu trăiesc, nu văd, nu simt avocatura așa ca dumneavoastră. Pentru că poate sunt colegi avocați care gândesc în cheia de a nu supăra, apreciind că riscurile la care s-ar expune ar fi mult mai mari. Așa cum frumos ați precizat la Disclaimer #1. Deci, un disclaimer la disclaimer, vă rog. 🙂

Georgian Toader: Șoșonii colegilor merită umpluți cu dulceață.

Am auzit și eu de multe ori faptul că „judecătorul se răzbună pe client”. De multe ori, în sală, când un avocat este puțin mai vocal, se aude dezaprobator că „să vezi ce îl arde”.

Nu sunt de acord. Nu sunt de acord deloc.

Ar însemna să cred că un judecător care consideră inculpatul nevinovat ar urma să îl condamne doar pentru ca nu i-a plăcut cum i-a vorbit avocatul acestuia. E greu de imaginat un judecător atât de imatur emoțional.

Justiția a devenit letargică. Uneori pare un automatism. Avocați care pledează formal, pentru judecători care nu ascultă și motivează formal. Cred că orice „interferență” cu această stare latentă a justiției este benefică pentru client.

Iar pentru avocat, nu cred că există un risc personal în a provoca. Desigur, în limitele decenței.

Alina Matei: Concluziile din articolul dumneavoastră cu privire la avocatură sunt întrutotul adevărate. În ”fișa postului” unui avocat nu este să fie primit cu brațele deschise pe unde merge. Adică sunteți conștient că ne putem aștepta la tot felul de lucruri. Deci, ce așteptări aveți dumneavoastră de la magistrați?

Georgian Toader: Să cunoască și să aplice legea.

Știu că poate părea un răspuns banal însă este singura mea așteptare de la un magistrat. Cred că este soluția tuturor problemelor.

Legea reglementează conduita așteptată de la un magistrat, atât în sala de judecată cât și în afara ei.

Reglementează timpul în care trebuie să motiveze o hotărâre. Reglementează modul în care trebuie argumentată o hotărâre. Reglementează procedura ce trebuie urmată pe parcursul unui proces judiciar.

Adevărul este că, deseori, magistrații nu respectă legea. Sau o „fentează”.

Alina Matei: ”Politețea este, adesea, doar frică. Bunăvoința înseamnă totdeauna curaj.” (Matt Haig în Umanii). Să știți că am văzut și avocați care au fost destul de nepoliticoși cu instanța, iar reacția instanței a fost foarte bună, nu pe măsura bădărăniei. La urma urmelor, cred că în toate sălile de judecată din România pot avea contre juridice, ceea ce este foarte bine. Totul este să nu se depășească linia destul de subțire care aduce atingere demnității umane. Dacă ați fi judecător cum ați proceda?

Georgian Toader: Am antamat puțin mai sus problema avocaturii. Modul în care eu văd avocatul, în care eu l-am portretat în mintea mea, nu ar da niciodată dovadă de lipsă de politețe.

În articol am abordat si faptul că un avocat nu ar trebui să fie rezonabil și a fost interpretat stricto sensu.
Metaforic vorbind: pădurea noastră este plină de uscături care sufocă vlăstarii tineri și îi usucă odată cu ele. Iar pădurarul nostru stă în cabană, în fața șemineului, cu burta plină (pe banii CAS) și fără vreo intenție să își folosească toporul.

Realistic vorbind: în avocatură se găsesc anumite personaje care ar trebui să fie excluse, dacă Barourile ar aplica în mod efectiv prevederile Statutului, însă asta înseamnă mai puține taxe plătite. Nu rentează economic pe termen scurt.

Să răspund la întrebare: ca magistrat aș îndepărta din sală un avocat care depășește limitele și aș sesiza Baroul din care face parte cu privire la conduita sa.

Alina Matei: Cum ar fi dacă fiecare avocat atunci când au loc astfel de manifestări, până acum băgate sub preș, și-ar susține propria cauză? În primul rând, și-ar păstra vocea calmă, deși nervii îi spun să urle, să încerce nu să nu supere, ci să fie el cel limpede la minte?

Georgian Toader: Nu cred că am urlat vreodată într-o sală de judecată, deși sunt ieșit din comun de acid.

Cred că noi, ca avocați, în astfel de situații ar trebui să dominăm judecătorul prin eleganță și inteligență.
Respectul se impune prin conduită. Cred că dacă conduita noastră individuală și colectivă este demnă de respect, magistrații vor fi obligați să ni-l acorde.

Alina Matei: Nu am văzut nimic în articolul dumneavoastră despre reducerea onorariului de avocat de către judecători interpretând sub pretextul Codului de procedură civilă sintagma ”vădit disproporționat” fără o minimă cunoștință cu privire la fiscalizarea avocaților (dări plătite la UNBR, barou, CAAV, Casa națională de stat de pensii sau ANAF, și nu am epuizat acest subiect). Ei cred de multe ori că suma pe care o văd pe factură este suma care rămâne avocatului… Asta ar putea să intre oare la ”să nu care cumva să supărăm…”?

Georgian Toader: Reducerea onorariului de avocat este, uneori, justificată.

Sunt împotriva curentului pe subiectul acesta. În mod real pe mine, ca avocat, nu mă afectează cu nimic reducerea onorariului, deoarece eu îl încasez de la clientul meu, nu de la partea adversă.

Deranjante sunt motivările instanței uneori, care fac referire la munca avocatului, în loc să facă referire, cum ar fi normal, la complexitatea cauzei (care uneori se dovedește a fi mai simplă/scurtă decât a fost anticipat la momentul perceperii onorariului SAU devine mai simplă datorită conduitei părții adverse care achiesează la o mare parte din pretenții – spre exemplu în cazul unui dosar de dreptul familiei unde partea adversă este de acord cu toate capetele de cerere, exceptând programul de vizită, pe care îl dorește puțin modificat).

Deranjantă este și discriminarea cu privire la reducerea onorariilor, fiindcă există o discriminare majoră despre care aproape nimeni nu vorbește, și se manifestă astfel:

Avocatul X, lucrând într-un Cabinet Individual, percepe 1200 lei pentru o cerere de valoare redusă. I se cenzurează onorariul la 800 lei. Avocatul Y, coordonator al unei societăți de renume, percepe 12.000 lei pentru o cerere de valoare redusă. I se cenzurează onorariul la 8.000 lei.

Deși cenzurarea onorariului este „proporțională”, în realitate nu are niciun sens. Dacă complexitatea cauzei în ochii judecătorului valorează 800 lei, ar trebui la 800 lei să reducă și onorariul de 12.000 lei.

În orice caz… nu cred că face parte din problemele mari ale avocaturii.

Alina Matei: O să vă rog să creați un cod de cinci reguli utile în relația avocat-judecător. Cred că pentru relația avocat-procuror e nevoie de mai mult de 5. 🙂

Georgian Toader: Dacă ați fi cerut unui judecător să creeze un astfel de cod, probabil că acesta ar fi început cu „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău…”.

Încercând să găsesc reguli de conduită am realizat că majoritatea deja există însă sunt atât de puțin respectate încât am uitat de ele.

În orice caz, Codul lui Georgian, citire:

1. Părțile recunosc faptul că avocatul este vocea clientului său în instanță, astfel, magistratul judecător se obligă ferm să nu discute în mod direct cu justițiabilul reprezentat de avocat, sfidând prezența sau opoziția avocatului, în lipsa acordului avocatului. Din același motiv, avocatul se obligă ca într-un mod profesionist și inteligibil sa transpună în fața judecătorului poziția clientului său, pregătindu-și cauza în așa manieră încât să nu fie necesare lămuriri din partea justițiabilului.
2. Părțile înțeleg dificultățile organizatorice ale unei ședințe de judecata, în acest sens, judecătorul își va stabili intervale orare realizabile, fără a aglomera ședința de judecată, evitând a se antama în discuții inutile, extra procesuale cu părțile din litigiu. Totodată, avocatul se obligă să își structureze susținerile într-un mod organizat în așa manieră încât să nu prelungească în mod nejustificat cauzele în care răspunde, prin antamarea unor discuții extra procesuale sau o argumentare abstractă.
3. Având în vedere necesitatea avocatului de a studia dosarele în care este parte în mod temeinic, acestuia îi este acordat dreptul de a avea acces la dosar în orice moment, fără a îi fi opus faptul că „dosarul se află la judecător”.
4. Judecătorul înțelege faptul că principiul contradictorialității este un principiu ce trebuie respectat în mod efectiv, motiv pentru care se obligă să delibereze cu privire la soluțiile pronunțate prin încheieri interlocutorii exclusiv în urma ascultării pledoariilor părților, fiindu-i interzis ca în sala de judecată să citească soluții pregătite anterior ședinței.
5. Relația avocat – judecător este și trebuie tratată drept un parteneriat în beneficiul justiției, context în care judecătorul înțelege faptul că între acesta și avocat nu există nicio relație de subordonare, motiv pentru care își manifestă rolul activ în înfăptuirea actului de justiție, făcând din oficiu demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei.

Am vrut să evit regulile evidente, de bun simț.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Georgian Toader: Pentru cititori: să citească articolele fără preconcepții și, în special, să citească articole contrare opiniilor lor. Este drumul perfect spre echilibru.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Georgian Toader: Mulțumesc pentru interviu și pentru efortul formulării unor întrebări provocatoare. A fost un deliciu.

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories