ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare pentru Congresul Avocaţilor 2017: se mai vrea avocatura o profesie liberală?

22.03.2017 | Iulia VUCMANOVICI
Abonare newsletter
Iulia Vucmanovici

Iulia Vucmanovici

Câteva dispoziţii legale preconizau, încă din 3.08.2016 (data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2016), apariţia Regulamentului creanţelor contributive şi, odată cu acesta, a unei noi concepţii asupra contributivităţii în sistemul de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor.

Aceste noi dispoziţii sunt:

Art. 26 alin. (6) din Legea nr. 72/2016:Contribuţiile de asigurări sociale la fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor datorate şi neachitate SE URMĂRESC în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani.”

Art. 114 lit. b) din Legea nr. 72/2016:În aplicarea prevederilor prezentei legi, filialele şi sucursalele C.A.A. îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii (…) URMĂRESC încasarea veniturilor bugetului”. Nu este limpede dacă la o urmărire silită se referă sintagma, dar contextul general confirmă acest lucru.

Art. 133 din Legea nr. 72/2016: “Debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se RECUPEREAZĂ prin EXECUTORII PROPRII ai C.A.A. şi se fac venit la bugetul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.”

Deşi neaflat în planul de regulamente şi statute urmărit de art. 137 alin. (2) din Legea nr. 72/2016, Regulamentul creanţelor contributive a fost adoptat, adăugând la Legea nr. 72/2016 nu doar un regulament în plus, ci şi o nouă instituţie juridică, exprimată prin noţiunea de “creanţă contributivă”. Depăşirea limitelor Legii nr. 72/2016 reiese şi din aceea că Legea nr. 72/2016 însăşi se limitează la noţiunea de “contribuţie individuală obligatorie” care, potrivit art. 20, reprezintă “o sumă echivalentă cu o cotă minimă, în cazul nerealizării de venituri din profesie, respectiv o sumă echivalentă cu o cotă maximă, în cazul realizării unor venituri din profesie ce depăşesc un plafon stabilit.” În schimb, Regulamentul creanţelor contributive instituie o nouă noţiune, cea de “creanţă contributivă”, care cumulează contribuţia la sistemul de pensii şi asigurări în sistem C.A.A. cu cea de creanţă (privită în mod similar celei fiscale şi/sau bugetare).

Or, nici măcar ÎN sistemul public de pensii şi asigurări sociale nu SE confundă contribuţia la acesta cu creanţa fiscală/bugetară, prin natura sa, noţiunile fiind şi rămânând distincte (art. 1 pct. 5 Cod procedură fiscală, în raport cu art. 1 pct. 7-12 Cod procedură fiscală). În schimb, noţiunea “creanţelor contributive” a cumulat într-o singură sintagmă toate sensurile subsidiare, instituind şi suplimentare măsuri de represiune şi colectare (deşi Legea nr. 72/2016 ar permite doar colectarea).

Se constată, aşadar, că nu atât Regulamentul creanţelor contributive reprezintă un punct de cotitură în materia contributivităţii profesionale obligatorii a Legii nr. 51/1995, cât Legea nr. 72/2016 însăşi, prin noile sale prevederi, mai sus citate.

Într-un asemenea caz, Legea nr. 72/2016 este cea care riscă să intre într-un grav conflict de constituţionalitate cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece permite colectarea nu doar a mai mult decât avocaţii ar datora statului, individual, în sistemul public de pensii şi asigurări sociale (ceea ce constituie o sarcină excesivă pentru avocaţi, nici măcar impusă printr-o “lege”, în sensul art. 53 din Constituţie), dar şi fără un control statal de constituţionalitate şi legalitate (Regulamentul creanţelor contributive fiind o normă internă), precum şi în inexistente condiţii de previzibilitate şi predictibilitate a sistemului C.A.A. şi a legii de funcţionare a acestuia. Sistemul C.A.A. este unul activat în funcţie de “nevoile curente şi de perspectivă” (art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016).

Practic, C.A.A. devine stat în stat, ba chiar unul cu obligaţii mult mai oneroase şi, în plus, care nu asigură protecţii şi garanţii. Mai mult decât atât, în vreme ce raţiunea contributivităţii publice vizează contribuabilul (contribuţia având ca scop “protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale”, conform art. 1 pct. 5 Cod proc. fiscală), sistemul Legii nr. 72/2016 şi Regulamentul creanţelor contributive îi are în vedere pe asiguraţi şi “nevoile curente şi de perspectivă” ale acestora.

Inechitatea/sarcina excesivă impusă avocaţilor în sistemul C.A.A. bazat pe Legea 72/2016:

În realitate, statul permite crearea unui sistem paralel de pensii şi asigurări sociale pentru avocaţi, deşi cu prevederi mult mai dezavantajoase în sistemul profesional al Legii nr. 51/1995 şi al Legii nr. 72/2016. Astfel:

– Cota individuală de contribuţie este, conform art. 138 Cod fiscal, de 10,5% în sistemul public de pensii, mai mică decât cea a avocaţilor. În plus, aceasta din urmă este stabilită prin legi şi regulamente interne, a căror constituţionalitate devine imposibil de verificat. Prin contrast, contribuţiile la sistemul public de pensii şi asigurări sociale se face prin legi, de categoria Codului fiscal şi de procedură fiscală, inclusiv.

– Statul asigură un salariu minim pe economie (avocaţilor nu li se asigură o grilă de onorarii minime).

– Contribuţia în sistemul de pensii publice vizează şi persoanele juridice (în sistemul de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor, societăţile profesionale de avocatură nu sunt contribuabili).

– Protecţia socială statală implică ajutorul în caz de şomaj.

La o primă vedere, nu doar Regulamentul creanţelor contributive nu corespunde principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, ci chiar Legea nr. 72/2016.

Impredictibilitate şi incertitudine a sistemului creat de Legea nr. 72/2016:

Toate dezavantajele în raport cu sistemul public de pensii, mai sus enumerate, apar în condiţiile în care, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016: “Cota procentuală (…), precum şi sumele reprezentând cotele minimă şi maximă de contribuţie obligatorie(…) se stabilesc, prin hotărâre, de Consiliul U.N.B.R., la propunerea Consiliului de administraţie al C.A.A., ÎN FUNCŢIE DE NEVOILE CURENTE ŞI DE PERSPECTIVĂ ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.”

Altfel spus, dacă nevoile sunt sumbre şi sistemul de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor sucombă, cota de contribuţie va creşte nedefinit, odată cu rolul C.A.A. în inspecţia fiscală profesională şi, totodată, în executarea silită. În plus, rolurile se cumulează, aşa cum în sistemul public fiscal este imposibil, inspectorul fiscal nefiind şi executor fiscal.

Concluzie:

Problema este cea a sistemului de pensii şi asigurări sociale al Casei de Asigurări a Avocaţilor, în ansamblu, deşi nu atât a organizării şi funcţionării sale, cât a legitimităţii acestui sistem, în contextul în care până şi sistemul public de pensii oferă garanţii mai solide în materie de transparenţă, legalitate, predictibilitate şi protecţie împotriva riscurilor.

Regulamentul creanţelor contributive şi Legea nr. 72/2016 nu fac altceva decât să anunţe finalul sistemului de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor.

Regulamentul creanţelor contributive, neavut în vedere de Legea nr. 72/2016, dar adăugat la aceasta peste limitele principiului legalităţii, demonstrează imposibilitatea funcţionării autonome a sistemului de executare silită imaginat de Legea nr. 72/2016.

Variante:

Tocmai de aceea, variantele sunt:

1. Fie abandonarea imediată a textelor art. 26 alin. (6), art. 114 lit. b) şi art. 133 din Legea nr. 72/2016 şi a Regulamentului creanţelor contributive (care, de vreme ce este susceptibil de îmbunătăţire, poate fi susceptibil şi de neratificare), atât în privinţa inspecţiei fiscale profesionale (şi a tuturor derapajelor acesteia), cât şi a executării silite (şi a tuturor derapajelor acesteia).

2. Fie menţinerea lor, dar în condiţii de perfectă legalitate, transparenţă şi garanţie pe care, de bine de rău, statul încă le mai oferă, fie doar şi prin forţa juridică a normelor pe care acesta le adoptă (care nu sunt nici interne şi obscure, nici excluse controlului de constituţionalitate). În acest sens, imitarea sistemului statal de pensii trebuie să fie una perfectă şi completă, pentru evitarea inechităţilor deja existente, mai sus amintite. De neînţeles rămâne, în acest caz, de ce ar mai fi nevoie de un sistem autonom de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor.

Rămâne discutabil dacă, din raţiuni materiale, este oportun ca profesia liberală a avocaturii să se convertească într-o atât de mare măsură la teologia fiscală şi contributivă a statului, într-atât de combătută, altfel, în faţa instanţelor judecătoreşti.

Dacă rolul avocaturii nu va mai fi decât acela de instrument de contributivitate la sistemul supradimensionat al C.A.A. şi rolul avocatului va fi în primul rând acela de contribuabil, rămâne de discutat dacă se mai justifică externalizarea, din corpul justiţiei statale, a funcţiei de apărare pe care care avocatura o deserveşte.

Iată că, în loc să fie preocupată de menţinerea independenţei sale – tot mai afectată de intruziunea statală, ca şi de întâietatea avocaţilor statului în sistemul judiciar penal (avocaţii acuzatori), rămas nereformat inclusiv prin pasivitatea celor direct afectaţi (avocaţii apărători) – avocatura este tot mai preocupată să îşi etatizeze funcţiile de asistenţă socială, într-un mod dăunător în ansamblu, pentru întregul scop şi întreaga natură a acestei profesii presupus liberale.

Avocat Iulia Vucmanovici
Baroul Constanţa

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week