« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. Cauzele conexe C-124/16 (Tranca), C-188/16 (Reiter) și C-213/16 (Opria). Notificarea unei ordonanțe penale prin mandatar
23.03.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva 2012/13/UE – Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale – Dreptul la informare cu privire la acuzare – Notificarea unei ordonanțe penale – Modalități –Desemnarea obligatorie a unui mandatar – Persoană suspectată nerezidentă și fără domiciliu fix – Termen de opoziție care curge de la notificarea mandatarului”

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 2, a articolului 3 alineatul (1) litera (c), precum și a articolului 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE a privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor proceduri penale îndreptate împotriva domnilor Ianos Tranca și Ionel Opria, pentru furt, precum și împotriva doamnei Tanja Reiter, pentru loviri sau alte violențe și opunerea de rezistență în fața forțelor de ordine.

În cadrul acestor procese, inculpaților, care nu locuiau în Germania la momentul judecării, li s-a aplicat procedura ordonanței penale prevăzute de dreptul German. Potrivit acestei proceduri, dacă o persoană acuzată care nu are reședința pe teritoriul german, împotriva căreia a fost emis un astfel de mandat de arestare, este ținută să desemneze un mandatar pentru a primi notificările măsurilor sau ale actelor care o privesc. Astfel, ordonanța penală este notificată mandatarului persoanei acuzate și aceasta din urmă dispune de un termen de două săptămâni pentru a formula o opoziție împotriva acestei ordonanțe, acest termen curgând de la notificarea acesteia mandatarului menționat. La expirarea acestui termen, ordonanța dobândește autoritate de lucru judecat.

În acest context, instanța de trimitere pune la îndoială conformitatea procedurii ordonanței penale prevăzute de dreptul german cu Directiva 2012/13, astfel cum a fost interpretată de Curte în Hotărârea din 15 octombrie 2015, Covaci. În această hotărâre, Curtea a declarat că articolul 2, articolul 3 alineatul (1) litera (c), precum și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat membru care, în cadrul unei proceduri penale, impune persoanei acuzate care nu are reședința în acest stat membru să desemneze un mandatar în vederea notificării unei ordonanțe penale care o privește, cu condiția ca această persoană să beneficieze în mod efectiv de integralitatea termenului acordat pentru a formula o opoziție împotriva ordonanței menționate, adică termenul respectiv nu poate fi redus cu timpul necesar mandatarului pentru a face ca ordonanța în cauză să parvină destinatarului său.

Or, potrivit instanței de trimitere, această soluție, aplicată procedurilor pendinte în fața sa, în care domiciliul persoanelor acuzate nu este cunoscut, ar avea drept consecință împiedicarea rămânerii definitive a ordonanței penale. Astfel, cum aceasta nu poate fi înmânată personal destinatarului, termenul de opoziție nu ar putea începe să curgă.

Cu titlu preliminar, în cadrul motivării, Curtea amintește că Directiva 2012/13 nu reglementează modalitățile potrivit cărora informația privind acuzarea, prevăzută la articolul 6 din aceasta, trebuie comunicată acestei persoane. În esență, Curtea a reținut că, deși dreptul național prevede că o ordonanță penală rămâne definitivă la expirarea termenului de opoziție, care curge de la notificarea ordonanței mandatarului persoanei suspectate, el îi permite în aceeași măsură persoanei menționate să solicite repunerea în termen și să beneficieze astfel, în fapt, de un termen cu aceeași durată pentru a formula opoziție împotriva acestei ordonanțe, începând de la momentul în care persoana interesată a luat cunoștință de aceasta.

În acest context, Curtea reține că revine instanțelor de trimitere sarcina să interpreteze dreptul național și, mai ales, procedura repunerii în termen și condițiile cărora le este subordonată exercitarea acestei proceduri, într‑o manieră conformă cu cerințele articolului 6 din Directiva 2012/13.

În final, Curtea a decis:

Articolul 2, articolul 3 alineatul (1) litera (c), precum și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat membru precum cea în discuție în litigiile principale, care, în cadrul unei proceduri penale, prevede că persoana acuzată care nu are reședința în acest stat membru și nici nu dispune de un domiciliu fix pe teritoriul acestuia sau în statul membru de origine este ținută să desemneze un mandatar pentru a primi notificarea unei ordonanțe penale care o privește și că termenul pentru a formula opoziție împotriva acestei ordonanțe, înainte ca aceasta să dobândească caracter executoriu, curge de la notificarea ordonanței menționate mandatarului.

Articolul 6 din Directiva 2012/13 impune totuși ca la momentul executării ordonanțeipenale, de îndată ce persoana în cauză a avut efectiv cunoștință de această ordonanță, ea să fie pusă în aceeași situație în care s‑ar fi aflat dacă respectiva ordonanță i‑ar fi putut fi notificată personal și, mai ales, ca ea să dispună de integralitatea termenului de opoziție, beneficiind, dacă este cazul, de o repunere în termen.

Revine, așadar, instanței de trimitere sarcina să se asigure că procedura națională de repunere în termen, precum și condițiile cărora le este subordonată exercitarea acestei proceduri sunt aplicate într‑o manieră conformă cu aceste cerințe și că această procedură permite astfel exercitarea efectivă a drepturilor pe care le prevede articolul 6.

:: Hotărârea

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.