CJUE. C-76/16. Dovada capacității economice și financiare a operatorului economic. Exercitarea unei căi de atac atunci când contractul de achiziție publică a fost executat. Concluziile Avocatului General
23 martie 2017 | JURIDICE.ro
„Contracte de achiziții publice – Criterii de selecție calitative – Dovada capacității economice și financiare a operatorului economic – Cale de atac jurisdicțională împotriva unei decizii de excludere a unui operator economic de la o procedură de achiziții publice”
În esență, în cadrul concluziilor sale, Avocatul General subliniază rolul instanțelor naționale în aprecierea mijloacele de probă aduse de către participanții la procedurile referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice pentru dovedirea capacității economice și financiare.
În cererea sa de decizie preliminară, Najvyšší súd (Curtea Supremă a Republicii Slovace) adresează Curții de Justiție trei întrebări privind interpretarea normelor Uniunii Europene în ceea ce privește criteriile de atribuire a contractelor de achiziții publice și căile de atac împotriva deciziilor autorităților contractante.
Primele două întrebări se referă la dovedirea capacității economice și financiare a ofertanților, în sensul Directivei 2004/18/CE. Cea de a treia întrebare abordează căile de atac prevăzute în Directiva 89/665/CEE cu privire la care Curtea Supremă dorește să se clarifice, pe scurt, dacă își mențin efectivitatea atunci când contractul este practic executat la data soluționării căii de atac.
În fapt, Slovenský futbalový zväz (Federația Slovacă de Fotbal) a inițiat o procedură de atribuirea unui contract pentru „restructurarea, modernizarea și construirea de stadioane de fotbal” , având ca obiect construirea de tribune pe șaisprezece stadioane de fotbal. Potrivit anunțului de participare, ofertanții urmau să își dovedească capacitatea economică și financiară prin „prezentarea unei declarații a unei bănci sau a unei sucursale a unei bănci străine privind acordarea unui credit în cuantum minim de trei milioane de euro pentru perioada de executare a raportului contractual (48 de luni)”.
Societățile INGSTEEL spol. s r.o. și Metrostav, a.s au participat la procedura de achiziție publică sub forma unei grupări de operatori economici, însă candidatura lor a fost respinsă. Mai exact, Oficiul nu a acceptat ca dovadă a capacității economice și financiare a Ingsteel și a Metrostav declarația bancară privind îndeplinirea corespunzătoare a tuturor obligațiilor sale (care conținea și informația referitoare la deschiderea unei linii de credit în contul curent într‑un cuantum mai mare de cinci milioane de euro), nici declarația pe propria răspundere a societăților menționate potrivit căreia, în cazul în care ar fi câștigat contractul de achiziții publice, la momentul încheierii contractului de lucrări și pe întreaga durată a executării contractului, ar fi dispus în contul său de cuantumul minim de trei milioane de euro.
În acest context, Najvyšší súd (Curtea Supremă) își exprimă îndoielile cu privire la interpretarea articolului 47 din Directiva 2004/18, în special a alineatului (1) litera (a) și a alineatului (4).
Cu privire la I-a întrebare preliminară, Avocatul General subliniază că articolele 44 și 47 din Directiva 2004/18, deși permit entităților contractante să impună ofertanților un nivel minim al capacității economice și financiare, le autorizează în același timp să solicite în anunțurile de participare prezentarea unor dovezi privind o bază economică și financiară suficientă pentru executarea contractului, pe întreaga durată a acestuia. Totodată, Avocatul General subliniază că instanța de trimitere trebuie să stabilească dacă, efectiv, mijloacele de probă scrise aduse de Ingsteel și de Metrostav îndeplineau condițiile anunțului de participare în ceea ce privește capacitatea economică și financiară, inclusiv în ceea ce privește durata creditului bancar și afectarea sa pentru îndeplinirea contractului pe întreaga perioadă stabilită pentru executarea sa (pct 44-49).
Cu privire la cea de-a II-a întrebare preliminară, referitoare la demonstrarea imposibilității obiective de a obține un credit bancar afectat îndeplinirii contractulu”(Art. 47 alineatul (5) din Directiva 2004/18), Avocatul General subliniază că Curtea de Justiție nu poate nici substitui instanța națională în luarea acestei decizii, care este legată de factori de fapt, nici concluziona dacă declarația pe propria răspundere a ofertantului este, într‑o situație concretă, o garanție economică și financiară suficientă pentru executarea contractului (pct 56-60).
Cu privire la cea de-a III-a întrebare preliminară, Avocatul General subliniază că articolul 2 alineatul (4) din Directiva 89/665 admite că introducerea unei căi de atac nu are efect suspensiv automat, așadar, fiind logic ca directiva să prevadă posibilitatea ca exercitarea acțiunii în anulare se vizeze un contract care fie este în curs de executare, fie a fost deja executat (pct 68-69). Totuși, Avocatul General apreciază că îi revine instanței naționale sarcina de a aprecia repercusiunile unei ipotetice declarări a nulității deciziei de atribuire a contractului încheiat.
În concluzie, Avocatul General propune Curții de Justiție să răspundă la întrebările adresate de Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) după cum urmează:
„1) Articolul 47, în special alineatul (1) litera (a) și alineatul (4) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, nu se opune includerii într‑un anunț de participare a unor cerințe privind capacitatea economică și financiară a adjudecatarului similare celor incluse în anunțul de participare care a dat naștere litigiului principal. Respectarea sau nerespectarea acestor cerințe de către ofertanții excluși este apreciată de instanța națională.
2)Revine instanței de trimitere sarcina de a se pronunța cu privire la existența sau la inexistența unui «motiv întemeiat», în sensul articolului 47 alineatul (5) din Directiva 2004/18/CE, care împiedică un ofertant să prezinte referințele solicitate de autoritatea contractantă. În caz afirmativ, instanței de trimitere îi revine totodată sarcina de a aprecia dacă, potrivit dreptului slovac, o declarație pe propria răspundere cu privire la solvabilitate dată de ofertant poate fi acceptată ca garanție economică și financiară adecvată.
3)Faptul că ofertantul câștigător a executat practic în întregime contractul nu poate fi considerat un impediment pentru exercitarea de către ofertanții excluși a acțiunilor corespunzătoare, în aplicarea articolului 47 primul și al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu articolul 1 și cu articolul 2 din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări.”
:: Concluziile Avocatului General
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
