Bogdan Gubici
În Monitorul Oficial al României nr. 184 din data de 15 martie 2017 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 782 din 15 decembrie 2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gyila Oliver într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu denumire marginală „Refuzul martorului de a se prezenta”, care au următorul conținut: „Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfățișează, instanța va putea proceda la judecată.”
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justitie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Curtea retine ca principala critica a autorului exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza ipoteza neexecutarii mandatului de aducere pe motiv ca martorul desemnat nu poate fi gasit acasa, ipoteza în care instanta poate proceda la judecarea cauzei, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, încalca dreptul la un proces echitabil.(…)
Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.140 din 28 septembrie 2010 retinând ca (…) art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila din 1865, (…) reglementeaza un caz particular de decadere a partii care a solicitat audierea martorului, instanta având posibilitatea de a trece la judecata daca martorul nu se înfatiseaza nici dupa mandatul de aducere, iar instanta a epuizat toate modalitatile procedurale prin care l-ar fi putut determina pe acesta sa se prezinte la proces. (…)
Curtea reține că instanța nu este obligată să treacă la judecată în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, ci, apreciind, în funcție de situația concretă a fiecărei cauze, în temeiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, va decide dacă este cazul să citeze din nou martorul sau să emită alt mandat de aducere sau dacă va trece la judecată.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate potrivit careia aplicarea mecanica a dispozitiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila contravine art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata.(…) Sarcina de a asigura în fiecare caz individual respectarea exigentelor „unui proces echitabil” revine autoritatilor nationale (…). În cazul litigiilor care implica interese private oponente, „egalitatea armelor” presupune acordarea fiecarei parti a unei posibilitati rezonabile de a-si prezenta cauza – inclusiv depunerea personala a marturiilor – sub rezerva conditiilor care n-o plaseaza într-o situatie dezavantajoasa fata de adversarul sau (Cauza Ankerl împotriva Elvetiei, paragraful 38).
Așadar, aceste critici ale autorului excepției de neconstituționalitate vizează modul de aplicare a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă de către judecătorul cauzei, ceea ce intră în competența de soluționare a instanței de apel, iar nu în competența Curții Constituționale.
Astfel, Curtea decide: – Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispozițiile art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale.
Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.