Activul net, indice de referință pentru evaluarea profitabilității unei societăți

Cristina Tudoraș

Potrivit Legii Societăților, atunci când activul net al unei societăți se diminuează la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social, directoratul, respectiv consiliul de administrație are obligația de a convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată. În actul constitutiv al societății poate fi prevăzut că și o diminuare mai puțin semnificativă a activului net raportat la capitalul social poate atrage această obligație.

Activ net_{(Total active –Total Datorii)} < KS_{(capitalul social)}/2

Credem că incidența acestui articol are ca scop reflectarea unei imagini cât mai fidele asupra situației economice a societății privite prin prisma diferenței dintre valoarea capitalului social și valoare activului net. Așa cum știm, capitalul social nu reprezintă un indicator al performanței unei societăți, el reprezentând în principiu aportul adus de acționari societății pe durata existenței acesteia. Pe de altă parte, un indicator relevant pentru aprecierea evoluției unei societăți este activul net sau, mai precis, valoarea și dinamica acestuia. În momentul constituirii societății, valoarea activului net este egală cu cea a capitalului social, urmând ca ulterior, în urma obținerii de profit sau înregistrării de pierderi acesta să aibă o valoare mai ridicată sau mai scăzută decât valoarea capitalului social. Prin art. 154²³ din Legea Societăților se trage un semnal de alarmă cu privire la performanța financiară a unei societăți.

În situația expusă, respectiv atunci când activul net al unei societăți se diminuează la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social, dacă adunarea generală a acționarilor, ulterior prezentării situației patrimoniale a societății și supunerii la vot a deciziei de dizolvare, nu adoptă o hotărâre în acest sens, atunci dizolvarea nu este imperativă, în Legea Societăților fiind prevăzute trei opțiuni pentru respectiva societate:

– Acoperirea pierderilor înregistrate din rezerve;

– Reducerea capitalului social cu un cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor, care nu au putut fi acoperite din rezerve;

– Reconstituirea activului net, până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social.

Remarcam că două dintre cele trei opțiuni puse la dispoziție de Legea Societăților fac referire la acoperirea pierderilor. Subliniem că pierderile înregistrate de o societate nu coincid cu diferența dintre valoarea capitalul social și valoarea activul net.

– Acoperirea pierderilor înregistrate din rezerve;

Dacă prima dintre operațiunile avute la dispoziție de societate pentru a evita dizolvarea este suficient de clară, acoperirea pierderilor înregistrate din rezerve, sub condiția ca nivelul rezervelor să fie suficient de ridicat încât să permită acoperirea pierderilor în integralitate, celelalte două operațiuni ridică diferite probleme practice.

– Reducerea capitalului social cu un cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor, care nu au putut fi acoperite din rezerve;

În primul rând remarcăm că ne aflăm într-un caz clar în care reducerea capitalului social este motivată de pierderi. Astfel potrivit art. 203 alin. (1) din Legea Societăților modalitățile de reducere a capitalului social aflate la dispoziția societății ar fi (a) micşorarea numărului de acţiuni, (b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau (c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor. Întrebarea este, însă, dacă poate fi aplicat oricare dintre aceste tipuri de reducere a capitalului social astfel încât la finalul înregistrării reducerii, activul net al societății să înceteze a mai avea o valoare mai mică decât jumătate din valoarea capitalului social. Considerăm că răspunsul ar trebui să fie nu, întrucât dacă spre exemplu societatea ar opta pentru o reducere a capitalului social prin dobândirea propriilor acţiuni urmată de anularea lor, alegerea acestei opțiuni ar avea ca efect în mod evident plata de către societate a unui preț pentru acțiunile pe care le achiziționează cu scopul de a fi anulate, or, soluția pentru a redresa o societate a cărei situație financiară este deja precară nu poate fi tocmai diminuarea activelor acesteia, prin plăți făcute către acționari. Așadar, considerăm că indiferent de modalitatea de reducere a capitalului social pentru care optează societatea, fie ea prin reducerea valorii nominale a acțiunilor, fie prin micșorarea numărului de acțiuni, pentru a putea ieși din inegalitatea prezentată in Legea Societăților, tehnica reducerii capitalului social nu poate implica și răscumpărări de acțiuni sau restituiri făcute acționarilor.

– Reconstituirea activului net, până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social.

Conceptul de reconstituire a activului net nu este un concept definit de Legea Societăților, utilizarea lui în acest articol 154²³ fiind de natura a genera multiple interpretări.

O interpretare este aceea a majorării de capital social. Dacă primul instinct ne îndeamnă să spunem că nu poate fi vorba de o majorare a capitalului social, având în vedere că soluția oferită de Legea Societăților un paragraf mai sus pentru aceeași problemă este reducerea capitalului social, la o analiză mai atentă putem observa că, atât timp cât valoarea majorării este suficient de mare, aceasta poate fi de natură a restabili echilibrul între valoarea activului net și valoarea capitalului social și de a invalida ipoteza determinantă pentru aplicarea acestui articol. Mai mult decât atât, majorarea capitalului social ar putea fi realizată și prin conversia unor datorii în acțiuni sau în natură, subliniem că, indiferent de modalitatea de majorare aleasă, fie ea în bani, în natură sau prin conversia datoriilor, valoarea majorării necesară pentru ca activul net să depășească jumătate din capitalul social rămâne neschimbată, impactul resimțindu-se numai la nivelul înregistrărilor în conturile contabile ale societății. Astfel, chiar dacă, având în vedere definiția dată de Legea Societăților, potrivit căreia activul net se determină ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor, la prima vedere soluția majorării prin conversia creanțelor pare de natură a determina o majorare de o valoare mai mică a capitalului social datorată reducerii nivelului datoriilor, dacă luăm în considerare dinamica valorii totalului de active în funcție de opțiunea de majorare aleasă, remarcăm că variabilitatea acesteia anulează tocmai nivelul reducerii datoriilor. Așadar, dacă în cazul majorării în bani sau natură, valoarea totală a activelor se mărește cu valoarea majorării și nivelul datoriilor rămâne constant, în cazul majorării prin conversia datoriilor, nivelul datoriilor se reduce într-adevăr cu valoarea creanțelor convertite, dar valoarea totală a activelor rămâne neschimbată, nefiind afectată în niciun fel de majorarea capitalului social prin această metodă, astfel observăm că diferența dintre total active și total datorii rămâne constantă indiferent de varianta aleasă de societate pentru a majora capitalul social.

O altă interpretare ce poate fi aplicată este aceea a reevaluării unor active, însă credem că, deși validă, aplicabilitatea acestei opțiuni este destul de restrânsă, având în vedere că ar fi necesar ca societatea să aibă în patrimoniu active subevaluate.

Există, de asemenea, interpretări potrivit cărora, reconstituirea capitalului social poate fi realizată prin obținerea de profit, însă credem ca această abordare nu este de natură a soluționa problema valorii activului net într-un interval de timp suficient.

În situația în care, deși acționarii nu au hotărât dizolvarea societății, până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile, valoarea activului net nu a fost redresată până la cel puțin jumătate din valoarea capitalului social, orice persoana interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Instanța învestită cu cererea de dizolvare poate acorda societății un termen de cel mult șase luni în care să își redreseze situația financiară, însă dizolvarea poate fi evitată și în cazul depășirii termenului acordat de instanță, dacă valoarea activului net este restabilită până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social până la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.

Avocat Cristina Tudoraș
SCHOENHERR & ASOCIATII