BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Contractele de credit bancar și contractele de asistență juridică sunt titluri executorii

27.03.2017 | Roxana STANCIU
Abonare newsletter
Roxana Stanciu

Roxana Stanciu

I. Introducere

Am arătat într-un studiu (neaprofundat), cu privire la modificările Codului de procedură civilă operate prin Legea nr. 17/2017, în special cu modificarea adusă art. 641 privitoare la caracterul executoriu al altor înscrisuri decât hotărârile judecătorești, că, în forma actuală a textului, nu numai că se menține accentul asupra formulei „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”, ci se introduce și condiția înregistrării înscrisului în registrul public prevăzut de lege.

Am arătat, totodată, că cerința înregistrării în registrele publice este implicită în cazul unora dintre aceste înscrisuri, cum ar fi contractul de locațiune, care are caracter executoriu dacă este înregistrat la organele fiscale, contractul de arendare, care trebuie înregistrat la consiliul local, respectiv contractul de împrumut de consumație și contractul de comodat, care constituie titluri executorii numai dacă au dată certă (dobândită prin una dintre modalitățile prevăzute de art. 278 alin. (1) C. pr. civ.).

Am mai arătat că, pentru executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipotecă mobiliară și de gaj, dar și de contractele de credit, de leasing și de asistență juridică, dispozițiile art. 641 astfel modificate vor impune verificări suplimentare în momentul încuviințării executării silite, pentru a permite demararea procedurii execuționale.

Am lăsat însă în mod intenționat netranșată problema efectelor acestei modificări asupra acestor din urmă tipuri de contracte, din perspectiva executorialității acestora. Efectul Legii nr. 17/2017 nu a întârziat să se producă, însă, din primele zile de la publicare, în viața comunității juridice. Iar întrebarea care este acum la ordinea zilei este dacă contractele de credit și contractele de asistență juridică mai sunt titluri executorii sau nu.

Răspunsul este un hotărât DA. Indiferent de cum citim noul art. 641 C. pr. civ., răspunsul este același. Nu vom intra în cele ce urmează în jocul disputei referitoare la definiția noțiunii de „registru public”, cu care legiuitorul jonglează destul de des, dar fără a-i da substanță. Vom analiza însă cele două tipuri de contracte arătate mai sus în această cheie, a executorialității, pentru a ne fundamenta hotărâtul răspuns dat în debutul acestui paragraf.

II. Contractele de credit reprezintă titluri executorii

Potrivit vechiului art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară – contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii. Ordonanța de urgență nr. 99/2006 (adoptată prin Legea nr. 227/2007) înlocuiește vechea lege și instituie, prin art. 120, același caracter executoriu al contractelor de credit încheiate de o instituție de credit.

Acest din urmă text, în vigoare și nemodificat, are caracterul unei norme speciale, derogatorii față de regimul de drept comun al contractelor, mai ales al acelora perfectate în forma înscrisului sub semnătură privată.

Așa cum remarca și Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 3/2014 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. 15.427/211/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei (…)”.

III. Contractele de asistență juridică reprezintă titluri executorii

Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.

Totodată, art. 124 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (Hotărârea UNBR nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat) prevede: „Contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului”. Și în forma anterioară a Statutului, art. 129 alin. (1) avea același conținut.

Și în acest caz, dispozițiile citate au caracter special și derogatoriu față de regulile de drept comun în materia executorialității.

IV. Variantele de interpretare privind noul conținut al art. 641 C. pr. civ.

A. Prima variantă și cea care intervine mai degrabă cu mecanismul unui reflex pentru orice practician este aceea de a citi și interpreta sistematic prima parte a frazei – „numai dacă sunt înregistrate în registrele publice” – în legătură directă cu teza ei finală – „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”. În această situație, accentul lecturii cade pe această teză finală.

Cu alte cuvinte, înscrisurile sub semnătură privată ar urma să fie titluri executorii numai dacă sunt înscrise în registrul public, dar numai dacă legea prevede această condiție.

În situația punctuală a contractelor de credit și a contractelor de asistență juridică, această interpretare a textului face ca modificarea operată prin Legea nr. 17/2017 să fie inutilă sau mai degrabă inaplicabilă la acest moment.

Cum nici legislația privind instituțiile de credit, nici legea avocaturii nu instituie un „registru public” (asemănător evidențelor organului fiscal, de exemplu, în cazul contractului de locațiune) care să aibă drept scop centralizarea și oficializarea existenței acestor înscrisuri din perspectiva „publicității”, deținătorilor acestor titluri de creanță nu li se poate cere să creeze astfel de registre peste noapte.

Prin urmare, în această variantă de interpretare, întrucât normele speciale nu condiționează executorialitatea acestor contracte de înscrierea într-un registru public, forma nouă a art. 641 C.pr.civ. rămâne inaplicabilă. Această inaplicabilitate este una temporară, urmând ca, în ipoteza reglementării unor astfel de registre în legislația specială, obligativitatea înscrierii contractelor să devină incidentă, însă numai pentru contractele încheiate sub imperiul noii reglementări ipotetice.

Această interpretare respectă și modalitatea de interpretare teleologică, dar și normele de tehnică legislativă care nu permit modificarea unui text de lege special prin dispoziții legale generale (așa cum sunt cele conținute de art. 641 C. pr. civ.).

B. Cea de a doua variantă este interpretarea literală, care pune accent pe prima parte a frazei, în sensul că „înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”, iar teza finală doar s-ar subsuma primei părți a frazei – „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”.

Cu alte cuvinte, înscrisurile sub semnătură privată ar fi titluri executorii dacă legea le acordă expres această valoare și numai dacă sunt înscrise într-un registru public.

Această interpretare nu poate fi primită. Lăsând la o parte faptul că textul este prea vag și în mod evident are nevoie de completare prin norma specială, nu putem accepta că o normă generală nouă poate scoate din uz două norme speciale mai vechi. De fapt, aceste norme speciale mai vechi au natură de drept material, așa cum constata și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia citată mai sus, executorialitatea devenind un atribut al creanței ca drept material, iar nu o cerință procedurală.

Prin urmare, deși poate fi la fel de dificil de emis afirmația că un text legal nou este momentan superfluu, în această situație se regăsește acum art. 641 C. pr. civ., după intervenția incompletă și imprecisă a legislativului.

V. Concluzii

În opinia noastră, orice variantă de interpretare și aplicare a normei în discuție din care să rezulte că executorialitatea creanței poate fi condiționată de o procedură exterioară acordului de voință și nereglementată de normele de drept material, ci doar de o normă (neclară) de procedură este exclusă. Titlurile executorii instituite ca atare de legea specială își mențin acest caracter și după modificarea Codului de procedură civilă, pentru că adăugarea unei condiții procedurale inaplicabile în fapt nu poate conduce la ineficacitatea actului juridic, în dimensiunea sa cea mai importantă, aceea de atragere a contribuției coercitive a statului.

Practica instanțelor de executare va fi primul mecanism de verificare a raționamentului de mai sus, eventual chiar cu concursul Curții Constituționale sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Legislativul, pe de altă parte, are posibilitatea de a clarifica intenția sa prin intervenție asupra legilor speciale.

Dacă însă am accepta cea de a doua variantă de interpretare, efectele previzibile alcătuiesc o listă impresionantă: valuri de dosare de încuviințare a executării respinse, contestații la executare cu privire la executările încuviințate, cu motiv principal privind lipsa titlului executoriu (și cu suspendarea de drept a executării fără cauțiune), valuri și mai mari de acțiuni ale băncilor împotriva debitorilor/ale avocaților împotriva clienților pentru obținerea de titluri executorii (hotărâri judecătorești) și o plajă de executări silite limitată la câteva titluri rămase executorii. În fața acestor probabile efecte, reamintindu-ne că Legea nr. 17/2017 a fost adoptată în această formă fără o dezbatere publică reală, dezideratul unei justiții rezonabile sub aspectul duratei ajunge să se îndepărteze din nou de realitatea practică, toate fiind argumente în plus pentru a accepta o lectură critică a art. 641 C. pr. civ.

Judecător Roxana Stanciu
Tribunalul București

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Contractele de credit bancar și contractele de asistență juridică sunt titluri executorii”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Nu putem fi de acord!
    Din păcate NU face deloc vorbire de Legislatia Protecției Consumatorilor (Europeană și națională).
    Legislația Protecției Consumatorilor PARCA NICI NU EXISTA.
    MODERAT.

    Si dacă „materializarea izvorului obligației respective” NU EXISTA!

    Unde este atunci executorialitatea creanței NEASUMATE CONTRACTUAL – asa cum impune legislația UE Privind Protecția Consumatorilor de credite bancare – persoane fizice.

    OUG nr. 99/2006 TREBUIE modificata la art. 120 si pusa in acord cu prev. art. 117 (tot din OUG) despre care Doamna Judecător – din păcate – a uitat. Oare Directiva 48 a UE nu mai exista?
    Băncile NU dau credite decât pe baze CONTRACTUALE (prevede legea). Iar acolo unde nu exista CONTRACTUL DE CREDIT BANCAR (in forma fizica) cu TOATE prevederile Legislatiei Protecției Consumatorilor incluse, NU POATE EXISTA O CREANȚĂ.
    Vehicularea de către Banci de fonduri, fără acoperirea unui CONTRACT DE CREDITARE BANCARA (PENTRU POPULAȚIE) nu poate fi decât o operațiune de spălare de bani, procurarea de fonduri pentru finanțarea terorismului, evaziune fiscala si extorcarea de fonduri din executări silite ilicite (in special imobiliare).
    Impozitul datorat de bănci pentru împrumuturile acordate se analizează de către Organele fiscale in baza Contractelor de credit Legal încheiate, ca temei al stabilirii obligațiilor de plata a impozitului pe profit si NU in baza masei financiare de credite din portofoliu (in alte cuvinte la cos/kilogram).
    Profitul bancar de impozitat, vine tocmai din dobânda si alte costuri pentru serviciile bancare auxiliare prestate, ce stau in Contractul negociat si asumat de parți prin semnare.

    Si atunci, ce facem?
    Incurajăm EVAZIUNEA BANCARA? Ori apariția unor rețele de înalta Criminalitate financiar – bancara cu operațiuni de tip „suveica” financiara?

    De ce nu aplica Judecătorii si Executorii Judecătoresti în mod corect si fără rabat, prev. art. 117, al. (1) din OUG nr. 99/2006?
    „Art. 117. – (1) Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale, acţionând într-o manieră prudentă şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei consumatorului.
    (2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condițiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.”

    Din ARHITECTURA normei (OUG 99/2006) art. 117 este plasat INAINTEA art. 120 si deci ARE PRIORITATE!

    DA! Opinam ca este CORECT si PROTECTIV ca, pana sa ajungă la faza (extrem de periculoasa) a unei executări silita FĂRĂ SOMAȚIE (aspect actualmente chiar posibil in condițiile CORUPȚIEI din Just-RO), pretinsele TITLURI EXECUTORII (Contracte de credit bancar pentru populație) TREBUIE sa fie ANTERIOR multiplu cenzurate de autorități administrative independente, care sa răspundă direct de condițiile existentei acestora in conformitatea cu LEGILE.
    In astfel de operațiuni vădit administrative ale declanșării inițiale a unei executări silite privind „baza contractuala” SI NU CREANȚA, Judecătorii si Executorii nu răspund la acest moment NICI PENAL si nici CIVIL, fiind mai presus de lege. Statistica o demonstrează.

    „…Valuri de dosare de încuviințare a executării respinse..”. Da! Ar fi si firesc pentru ca pana acum Băncile in coniventa cu Executorii au „fabricat „valuri” de dosare ilicite de executare silita. Ce au făcut Judecătorii de încuviințare? mai nimic. De ce oare?
    Cam bănuim si răspunsul…

    TOCMAI astfel de interpretări nefaste Protecției Consumatorilor, ale MODERAT – sunt de natura sa DEFORMEZE CARACTERUL PROTECTIV A LEGISLAȚIEI UE si naționale pe acest sector. Buna Guvernare implica si activitatea Judecătorilor si a Executorilor Judecătorești – ca funcționari publici asimilați (prin autorizarea si controlul MJ).
    Mai exista totuși si opinii judiciare pozitive si eficace (ICCJ- Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3864 din 4 decembrie 2014), in care Înalta Curte impune aplicarea „legislației speciale, privind protecția consumatorului”.

    „În acest context, trebuie analizat ce înseamnă sintagma „redactarea clauzelor într-un limbaj clar şi inteligibil”, dar această analiză trebuie făcută nu din perspectiva dreptului comun, ci din perspectiva legislației speciale, privind protecția consumatorului.”
    Câți dintre judecătorii naționali respecta acesta obligație? Mai nici unul.

    Este corect ca prevederea legala TREBUIE completata cu un mecanism administrativ preventiv, agregat și eficace, de control a legalității Contractelor de credit bancar (în special pentru populație) și în aplicarea legislației de Protecție a Consumatorilor (pe care Judecătorii RO nu prea o bagă în seama deși ICCJ a fost explicita in acest sens.
    Răstălmăcirea – vătămătoare social – a legii de către Judecători ca si atitudinea contra legem, NU POATE fi deloc in regula in statul de drept asa cum se pretinde a fi ROMANIA.
    Acest comportament al Just-RO si este de natura sa ne plaseze pe Orbita 2-3 a Viitoare construcții a Uniunii, mai ales ca nu trebuie sa uitam ca ULTIMUL capitol al negocierilor de aderare la UE -închis cu „ciu cu vai” a fost Justiția Romana, dar cu monitorizare.

    Închei comentariul MODERAT cu o întrebare: Își mai amintește cineva de operațiunile de pseudo-bancassurance ale grupului MODERAT? Investigate de U.S DoJ (FBI) pentru acte de criminalitate financiara inca din 2007, finanțarea terorismului si Condamnate de Judecătorul Statului New York, ex-ABN actual RBS aflate si acum sub o alta ancheta a U.S DoJ- in care si-au recunoscut operațiunile de criminalitate financiara – si vor fi obligate la plata unei amenzi intre 12-24 miliarde de dolari. Aceste entități negre au trecut si prin Romania (cu efecte profund negative) si ce au făcut Agenții Statului Roman? NIMIC.
    Din contra s-au creat vaste rețele complexe de criminalitate in executările silite bancare vizat fiind sectorul imobiliar (facil pentru operațiunea spălării de bani), tocmai prin fabricarea/crearea fictiva a unor credite de către persoane din conducerea băncilor, în absenta Contractelor de credit -legal încheiate.

    De partea cui se plasează Judecătorii din Just-RO?
    Sa auzim de bine.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate