Contractele de credit bancar și contractele de asistență juridică sunt titluri executorii
27 martie 2017 | Roxana STANCIU
Roxana Stanciu
I. Introducere
Am arătat într-un studiu (neaprofundat), cu privire la modificările Codului de procedură civilă operate prin Legea nr. 17/2017, în special cu modificarea adusă art. 641 privitoare la caracterul executoriu al altor înscrisuri decât hotărârile judecătorești, că, în forma actuală a textului, nu numai că se menține accentul asupra formulei „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”, ci se introduce și condiția înregistrării înscrisului în registrul public prevăzut de lege.
Am arătat, totodată, că cerința înregistrării în registrele publice este implicită în cazul unora dintre aceste înscrisuri, cum ar fi contractul de locațiune, care are caracter executoriu dacă este înregistrat la organele fiscale, contractul de arendare, care trebuie înregistrat la consiliul local, respectiv contractul de împrumut de consumație și contractul de comodat, care constituie titluri executorii numai dacă au dată certă (dobândită prin una dintre modalitățile prevăzute de art. 278 alin. (1) C. pr. civ.).
Am mai arătat că, pentru executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipotecă mobiliară și de gaj, dar și de contractele de credit, de leasing și de asistență juridică, dispozițiile art. 641 astfel modificate vor impune verificări suplimentare în momentul încuviințării executării silite, pentru a permite demararea procedurii execuționale.
Am lăsat însă în mod intenționat netranșată problema efectelor acestei modificări asupra acestor din urmă tipuri de contracte, din perspectiva executorialității acestora. Efectul Legii nr. 17/2017 nu a întârziat să se producă, însă, din primele zile de la publicare, în viața comunității juridice. Iar întrebarea care este acum la ordinea zilei este dacă contractele de credit și contractele de asistență juridică mai sunt titluri executorii sau nu.
Răspunsul este un hotărât DA. Indiferent de cum citim noul art. 641 C. pr. civ., răspunsul este același. Nu vom intra în cele ce urmează în jocul disputei referitoare la definiția noțiunii de „registru public”, cu care legiuitorul jonglează destul de des, dar fără a-i da substanță. Vom analiza însă cele două tipuri de contracte arătate mai sus în această cheie, a executorialității, pentru a ne fundamenta hotărâtul răspuns dat în debutul acestui paragraf.
II. Contractele de credit reprezintă titluri executorii
Potrivit vechiului art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară – contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii. Ordonanța de urgență nr. 99/2006 (adoptată prin Legea nr. 227/2007) înlocuiește vechea lege și instituie, prin art. 120, același caracter executoriu al contractelor de credit încheiate de o instituție de credit.
Acest din urmă text, în vigoare și nemodificat, are caracterul unei norme speciale, derogatorii față de regimul de drept comun al contractelor, mai ales al acelora perfectate în forma înscrisului sub semnătură privată.
Așa cum remarca și Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 3/2014 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. 15.427/211/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei (…)”.
III. Contractele de asistență juridică reprezintă titluri executorii
Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.
Totodată, art. 124 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (Hotărârea UNBR nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat) prevede: „Contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului”. Și în forma anterioară a Statutului, art. 129 alin. (1) avea același conținut.
Și în acest caz, dispozițiile citate au caracter special și derogatoriu față de regulile de drept comun în materia executorialității.
IV. Variantele de interpretare privind noul conținut al art. 641 C. pr. civ.
A. Prima variantă și cea care intervine mai degrabă cu mecanismul unui reflex pentru orice practician este aceea de a citi și interpreta sistematic prima parte a frazei – „numai dacă sunt înregistrate în registrele publice” – în legătură directă cu teza ei finală – „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”. În această situație, accentul lecturii cade pe această teză finală.
Cu alte cuvinte, înscrisurile sub semnătură privată ar urma să fie titluri executorii numai dacă sunt înscrise în registrul public, dar numai dacă legea prevede această condiție.
În situația punctuală a contractelor de credit și a contractelor de asistență juridică, această interpretare a textului face ca modificarea operată prin Legea nr. 17/2017 să fie inutilă sau mai degrabă inaplicabilă la acest moment.
Cum nici legislația privind instituțiile de credit, nici legea avocaturii nu instituie un „registru public” (asemănător evidențelor organului fiscal, de exemplu, în cazul contractului de locațiune) care să aibă drept scop centralizarea și oficializarea existenței acestor înscrisuri din perspectiva „publicității”, deținătorilor acestor titluri de creanță nu li se poate cere să creeze astfel de registre peste noapte.
Prin urmare, în această variantă de interpretare, întrucât normele speciale nu condiționează executorialitatea acestor contracte de înscrierea într-un registru public, forma nouă a art. 641 C.pr.civ. rămâne inaplicabilă. Această inaplicabilitate este una temporară, urmând ca, în ipoteza reglementării unor astfel de registre în legislația specială, obligativitatea înscrierii contractelor să devină incidentă, însă numai pentru contractele încheiate sub imperiul noii reglementări ipotetice.
Această interpretare respectă și modalitatea de interpretare teleologică, dar și normele de tehnică legislativă care nu permit modificarea unui text de lege special prin dispoziții legale generale (așa cum sunt cele conținute de art. 641 C. pr. civ.).
B. Cea de a doua variantă este interpretarea literală, care pune accent pe prima parte a frazei, în sensul că „înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”, iar teza finală doar s-ar subsuma primei părți a frazei – „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”.
Cu alte cuvinte, înscrisurile sub semnătură privată ar fi titluri executorii dacă legea le acordă expres această valoare și numai dacă sunt înscrise într-un registru public.
Această interpretare nu poate fi primită. Lăsând la o parte faptul că textul este prea vag și în mod evident are nevoie de completare prin norma specială, nu putem accepta că o normă generală nouă poate scoate din uz două norme speciale mai vechi. De fapt, aceste norme speciale mai vechi au natură de drept material, așa cum constata și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia citată mai sus, executorialitatea devenind un atribut al creanței ca drept material, iar nu o cerință procedurală.
Prin urmare, deși poate fi la fel de dificil de emis afirmația că un text legal nou este momentan superfluu, în această situație se regăsește acum art. 641 C. pr. civ., după intervenția incompletă și imprecisă a legislativului.
V. Concluzii
În opinia noastră, orice variantă de interpretare și aplicare a normei în discuție din care să rezulte că executorialitatea creanței poate fi condiționată de o procedură exterioară acordului de voință și nereglementată de normele de drept material, ci doar de o normă (neclară) de procedură este exclusă. Titlurile executorii instituite ca atare de legea specială își mențin acest caracter și după modificarea Codului de procedură civilă, pentru că adăugarea unei condiții procedurale inaplicabile în fapt nu poate conduce la ineficacitatea actului juridic, în dimensiunea sa cea mai importantă, aceea de atragere a contribuției coercitive a statului.
Practica instanțelor de executare va fi primul mecanism de verificare a raționamentului de mai sus, eventual chiar cu concursul Curții Constituționale sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Legislativul, pe de altă parte, are posibilitatea de a clarifica intenția sa prin intervenție asupra legilor speciale.
Dacă însă am accepta cea de a doua variantă de interpretare, efectele previzibile alcătuiesc o listă impresionantă: valuri de dosare de încuviințare a executării respinse, contestații la executare cu privire la executările încuviințate, cu motiv principal privind lipsa titlului executoriu (și cu suspendarea de drept a executării fără cauțiune), valuri și mai mari de acțiuni ale băncilor împotriva debitorilor/ale avocaților împotriva clienților pentru obținerea de titluri executorii (hotărâri judecătorești) și o plajă de executări silite limitată la câteva titluri rămase executorii. În fața acestor probabile efecte, reamintindu-ne că Legea nr. 17/2017 a fost adoptată în această formă fără o dezbatere publică reală, dezideratul unei justiții rezonabile sub aspectul duratei ajunge să se îndepărteze din nou de realitatea practică, toate fiind argumente în plus pentru a accepta o lectură critică a art. 641 C. pr. civ.
Judecător Roxana Stanciu
Tribunalul București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
