ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Controlul de constituționalitate a legilor. Analiză din perspectivă comparată

28.03.2017 | Marina FLOREA
Newsletter
Instagram
Facebook
Marina Florea

Marina Florea

Constituţia reprezintă legea fundamentală a statului, care se bucură de supremaţie în raport cu toate celelalte izvoare ale dreptului. Fiind poziţionată în vârful ierarhiei actelor normative în oricare dintre sistemele de drept, Constituţia pune bazele juridice ale statului, stabileşte modul de organizare a societăţii şi modalităţile juridice de ocrotire a cetăţenilor, de asigurare a drepturilor şi libertăţilor acestora.

Afirmarea supremaţiei Constituţei implică existenţa unor mecanisme de control al conformităţii legilor cu Constituţia. În acest sens se impune necesitatea asigurării controlului constituţionalităţii legilor, a regulilor juridice subordonate.

Absenţa unei sancţiuni a violării regulilor constituţionale de către una dintre puterile constituite, distincţia de principiu dintre Constituţie şi legi ordinare cedează locul unei confuzii de fapt. Astfel, este necesară stabilirea unui control care duce la anularea regulilor juridice neconstituţionale.

Doctrina constituţională şi abordările în acest sens se referă la o multitudine de argumente atât în favoarea existenţei unui control de constituţionalitate, cât şi împotriva lui.

Astfel, într-o opinie favorabilă existenţei acestui control, s-a evidenţiat faptul că legiuitorul este şi el supus anumitor greşeli, că însăşi Constituţia este interpretabilă, şi aceasta având anumite lacune, iar inexistenţa controlului de constituţionalitate a legilor lasă loc instabilităţii juridice şi confuziilor de fapt.

Dintr-o altă perspectivă, absenţa acestui control a fost argumentată plecând de la ideea că nu se poate admite ierarhizarea normelor, pentru că aceasta presupune ideea ierarhiei organelor, ceea ce contravine separaţiei puterilor în stat, că nu se poate admite controlul legilor, legea fiind expresia voinţei generale, care este suverană, că nu se poate admite ca un alt organ să controleze parlamentul, care reprezintă poporul şi răspunde numai în faţa acestuia, că însăşi parlamentul, cu prilejul adoptării legilor, efectuează acest control care, prin urmare, nu mai trebuie exercitat de către alt organ.

Prin urmare, se poate rezuma faptul că necesitatea exercitării controlului de constituţionalitate este datorată existenţei, pe de o parte, a principiului separaţiei puterilor în stat şi, pe de altă parte, controlul de constituţionalitate se fundamentează pe principiul supremaţiei Constituţiei. Prin urmare, principiul supremaţiei Constituţiei este caracterizat ca „generator de legalitate şi de stabilitate juridică în organizarea constituţională democratică”.

De aici derivă şi noţiunea de control de constituţionalitate, ca formă de control a conformităţii cu Constituţia a actelor şi acţiunilor organelor puterii publice, precum şi ale asociaţiilor obşteşti, care îndeplinesc atribuţii publice. Acesta devine, prin urmare, în orice stat de drept, o garanţie necesară a traducerii în viaţă a principiilor şi normelor constituţionale, a aplicării lor practice, a realizării neabătute a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Acest control urmăreşte totodată garantarea înfăptuirii separaţie puterilor, potrivit art. 6 din Constituţia Republicii Moldova, şi a echilibrului puterilor în stat, respectarea competenţelor ce sunt conferite diferitelor organe ale statului. Este firesc, deci, ca, în acest context, concordanţa legilor cu Constituţia, asigurarea conformităţii tuturor prevederilor legale cu dispoziţiile legii fundamentale, să reprezinte o condiţie esenţială a realizării înseşi a obiectivelor statului de drept, a garantării conformităţii întregii ordini normative cu ideile şi normele de bază pe care le consacra legea supremă în calitatea sa de cea mai importantă lege a statului, în faţa căreia celelalte legi stau în poziţie de drepţi.

Subiecte ale controlului contituţional pot fi persoanele fizice şi juridice, precum şi organele de stat, care au dreptul să solicite informaţii referitor la constituţionalitatea unui act. Cercul subiectelor constituţionale este stabilit de legislaţie şi de practica de supraveghere a ţării respective.

Obiecte ale controlului constituţional pot fi legile constituţionale, organice şi ordinare, amendamentele la Constituţie, regulamentele parlamentare, actele normative ale organelor executive ale puterii de stat. În statele federative, lista respectivă este completată cu chestiunile privind delimitarea competenţei între uniune şi subiectul federativ.

Controlul constituţional cuprinde şi controlul privind corespunderea legilor naţionale cu acordul internaţional. În acest caz de necesitate, se verifică proiectele acordurilor internaţionale definitivate sau semnate, până la intrarea lor în vigoare. Situaţia se poate complica atunci când acordul internaţional în vigoare contravine prevederilor Constituţiei. În această ordine de idei, Constituţiile unor ţări prevăd norme care soluţionează asemenea dezacorduri. Astfel, Constituţia Franţei a consfinţit la art. 54: „dacă Consiliul Constituţional, conform sesizării Preşedintelui Republicii, Prim-ministrului sau Preşedintelui uneia din Camere, va stabili că obligaţia internaţională conţine o dispoziţie ce contravine Constituţiei, atunci autorizaţia sau aprobarea pentru ratificarea acesteia poate fi dată doar după revizuirea Constituţiei”.

În acest sens, Constituţia Republicii Moldova consacră o normă cu referire la acordurile internaţionale în materia drepturilor omului, astfel articolul 4 stipulând faptul că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte”, iar „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

La obiectele controlului constituţional se referă, de asemenea, controlul privind corespunderea cu Constituţia a acţiunilor autorităţilor publice. De regulă, aceasta se referă la preşedinţi, prim-miniştri, adjuncţii lor, la alţi membri ai guvernului, la judecătorii Curţilor Supreme, adesea la toţi judecătorii etc. Urmare a unei asemenea necorespunderi este concedierea prin aplicarea procedurii de impeachement. În SUA, însă, temeiul pentru impeachement nu este considerat drept încălcare a Constituţiei. În alte ţări se procedează altfel. Spre exemplu, în Bulgaria, preşedintele şi vicepreşedintele nu poartă răspundere pentru acţiunile pe care le-au înfăptuit în timpul exercitării atribuţiilor lor, cu excepţia trădării de stat şi ]ncălcării Constituţiei (art. 103 alin. (1) din Constituţie).

În calitate de obiecte ale controlului constituţional pot fi actele şi acţiunile asociaţiilor obşteşti, cărora statul le-a încredinţat anumite funcţii cu putere legală. Adesea controlul constituţional se extinde asupra creării şi activităţii asociaţiilor politice, îndeosebi a partidelor politice.

Este posibil şi controlul constituţionalităţii actelor de drept privat (a testamentelor, contractelor), prin care nu este exclusă încălcarea principiilor constituţionalităţii (egalitatea în drepturi a cetăţenilor, interzicerea discriminării rasiale), precum şi a hotărârilor judecătoreşti.

Se disting câteva tipuri principale ale organelor de control constituţional:

1. Judecătorii obişnuite de jurisdicţie de drept comun (SUA, Mexic, Norvegia, Japonia), însă decizia definitivă poate fi adoptată doar de instanța supremă de justiție.

2. Curtea Supremă (Elveția, Irlanda, Venezuela, Columbia).

3. Curțile constituționale de justiției speciale, separate de alte organe judiciare (Italia, Germania, Spania, Austria).

4. Organele judiciare specializate de control constituțional adesea au și alte împuterniciri – supraveghează corespunderea constituțională a autorităților publice ale statului, se produc în calitate de judecătorii electorale, oferă interpretarea oficială a Constituției. Astfel. Curtea Constituțională din Slovacia, determinată în articolul 124 din Constituție, ca organ judiciar independent de protecție a constituționalității, potrivit art. 125-129, controlează, în primul rând, corespunderea legilor cu Constituția și legile constituționale, corespunderea hotărârilor guvernului, a prescripțiilor juridice obligatorii ale ministerelor și ale celorlalte organe de administrare de stat cu Constituția și legile constituționale, corespunderea hotărârilor obligatorii ale organelor de autoadministrare teritorială cu Constituția și legile constituționale.

5. Organele speciale de jurisdicție, nejudiciare. Un exemplu în aceste este Franța, în cadrul căreia constituționalitatea legilor se controlează de către Consiliul Constituțional, iar constituționalitatea actelor puterii executive, dacă este vorba despre depășirea atribuțiilor ei, de către Consiliul de Stat, care conduce sistemul justiției administrative.

6. Un organ de control a fost instituit prin Constituția Republicii Islamice Iran din 1979, valabilă și în prezent, în redactarea din anul 1989. Potrivit articolului 94 din Constituție, legislația în ansamblu, adoptată de Adunarea Consultativă Islamică, trebuie remisă la Consiliul de Tutelă, care este obligat să verifice, în termen de 10 zile, compatibilitatea cu criteriile islamului și ale Constituției. În caz de incompatibilitate, legile se restituie Adunării respective spre revizuire, iar în alte cazuri, acestea se consideră utile pentru punerea în aplicare. La solicitarea Consiliului de Tutelă, termenul indicat poate fi prelungit, dar nu mai mult decât 10 zile. Consiliului de Tutelă i se încredințează, de asemenea, interpretarea Constituției (art. 98) și supravegherea alegerilor oamenilor competenți în conducere, a Președintelui Republicii, a Adunării Consultative Islamice, precum și adresarea directă către popor privind referendumul (art. 99).

S-a constatat faptul că în practica țărilor democratice se aplică două forme de control constituțional – preventiv și ulterior. Controlul preventiv presupune controlul legilor constituționale la etapa trecerii lor prin Parlament, spre exemplu, Finlanda, Suedia, fiind vorba despre controlul constituționalității proiectelor de lege. După sancționarea și promulgarea legii ea, nu poate fi supusă controlului constituționalității. Atunci când apare necesitatea în adoptarea unei legi, care cu bună-credință contravine Constituției, urmează a fi operat amendamentul respectiv la Constituție. În țările în care se aplică controlul constituțional ulterior, precum S.U.A., Italia, RFG, sunt supuse controlului constituționalității legile promulgate și intrate în vigoare. În țările precum Franța, Iordania, Panama, sunt aplicate ambele forme de control constituțional. Organul care efectuează controlul constituțional poate declara ca fiind contradictorii Constituției legea în ansamblu sau anumite dispoziții ale ei, iar potrivit regulii generale, decizia organului de control constituțional este definitivă și poate fi revizuită doar de el însuși.

Momentul declarării unei legi sau a unui act integral ori parțial neconstituțional produce un anumit efect juridic ce presupune faptul că legea respectivă sau actul normativ își pierde, integral sau parțial, puterea juridică și nu se mai poate aplica de către instanțele judecătorești. În țările unde controlul de constituționalitate nu este prevăzut direct de Constituția scrisă, declararea legii ca fiind neconstituțională nu are drept consecință abrogarea ei formală, acest lucrul fiind desfășurat de către parlament. În țările în care controlul constituțional este prevăzut de legea fundamentală, cum ar fi India, Columbia, Canada, declararea legii ca fiind neconstituțională înseamnă abrogarea juridică a legii respective.

Un aspect caracteristic controlului de constituționalitate a legilor este excepția de neconstituționalitate, care, în Republica Moldova, reprezintă o procedură de inițiere de către instanțele ordinare de judecată, la inițiativa părților sau din oficiu, a controlului conformității unei legi sau a unui alt act normativ, cu normele constituționale. Acest moment reflectă în esență existența unui raport triunghiular între partea aflată în proces, instanța de judecată, în fața căreia se invocă neconstituționalitatea, și Curtea Constituțională, chemată să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în cazul în care persistă o anumită incertitudine în ceea ce vizează constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul instanței de judecată.

Prin prisma aspectelor enunțate, pot afirma faptul că, în esență, controlul de constituționalitate a legilor constituie un factor de asigurare a supremației Constituției. Acesta reprezintă în același timp o garanție a drepturilor și libertăților conferite cetățenilor pentru apărarea lor împotriva unor eventuale abateri ale legiuitorului, prin instituirea anumitor norme contrare Constituției. În acest sens este instituit un anumit organ care ar asigura un control și ar garanta supremația legii supreme, devenind garantul acestor drepturi și libertăți.

Analizând din perspectivă comparativă aspectele ce vizează controlul de constituționalitate al legilor, am remarcat mai multe tipuri de organe abilitate în acest sens, printre care se numără judecătoriile obişnuite de jurisdicţie de drept comun, Curtea Supremă, Curtea Constituțională, organele judiciare specializate de control constituțional, organele speciale de jurisdicție, nejudiciare sau un anumit Consiliu de Tutelă. În acest sens, respectivele organe sunt instituite în vederea asigurării unui control și al garantării supremației legii fundamentale, devenind garantul acestor drepturi și libertăți ale omului, menite să asigure consolidarea prerogativelor unui stat de drept și democratic.

Marina Florea
Membru al echipei JMD

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate