Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

„Doar o vorbă «săț-i» mai spun” despre registrele publice din art. 641 CPC
31.03.2017 | Petre PIPEREA, Adrian MANOLE


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Petre Piperea

Petre Piperea

Adrian Manole

Adrian Manole

Motto: “Lupta dintre interese nu aduce justiția perfectă, ci pe cea mai bună în limitele posibilului”[1]

Acest material își propune să demonstreze că interpretarea corectă a art. 641 CPC (chiar dacă e nedorită de autori) trebuie să fie în sensul recunoașterii unei noi condiții generale, subiacente, instituite prin Legea nr. 17/2017, referitoare la înregistrarea în registrele publice, fapt care reiese cu puterea evidenței dintr-o lecturare a textului în topica normală: „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”.

Preambul

În scurta sa existență, forma actuală a art. 641 din Codul de procedură civilă a suscitat deja numeroase dispute în mediul juridic.

Încurajați fiind de faptul că ”nu mai există echipe mici” pentru că”balonul e rotund”[2], ne permitem să expunem și noi un mic, dar vioi punct de vedere privind interpretarea șturlubaticului articol 641.

O primă precizare care se impune este aceea că toate opiniile exprimate converg spre o singură concluzie: varianta actuală a art. 641 CPC a fost în mod neinspirat redactată.

Simplul fapt că juriști reputați[3] au considerat necesar să aducă lămuriri cu privire la interpretarea acestui text ridică semne de întrebare cu privire la acuratețea formulării sale.

Mai mult, textul este neinspirat redactat pentru că nu respectă, printre altele, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, conform căruia ”textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce”.

A doua premisă a discuției este stabilită de art. 1 CPC: ”Codul de procedură civilă (..) stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă”.

1. „Și eu respect ideile, numai să fie sincere”[4]

Prezentul studiu propune abordarea interpretării art. 641 prin intermediul metodelor de interpretare a normelor juridice, metode studiate în cadrul disciplinei Teoria Generală a Dreptului (”tegede” pentru nostalgici).

Precizarea noastră poate părea ciudată, dar, spre deosebire de alți autori[5], noi apreciem că se impune să facem abstracție de conjuncturi și rezultate incomode pentru destinatarii normei respective și vom interpreta art. 641 CPC a la carte (a din anul I).

2. Metoda gramaticală

2.1. Prima dintre metodele de interpretare a normelor juridice este cea gramaticală și „constă în lămurirea conținutului unei norme juridice pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de analiză morfologică și sintactică a textului legal, ținându-se cont de înțelesul termenilor utilizați în textul respectiv, de legătura dintre acești termeni, de construcția propoziției sau a frazei, de particulele întrebuințate, precum și de semnele de punctuație[6].

2.2. În acest sens, art. 36 alin.(1) din Legea nr. 24/2000 stipulează următoarele: „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.

2.3. Imperativul sintagmei „cu respectarea strictă” nu lasă loc de interpretări. Din moment ce actele normative se redactează cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie, cu atât mai mult și interpretarea trebuie făcută cu respectarea strictă a acelorași reguli.

2.4. Textul analizat: „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”.

2.5. Constatăm că, în cuprinsul textului analizat, s-a operat o modificare a sintaxei prin mutarea unei construcții în interiorul frazei (o schimbare de topică).

2.5.1. Astfel, constatăm că propoziția „numai dacă sunt înregistrate în registrele publice” este una incidentă, intercalată în corpul propoziției principale, „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”, adică în forma anterioară modificării efectuate prin Legea nr. 17/2017.

Aranjarea frazei într-o topică normală ne conduce la concluzia că textul trebuie citit după cum urmează:

„Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”.

Lectura în această variantă este lejeră, iar condiția înregistrării în registrele publice este clar imperativă.

Concluzia este că textul analizat a avut ca scop instituirea unei condiții generale, subiacente, pentru toate cazurile în care se dorește recunoașterea caracterului executoriu unor înscrisuri sub semnătură privată.

2.5.2. Mai mult, concluzia este aceeași chiar dacă fraza este ”citită” în forma dată de legiuitor: construcția izolată prin virgule – ”numai dacă sunt înregistrate în registrele publice” – adaugă, din punct de vedere semantic, un conținut suplimentar frazei.

Conținutul acestei construcții, fiind izolat de restul frazei, are caracter emfatic, iar emfaza are tocmai scopul de a pune în evidență un element din frază, izolându-l prin virgulă.

Așadar, procedeul utilizat de legiuitor în această frază are un scop augmentativ, respectiv acela de a pune ”accentul”, de a sublinia condiția înregistrării în registrele publice pentru toate înscrisurile sub semnătură privată pentru care se dorește recunoașterea caracterului executoriu.

2.6. Așa cum am arătat, interpretarea gramaticală a normei este imperativă, iar problemele invocate cu privire la oportunitatea[7] acestei interpretări nu ar trebui să impieteze asupra operațiunii de stabilire a sensului normei juridice interpretate.

3. Interpretarea sistematică

3.1. „Interpretarea sistematică implică lămurirea înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme juridice, fie din același act normativ, fie dintr-un alt act normativ”[8].

3.2. În cazul de față, interpretarea sistematică a art. 641 CPC prezintă importanță sub aspectul corelării normelor generale cu normele speciale din perspectiva principiilor specialia generalibus derogant și generalia specialibus non derogant.

3.3. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) CPC, ce stabilesc caracterul general de aplicare a normelor Codului de procedură civilă, inclusiv în materia executării silite:

Art. 1 alin. (1) CPC: „Codul de procedură civilă (…) stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă”.

Art. 2 alin. (1) CPC: „(1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă”.

Nu trebuie omis nici art. 2 alin. (2) CPC: „De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare”.

3.4. Sintagma evidențiată „nu cuprind dispoziții contrare” este esențială pentru tranșarea unui eventual conflict dintre norma generală și cea specială.

3.5. Astfel, în aplicarea principiilor specialia generalibus derogant și generalia specialibus non derogant, s-au trasat în doctrină și jurisprudență următoarele reguli:
– Norma specială va fi aplicată cu prioritate ori de câte ori se găsește în fața unui caz care intră în prevederile sale[9];
– În măsura în care tace, norma specială se completează cu norma generală[10].

3.6. În opinia noastră, afirmația potrivit căreia normele privind contractul de asistență juridică (Legea nr. 51/1995) și contractul de credit bancar (OUG nr. 99/2006) reprezintă norme speciale ce se aplică prioritar, întrucât norma generală nu poate modifica norma specială[11] pleacă de la o premisă eronată.

În realitate, ne aflăm în situația în care norma specială ”tace” și trebuie completată cu norma generală.

3.6.1. În acest context, prezintă relevanță decizia nr. 31/2009, pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, „în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 3741 din Codul de procedură civilă, se stabilește că, deși contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie”.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizând că norma specială, respectiv Legea nr. 51/1995, conține dispoziții contrare/derogatorii pentru învestirea cu formulă executorie, față de norma generală, a dat prioritate normelor speciale.

3.6.2. Mutatis mutandis, considerentele din acest RIL pot fi valorificate și în cazul nostru: ori de câte ori, pentru o anumită materie, există o reglementare specială, aceasta se aplică în locul reglementării generale, dar, în măsura în care norma specială tace, norma specială se completează cu norma generală.

Or, în cazul nostru, norma generală prevede condiția înregistrării în registrele publice, iar dispozițiile speciale „nu cuprind dispoziții contrare”, adică nu prevăd o derogare de la această regulă, ceea ce înseamnă că norma generală va completa norma specială în ceea ce privește îndeplinirea condiției menționării înscrisurilor sub semnătură privată în registrele publice.

Astfel, Legea nr. 51/1995 și OUG nr. 99/2006 tac în privința publicării în registrele publice a contractelor de asistență juridică și a contractelor de credit bancar. Iar, din moment ce normele speciale tac, nu conțin dispoziții contrare, în sensul art. 2 alin. (2) CPC, acestea se completează cu normele generale, în speță – art. 641 CPC.

3.7. În aceeași măsură, nu este exclus ca printr-o intervenție legislativă ulterioară, Legea nr. 51/1995 și OUG nr. 99/2006 să cuprindă norme derogatorii de la art. 641 CPC, dar, până atunci, nu putem ignora norma generală.

3.8. Este adevărat că această viziune asupra interpretării sistematice a textelor analizate are un rezultat neplăcut chiar și pentru autorii acestui studiu, dar nu putem fi de acord cu interpretarea eronată a unui text de lege doar din rațiuni pragmatice.

4. Interpretarea istorico-teleologică

4.1. „Interpretarea istorico-teleologică constă în stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual într-un context istoric dat”[12].

4.2. Mărturisim că am încercat să identificăm motivele modificărilor aduse art. 641 CPC prin Legea nr. 17/2017, dar, din păcate, nu am găsit astfel de motive în lucrările anterioare adoptării textului analizat[13].

 Ab initio, aceasta reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 30-art. 34 din Legea nr. 24/2000 (referitoare la motivarea proiectelor de acte normative).

4.3. Mai mult, modificarea art. 641 CPC nu se regăsește în forma adoptată de Senat[14], ceea ce încalcă noul principiu ridicat la rang de vedetă de CCR, anume principiul ”bicameralismului”.

4.4. Fără a insista pe parcursul legislativ al Legii nr. 17/2017, ne vom limita la concluzia că nu există o motivare privind finalitatea urmărită de legiuitor prin modificarea adusă art. 641 CPC.

4.5. Așadar, pentru că suntem lipsiți de posibilitatea de analiză teleologică a textului, ne vom rezuma la analiza contextului istoric.

4.5.1. Forma anterioară a art. 641 CPC era următoarea: ”Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă”.

4.5.2. În principiu, textul a fost eficient și nu a creat controverse, mai ales că acesta cuprindea sintagma „numai în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege”, ceea ce trimitea la condițiile stipulate în alte legi.

4.5.3. Cu toate acestea, legiuitorul a ales să introducă o nouă propoziție, instituind astfel o condiție generală referitoare la înregistrarea în registrele publice.

4.5.4. Nu cunoaștem motivele inserării acestei noi condiții, dar, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a păstra caracterul executoriu al înscrisurilor sub semnătură privată ”în cazurile și condițiile” prevăzute de legile speciale, menționarea noii condiții în cuprinsul art. 641 ar fi fost inutilă.

4.6. Reiterăm faptul că, pentru păstra același regim al caracterului executoriu al înscrisurilor sub semnătură privată, nu era nevoie de o astfel de modificare, întrucât sintagma „numai în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege” era suficientă.

4.7. Așadar, dacă legiuitorul ar fi intenționat să instituie condiția înregistrării în registrele publice doar în anumite cazuri, ar fi stipulat această condiție în cuprinsul actelor normative speciale, nicidecum în cuprinsul normei generale.

4.8. Nimic nu împiedică inserarea în actele normative speciale a unor derogări de la obligația înregistrării în registrele publice a anumitor înscrisuri sub semnătură privată, dar, până atunci, modificarea adusă art. 641 CPC are aplicabilitate în cazul contractelor de credit bancar și al contractelor de asistență juridică.

5. Interpretarea logică

„Interpretarea logică presupune lămurirea sensului unei norme juridice pe baza legilor logicii formale și a sistemului de argumentare pe care se sprijină”[15].

5.1. Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus – unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă.

Din moment ce art. 641 CPC, în forma actuală, nu distinge în privința aplicării sale nuanțate asupra anumitor înscrisuri sub semnătură privată, acest text are aplicabilitate generală.

„Generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincții pe care textul respectiv nu le conține”[16].

5.2. Actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat – norma trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice.

Regula enunțată ne obligă, fie că ne place sau nu, la interpretarea art. 641 CPC în sensul aplicării sale, adică în sensul instituirii obligației de a înregistra în registrele publice înscrisurile sub semnătură privată pentru a li se recunoaște calitate de titluri executorii.

Nu putem fi de acord cu teoria conform căreia inexistența anumitor registre publice ar justifica interpretarea conform căreia norma nu se aplică în anumite situații, întrucât soluția la această problemă poate consta în înființarea respectivelor registre publice sau în instituirea unor derogări în cuprinsul legilor speciale.

Sigur că lipsa registrelor publice în privința unor înscrisuri sub semnătură privată reprezintă un inconvenient major în îndeplinirea obligației impuse de art. 641 CPC și în soluționarea litigiilor în legătură cu această normă (încuviințarea executării silite, contestații la executare, suspendarea executării silite), dar operațiunea de interpretare a normelor juridice nu ține seama de oportunitatea legii și/sau de comoditatea în aplicarea acesteia.

6. Concluzii

Am afirmat deja că art. 641 este redactat defectuos, dar nu putem să ignorăm noua condiție impusă de legiuitor.

Astfel, ”pragmatismul” nu ne poate determina să ignorăm elefantul din cameră și să citim textul așa cum ne-am fi dorit să fi fost el redactat.

* Autorii îi mulțumesc drei Adnana Popescu pentru sprijinul oferit la redactarea acestui material.


[1] Andre Maurois, Istoria Angliei.
[2] Fraze stereotipe din fotbal care subliniază că orice jucător/echipă ar avea posibilitatea să obțină victoria. Aceste construcții verbale modeste au, totuși, puterea să sugereze pentru orice suporter sublimul hazardului.
[3] A se vedea aici.
[4] Nae Cațavencu, „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale.
[5] Marieta Avram, a se vedea aici.
[6] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 45.
[7] Marieta Avram, a se vedea aici.
[8] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 46
[9] Viorel Mihai Ciobanu, Noul cod de procedură civilă comentat și adnotat, Vol. 1, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.5
[10] Viorel Mihai Ciobanu, Noul cod de procedură civilă comentat și adnotat, Vol. 1, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.5
[11] Roxana Stanciu, a se vedea aici.
[12] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 47.
[13] A se vedea aici.
[14] A se vedea aici.
[15] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 47.
[16] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 48.


Petre Piperea
Partener, PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

Adrian Manole
Avocat, PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “„Doar o vorbă «săț-i» mai spun” despre registrele publice din art. 641 CPC”

  1. Petre PIPEREA spune:

    Dna Evelina Oprina a ținut să arate că are, totuși, un punct de vedere contrar celui exprimat de noi în cuprinsul prezentului articol.

    Astfel, într-un comunicat al cărui scop pare a fi exclusiv dezgroparea securii războiului față de un preopinent misterios, dna Oprina își exhibă opinia sa fermă: ”contractele de credit și contractele de asistență juridică sunt indiscutabil titluri executorii și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 17/2017, modificarea adusă art. 641 c. pr. civ. nevizând aceste două categorii de înscrisuri”.
    Urmare a precizării din cuprinsul diatribei dnei Evelina Oprina, trimiterea la materialul său va fi eliminată din notele de subsol, fără ca acest lucru să afecteze concluziile și argumentele noastre, mai ales că aceasta fusese făcută doar contextual.

    PS. Trimiterea noastră fusese făcută în considerarea următoarei afirmații făcute de autorul menționat:
    ”Înregistrarea unui înscris în registrul public – condiţie a existenţei caracterului executoriu – priveşte doar înscrisul cu privire la care legea a prevăzut expres că acesta constituie titlu executoriu, intervenţia legiuitorului prin Legea nr. 17/2017 fiind de natură a sublinia, suplimentar, că valorificarea caracterului executoriu al unui înscris presupune cu necesitate caracterul opozabil al acestuia dobândit doar prin înscrierea actului într-un registru public”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate