Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
25 comentarii

Hap-ul de… pe limbă (I)
03.04.2017 | Amelia FARMATHY

Secţiuni: Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Amelia Farmathy

Amelia Farmathy

Trec dincolo de introducere (pentru aceasta vă las plictiseala, absolut opțională, a parcurgerii comentariilor mele acru-amare referitoare la maltratarea sau accidentarea ”din culpă” a limbii române) și intru direct… în tratament:

1. Ori sau or? Aceasta este Întrebarea!

Deși nu pare mare lucru această conjuncție, ”ori” face o nefastă carieră de folosire eronată, începând cu nenumărate hotărâri judecătorești în care e greșit utilizat și continuând cu amplasarea sa, la fel de greșită, în orice tip de cereri, indiferent dacă se întâmplă să fie redactate de către avocați, consilieri juridici sau părți.

Enunțuri de tipul ”Ori, [cu sau fără virgulă, această chestiune devine un aspect de-a dreptul secundar, deși semnul virgulei e, și el, deseori aiurea folosit după ori] nu este adevărat că reclamantul/pârâta nu a depus toate diligențele…” sunt omniprezente și, evident, ”omnigreșite”.

Toi cei care îl folosesc pe bietul ori ca să înceapă expunerea unui enunț prin care se intenționează să se arate ceva contrar celor relatate în cele ce preced sau în hotărârea criticată nu știu că ”ori” nu înseamnă ”însă, dar”, ci semnifică ”sau”, ceea ce înseamnă că, folosindu-se ”ori” în propoziții de genul celei mai sus amintite, se reușește contraperformanța de a se lipsi de sens respectiva propoziție.

Să exemplificăm : ”Sau (în loc de Ori) nu este adevărat că reclamantul nu a depus toate diligențele.”

Does it make sense?

Nu, pentru că or nu e ori, or este o conjuncție, de regulă, cu valoare adversativă, însemnând ”însă, dar” și, uneori, în funcție de scopul în care e  folosit, ”așadar, deci” (OR, nu-mi place să merg acolo, așa cum ți-am mai spus”) în vreme ce ”Ori” înseamnă ”sau”, fiind corect utilizat doar dacă vreți să îl înlocuiți pe ”sau” atunci când exprimați o alegere: ”Știi ori nu știi, aceasta e (o altă) întrebare.”

Dacă vă e greu să rețineți diferențe, atunci aplicați acest truc: ori de câte ori vreți să scrieți ”ori” la începutul unui enunț, luați-vă un moment de gândire și încercați să îl înlocuiți cu ”sau” și vedeți dacă se ”potrivește” cu ceea ce intenționați să spuneți după ”ori”. Dacă nu se potrivește, atunci… nu insistați, folosiți, cu încredere, ruda sa din două litere, pe ”OR”, adică, și sigur nu veți fi ”luat” drept agramat.

Să continuăm, vorba unui clasic în viață și în funcție, cu o altă întrebare.

2. Decât ori doar?

De câte ori nu ați auzit ceva de genul acesta: ”Doctorul mi-a dat (e puțin probabil ca vorbitorul nostru să folosească  ”prescris” în loc de ”dat”, dar măcar e corectă folosirea acestui din urmă verb, lipsește elevarea, dar aceasta e opțională) decât două medicamente” ori ” Am stat decât două minute”.

Dacă vă veți exprima așa, veți da dovada agramatismului aproape suprem, iar cel cu care vorbiți, dacă nu e la același ”nivel”, vă va clasifica de îndată ca fiind un ”impostor” într-ale limbii române.

Mărturisesc că nu înțeleg de ce face o așa ”carieră” ”decât” în detrimentul lui ”doar”, căci nu pare să subziste dificultăți de pronunțare a lui doar în locul lui decât.

Și, cu toate acestea, confuzia dintre cele două adverbe e la ordina zilei.

Să explicăm, dară: ”doar” exprimă ideea unei delimitări sau restricții, fiind sinonim cu ”numai”. Adică exact ce se încerca a se transmite în exemplele ce preced: ”Doctorul mi-a dat doar (numai) două medicamente” și ”Am stat doar două minute”.

Întotdeauna, când vreți să exprimați [corect, desigur] o limitare și nu vreți să folosiți verbul la negativ (nu mi-a dat, nu am stat, nu am mers etc.), îl veți folosi pe ”doar” (am stat doar două minute, mi-a dat doar 2 medicamente, am mers doar până la colțul străzii), niciodată pe ”decât”.

Dacă folosiți verbul la negativ și vreți să exprimați tot ceva limitat în timp sau în spațiu, îl puteți adăuga, fără nicio teamă, pe ”decât” (nu mi-a dat decât două medicamente, nu am stat decât două minute, nu am mers decât până la colțul străzii) și asta pentru că ”decât”, deși înseamnă, de regulă, ”numai”, se folosește doar în construcții negative.

”Decât” mai are și alte ”întrebuințări” în exprimarea corectă, pre exemplu în enunțurile: ”E mai mare decât mine” ”Decât să sar, mai bine aștept”.

Cum vă ”prindeți ” repede ce trebuie să folosiți atunci când intenționați să exprimați o restricție:

Dacă e verbul la afirmativ, folosiți-l pe ”doar”.

Dacă apare și un ”nu” pe lângă verb, atunci e rost numai de folosirea lui ”decât”.

Cu puțină apă sau salivă înghițită în sec, cred că poate fi asimilat acest hap și depășit acest hop.

Judecător Amelia Farmathy
Curtea de Apel Bucureşti

Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

25 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti