BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
Print Friendly, PDF & Email

RIL admis. Determinarea competenței materiale a tribunalelor/secțiilor specializate

07.04.2017 | Andrei PAP
Abonare newsletter
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017 a fost publicată Decizia nr. 18/2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti privind competenţa funcţională a tribunalelor specializate (Argeş, Cluj, Mureş) în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, altele decât cele la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, competenţă determinată exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a părţilor procesului civil, în raport şi cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competenţei în aceste litigii. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că dezbaterile au avut loc la termenul din 13 iunie 2016, când s-a acordat termen la 17 octombrie 2016, deoarece nu s-a întrunit condiţia prevăzută de art. 516 alin. (11) din Codul de procedură civilă privind majoritatea de cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului pentru adoptarea soluţiei asupra recursului în interesul legii.

1. Obiectul recursului în interesul legii

La data de 7 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită prin Sesizarea nr. 23/cc din 29 februarie 2016, potrivit Hotărârii nr. 4 din 24 februarie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, cu problema de drept referitoare la competenţa funcţională a tribunalelor specializate (Argeş, Cluj, Mureş) în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, altele decât cele la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, competenţă determinată exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a părţilor procesului civil, în raport şi cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competenţei în aceste litigii.

2. Optica jurisprudenţială

În sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a arătat că, analizându-se jurisprudenţa la nivelul celor trei curţi de apel (Cluj, Piteşti şi Târgu Mureş), în circumscripţia cărora sunt organizate tribunalele specializate, în materia competenţei în cazul litigiilor dintre profesionişti, în considerarea calităţii acestora, independent de obiectul litigiului, s-a relevat faptul că instanţele nu au un punct de vedere unitar:

– pe de o parte, se consideră că există o categorie de litigii cu profesionişti, determinată numai de calitatea părţilor, profesionişti, independent de obiectul litigiului, care este dată de lege în competenţa tribunalelor specializate (tribunalele Cluj şi Mureş);

– pe de altă parte, se neagă însăşi existenţa unei categorii aparte de litigii cu profesionişti, determinată exclusiv de calitatea părţilor, fără a se ţine seama de obiectul raportului juridic dedus judecăţii, acestea fiind în competenţa instanţelor civile, faţă de intrarea în vigoare a actualului Cod civil, a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, şi, ulterior, a actualului Cod de procedură civilă şi a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

a) Potrivit primei orientări jurisprudenţiale, tribunalele specializate soluţionează litigiile cu profesionişti, indiferent de obiectul cauzei, fără a se ţine seama de criteriile prevăzute în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Similar criteriilor de comercialitate din fostul Cod comercial, se consideră că orice litigiu care are cel puţin o parte profesionist, trebuie soluţionat de tribunalul specializat, fie în primă instanţă, fie în calea de atac, după caz, faţă de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 pct. l din Codul de procedură civilă.

În cadrul Curţii de Apel Cluj şi Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţele specializate, învestite direct cu soluţionarea acestei categorii de litigii, au procedat, în general, la constatarea propriei competenţe, în aplicarea art. 130 raportat la art. 131 din Codul de procedură civilă şi la soluţionarea acestora prin hotărâri definitive, tribunalul civil considerându-se competent numai în cauze având ca obiect revendicare sau grăniţuire, în care părţi sunt profesionişti, iar în materia analizată declinând competenţa în favoarea tribunalelor specializate.

În cadrul Curţii de Apel Piteşti, de la intrarea în vigoare a actualului Cod civil până în toamna anului 2015 tribunalul civil soluţiona căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie, precum şi cauzele în primă instanţă de competenţa tribunalului, în litigiile cu profesionişti, având alte obiecte decât cele prevăzute la art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, începând cu momentul menţionat, tribunalul civil şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului specializat care, la rândul său, a declinat competenţa în favoarea tribunalului civil, constatând ivit conflictul negativ de competenţă. Asupra conflictului negativ de competenţă, cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti împărtăşesc opinii diferite, reţinute în hotărâri definitive.

Pentru justificarea competenţei tribunalului specializat s-a argumentat că noţiunea de profesionist utilizată în art. 3 din Codul civil, definită şi în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, are în vedere şi categoria comercianţilor, reglementată de fostul Cod comercial.

S-a reţinut că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul sau de calitatea părţilor, prin lege fiind înfiinţate şi tribunalele specializate, care preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează.

Tribunalele comerciale au preluat la înfiinţare cauzele de natură comercială din competenţa tribunalului civil, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor Legii nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a actualului Cod civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel, se vor reorganiza ca secţii civile sau vor fi unificate cu secţiile existente, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

În ce priveşte tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş, legea a prevăzut fie reorganizarea ca tribunale specializate, fie ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, la stabilirea cauzelor de competenţa acestora urmând a se ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora şi de volumul de activitate al instanţelor.

S-a reţinut că, în prezent, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele actualului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii.

Domeniul de activitate specific tribunalelor specializate rezultă şi din reglementarea Legii nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care, la art. 226, prevede că, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum cele enumerate exemplificativ de textul de lege.

S-a argumentat că raţiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competenţa de soluţionare a acestor instanţe, iar nu de a le degreva, altfel fiind de neînţeles menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare, precum şi a schemelor de personal ce le-au fost alocate.

În aplicarea acestor prevederi, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători nr. 654 din 31 august 2011, s-a dispus reorganizarea celor trei tribunale comerciale ca instanţe specializate, care au preluat litigiile din competenţa fostelor tribunale comerciale.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii are în vedere expres volumul de activitate în materie comercială al fostelor tribunale comerciale, intenţia acestuia fiind dedusă din modalitatea în care a înţeles să justifice soluţia, în sensul menţinerii aceleiaşi competenţe a tribunalelor specializate şi după intrarea în vigoare a actualului Cod civil.

Volumul de activitate a fost raportat la un anumit tip de cauze, determinând această reorganizare, neputându-se face abstracţie de acest raţionament în stabilirea competenţei tribunalului specializat.

S-a constatat că, deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, 4, 7, 9 şi 56 din Codicele de comerţ din 1887. În consecinţă, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.

Totodată, nici în Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători nu se prevede limitarea competenţei Tribunalului Specializat Argeş la litigiile prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Distincţia între profesionişti şi neprofesionişti se susţine şi din prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, care se raportează la ambele noţiuni, justificându-se o competenţă diferită.

S-a argumentat şi faptul că, în minuta întocmită în urma dezbaterilor reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei şi preşedinţilor secţiilor specializate din cadrul curţilor de apel şi ai tribunalelor specializate, în cadrul întâlnirii din 22 mai 2014, de la Târgu Mureş, s-a discutat dacă sfera de competenţă a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile între profesionişti în materie economică (foşti comercianţi) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesioniştilor. Ca atare, premisa a fost aceea că tribunalul specializat soluţionează în continuare litigiile privind profesioniştii foşti comercianţi, astfel că nu se poate tăgădui competenţa tribunalului specializat în această materie.

Un considerent suplimentar este dat de modul în care au fost prevăzute şi organizate obiectele cauzelor în sistemul ECRIS, deoarece pe lângă litigiile la care se referă art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în categoria litigiilor cu profesionişti, cu detaliere pe fiecare obiect în parte şi următoarele: acţiune în revendicare (cod 4200), acţiune oblică (cod 4210), acţiune pauliană (cod 4220), acţiune posesorie (cod 4230), nulitate act juridic (cod 4520), obligaţie de a face (cod 4553), obligaţie de a nu face (cod 4557), pretenţii (cod 4620), recunoaştere şi executare hotărâre străină (cod 4660), revendicare (cod 4710), reziliere contract (cod 4720), rezoluţiune contract (cod 4730) etc.

Ca atare, s-a reţinut că tribunalele specializate trebuie să soluţioneze din categoria litigiilor cu profesionişti atât litigiile la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi celelalte litigii între profesionişti, foşti comercianţi, indiferent de obiectul acestora (anulare, constatare nulitate, rezoluţiune, reziliere contract, pretenţii băneşti etc.), cu rezerva dată de practica din cadrul Curţii de Apel Cluj, referitoare la revendicare şi grăniţuire.

b) A doua orientare a practicii judiciare nu recunoaşte categoria litigiilor cu profesionişti, determinată exclusiv de calitatea acestora, independent de obiectul raportului juridic dedus judecăţii, reţinând că, de lege lata, tribunalele specializate au în competenţă numai litigiile la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de lipsa unui criteriu legal de distincţie între profesionişti şi neprofesionişti din perspectiva competenţei materiale funcţionale a instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel că pentru determinarea competenţei tribunalelor specializate este necesară analizarea prevederilor legale în vigoare.

Atunci când singura caracteristică a raportului juridic dedus judecăţii, invocată pentru a justifica competenţa tribunalului specializat, este aceea că litigiul se poartă între profesionişti sau, mai mult, între un profesionist şi o persoană fizică obişnuită (de drept civil), prin aplicarea art. 56 din Codul comercial, lipseşte din lege o dispoziţie care să recunoască asemenea competenţe.

Categoria de raporturi juridice în discuţie nu mai beneficiază de un regim juridic aparte, după intrarea în vigoare a actualului Cod civil şi abrogarea parţială a Codului comercial de la 1887, prin Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Concepţia monistă asupra raporturilor de drept privat care a abandonat diviziunea dreptului privat în drept civil şi drept comercial, determină concluzia că, de lege lata, dreptul comercial apare cel mult ca o subdiviziune a dreptului civil, însă din perspectiva competenţei instanţelor judecătoreşti nu beneficiază de norme speciale.

Într-adevăr, la înfiinţarea tribunalului comercial, în temeiul art. 37 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa acestuia a vizat cauzele comerciale, determinate potrivit art. 3 şi art. 7 din Codul comercial, respectiv faptele de comerţ şi comercianţii, însă aceste criterii au dispărut odată cu adoptarea concepţiei moniste a actualului Cod civil. Prin art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat parţial Codul comercial (art. 3 şi art. 7 nefiind printre excepţiile la care se referă textul), iar prin art. 219 pct. l din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. l lit. a) din Codul de procedură civilă anterior, care se referea la competenţă în cauzele comerciale.

Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prin dispoziţiile tranzitorii, necesare faţă de decalajul intrării în vigoare a celor două coduri, a pus de acord noua opţiune a legiuitorului cu regulile de competenţă existente, iar actualul Cod de procedură civilă, faţă de noul Cod civil, nu s-a mai referit la materia comercială şi nu a reglementat expres nici competenţa în materia litigiilor cu profesionişti.

Ca atare, dispariţia unui criteriu de drept substanţial a atras şi abrogarea normei de competenţă aferentă.

Într-adevăr, faţă de modul de reglementare a art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu este exclusă de lege ferenda prevederea criteriului calităţii de profesionist a părţii pentru a deferi litigiile vizându-i pe aceştia tribunalelor specializate, însă, de lege lata, atare criteriu lipseşte şi el nu se poate deduce din dispoziţiile în vigoare.

Potrivit art. 225 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cauzele civile şi comerciale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului civil vor continua să fie soluţionate de aceleaşi complete de judecată, cu respectarea principiului continuităţii, însă în caz de trimitere spre rejudecare, cauza se repartizează conform normelor de organizare judiciară în vigoare la data înregistrării cauzei la instanţa de trimitere.

Aceeaşi soluţie trebuie urmată şi pentru cauzele noi, înregistrate după intrarea în vigoare a actualului Cod civil, deoarece art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, fără a enumera printre acestea litigiile cu profesionişti, indiferent de obiectul lor, referindu-se exclusiv la: cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Şi art. 227 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, arată că, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.

Ca atare, Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, impune existenţa unei prevederi într-o lege specială pentru ca litigiile din competenţa fostelor secţii comerciale să aparţină acestora.

Nu se poate reţine că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători nr. 654 din 31 august 2011 s-a dat în competenţa tribunalelor specializate şi materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de obiect, determinate exclusiv de calitatea părţilor, deoarece potrivit art. 228 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226, urmând să se stabilească expres care sunt cauzele de competenţa acestora, ţinând totodată seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei.

Or, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători nr. 654 din 31 august 2011 prevede reorganizarea, începând cu data de 1 octombrie 2011, a tribunalelor comerciale Argeş, Cluj şi Mureş ca tribunale specializate şi menţinerea exerciţiului mandatelor preşedinţilor în funcţie până la data încetării acestora (art. 1). Nu se poate reţine că legea a urmărit menţinerea aceleiaşi sfere de competenţă pentru tribunalele specializate, de vreme ce, în art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, când se stabilesc criteriile pe care le va avea în vedere Consiliul Superior al Magistraturii la stabilirea cauzelor de competenţa acestora, nu se face referire şi la litigiile cu profesionişti, indiferent de obiect, în raport numai de calitatea părţilor, iar, pe de altă parte, chiar hotărârea menţionată nu se referă la acestea în mod expres.

De altfel, nici nu ar fi posibilă menţionarea acestor litigii în competenţa tribunalelor specializate, de vreme ce criteriul comercialităţii litigiului nu mai este prevăzut de lege, toate litigiile cu profesionişti fiind, lato sensu, litigii civile, acolo unde legea a urmărit să stabilească o competenţă aparte trebuind să o prevadă expres.

Un alt argument în susţinerea inexistenţei, de lege lata, a acestui criteriu al calităţii de profesionist este dat de faptul că s-a resimţit nevoia adoptării unui act normativ care să prevadă expres ce litigii intră în competenţa tribunalelor specializate, fiind elaborat proiectul de act normativ, care a fost prezentat la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ai Ministerului Justiţiei cu preşedinţii secţiilor specializate din cadrul curţilor de apel şi ai tribunalelor specializate (Târgu Mureş – 22 mai 2014). Pe lângă cererile prevăzute expres în art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au fost menţionate: materia asigurărilor, incidentele privind arbitrajul, cererile privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale străine, cererile care au ca obiect nulitatea, anularea, încheierea, executarea, rezoluţiunea sau rezilierea contractelor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materie economică.

Faptul că la adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători nr. 654/2011 a fost avută în vedere încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, care a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, nu determină automat concluzia menţinerii competenţei în litigiile analizate, de vreme ce legea nu conferă un asemenea criteriu, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu îl menţionează în hotărârea sa. Odată cu reorganizarea celor trei tribunale comerciale, nici nu ar fi fost posibilă reducerea competenţei acestora, Consiliul Superior al Magistraturii raportându-se la volumul de activitate înregistrat la data intrării în vigoare a Codului Civil, în condiţiile în care cauzele aflate deja pe rol rămâneau în competenţa acestor instanţe, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă, în discuţie sunt cauzele nou-înregistrate, după intrarea în vigoare a Codului civil, referirea la încărcătura existentă la data intrării în vigoare a actualului Cod civil fiind relevantă numai în raport de menţinerea acestora ca instanţe distincte la acel moment, iar nu în raport de menţinerea în competenţa lor a unor cauze, care se vor înregistra ulterior, care nu prezintă particularităţi de regim juridic ce ar justifica o competenţă specială.

Nu se poate constata nici că are temei distincţia între competenţa în soluţionarea litigiilor cu profesionişti în materie economică (foştii comercianţi) şi cea a litigiilor generate de activitatea tuturor profesioniştilor, neputând să se realizeze o distincţie în interiorul unui criteriu inexistent.

Modul de evidenţiere a obiectelor cauzelor în sistemul ECRIS nu poate fi invocat cu valoare de izvor de drept, dimpotrivă, acesta trebuie să fie în concordanţă cu dispoziţiile normative în vigoare, includerea în această categorie a tuturor fostelor raporturi juridice dintre comercianţi nefiind realizată în acord cu modificările aduse de Cod civil şi de legea sa de punere în aplicare.

În concluzie, problema se reduce la a cunoaşte dacă, în aplicarea şi interpretarea legii, în absenţa unei norme atributive de competenţă, este posibil ca instanţele judecătoreşti să considere că litigiile cu profesionişti, altele decât cele la care se referă expres legea, sunt în competenţa unei instanţe specializate.

3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care formează obiectul prezentului recurs în interesul legii, calitatea de profesionist a părţii nu constituie prin ea însăşi un criteriu pentru stabilirea competenţei tribunalelor/completelor specializate, astfel încât acestea soluţionează, în primul rând, litigiile la care se referă dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi, asemănător acestora, doar acele litigii cu privire la care legile speciale stabilesc că sunt de competenţa fostelor tribunale comerciale ori, după caz, de competenţa fostelor secţii comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, deci nu toate litigiile cu profesionişti, indiferent de obiectul acestora.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:

Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare”.

Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS

 

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week