TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Constituționalitate

20 aprilie 2017 | Anda-Laura TĂNASE

DATA PROTECTION
Gratuit pentru membri

În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 199 din 22 martie 2017, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 754/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuța Miron, Aurelia Rotaru și Ioan Ștefan Rotaru într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri”.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală, cu titlu de derogare de la dreptul comun și având ca scop soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu- zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului.

În continuare, Curtea reține că recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii presupune manifestarea de voință a inculpatului de a recurge la această procedură, precum și o recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată și declarația formală de recunoaștere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri și a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanța de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.

În acest context, Curtea constată că, pentru a se putea pronunța asupra cererii formulate de inculpat, instanța de judecată nu se va limita doar la ascultarea acestuia, ci, după acest moment, potrivit art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, va lua concluziile procurorului și ale celorlalte părți cu privire la îndeplinirea condițiilor de aplicare a procedurii simplificate, inclusiv cele ale persoanelor care s-au constituit părți civile în dosarul respectiv. Astfel, partea civilă are posibilitatea de a pune concluzii cu privire la procedura în cazul recunoașterii învinuirii, ceea ce presupune inclusiv concluzii circumscrise laturii penale a cauzei.

Curtea apreciază că, deși în cursul cercetării judecătorești simplificate singurele mijloace de probă ce pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală sunt înscrisurile, fiind exclusă posibilitatea administrării vreunui alt mijloc de probă, aceasta nu determină o inegalitate de arme între părțile din procesul penal. Astfel, dispozițiile art. 374 alin. (4) coroborate cele prevăzute la art. 375 alin. (2) și art. 377 din Codul de procedură penală se aplică în egală măsură atât inculpatului, cât și celorlalte părți, inclusiv părții civile, nereglementându-se o situație diferită, mai favorabilă, pentru vreunul dintre aceștia.

De asemenea, Curtea constată că, prin Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, precitată, a observat că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanța constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum și dacă după schimbarea încadrării juridice, constată același lucru, luând concluziile procurorului și ale părților, aceasta va dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Avocat Anda-Laura TĂNASE
Țuca Zbârcea & Asociații


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.