Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la clauza de exigibilitate anticipată pentru neplata unei singure rate. UPDATE: Hotărâre Marea Cameră (dreptul Uniunii se opune)
29.03.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL


Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

29 martie 2019: Curtea, Marea Cameră, declară:

Articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte, se opun ca o clauză privind scadența anticipată a unui contract de împrumut ipotecar declarată abuzivă să fie menținută în parte, prin eliminarea elementelor care o fac abuzivă, atunci când o astfel de eliminare ar echivala cu modificarea conținutului acestei clauze afectându‑i substanța, și că, pe de altă parte, aceleași articole nu se opun ca instanța națională să remedieze nulitatea unei asemenea clauze abuzive înlocuind‑o cu noul text al dispoziției legislative care a inspirat această clauză, aplicabilă în cazul unui acord între părțile la contract, dacă contractul de împrumut ipotecar în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării clauzei abuzive menționate, iar anularea contractului în ansamblul său l‑ar expune pe consumator unor consecințe deosebit de prejudiciabile. (s.n. – M.M.-B.)

Atragem atenția asupra acestui pasaj, în speranța că profesorii de drept din România se vor apleca asupra lui cu prioritate, dacă legiuitorul e prea ocupat și instanțele mult prea aglomerate:

60 În speță, contractele în discuție în litigiile principale privesc, pe de o parte, acordarea unor împrumuturi de către o bancă și, pe de altă parte, constituirea unor garanții ipotecare referitoare la aceste împrumuturi. Clauzele în discuție în litigiile principale, care se inspiră din textul articolului 693 alineatul 2 din LEC, în versiunea în vigoare la data semnării acestor contracte, permit în esență băncilor respective să declare împrumutul scadent și să solicite plata oricărei sume care rămâne datorată în cazul neplății vreunei rate lunare. Revine instanțelor de trimitere sarcina să verifice, în conformitate cu normele de drept intern și urmând o abordare obiectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 martie 2012, Pereničová și Perenič, C‑453/10, EU:C:2012:144, punctul 32), dacă eliminarea acestor clauze ar avea drept consecință imposibilitatea contractelor de credit ipotecar de a continua să existe.

61 Într‑o astfel de ipoteză, instanțelor de trimitere le va reveni sarcina să examineze dacă anularea contractelor de împrumut ipotecar în discuție în litigiile principale i‑ar expune pe consumatorii în cauză unor consecințe deosebit de prejudiciabile. În această privință, din deciziile de trimitere reiese că o asemenea anulare ar putea avea un impact în special asupra modalităților procedurale de drept național potrivit cărora băncile pot obține, în justiție, restituirea întregului cuantum al împrumutului care rămâne datorat de consumatori. Astfel, în cazul anulării contractelor de împrumut ipotecar în discuție în litigiile principale, recuperarea creanțelor băncilor va trebui efectuată pe calea unei proceduri de executare de drept comun, în timp ce, în cazul în care aceste contracte sunt menținute prin înlocuirea clauzei abuzive cu noua versiune a articolului 693 alineatul 2 din LEC, care permite scadența anticipată a acelorași contracte după neplata de către debitor a cel puțin trei rate lunare, procedura specială de executare ipotecară va rămâne aplicabilă. Aceste două proceduri s‑ar deosebi printre altele prin împrejurarea că procedura specială de executare ipotecară a locuinței obișnuite se caracterizează prin posibilitatea debitorului de a libera bunul ipotecat până la data vânzării la licitație prin consemnarea sumelor datorate, prin aceea de a obține o remitere parțială de datorie, precum și prin garanția că bunul ipotecat nu va fi vândut la un preț mai mic de 75 % din valoarea sa estimată.

62 Or, o asemenea înrăutățire a situației procedurale a consumatorilor în cauză, din cauza recurgerii la o procedură de executare de drept comun în locul procedurii speciale de executare ipotecară, este pertinentă în cadrul aprecierii consecințelor anulării contractelor în cauză și, în conformitate cu cele constatate la punctul 59 din prezenta hotărâre, ar putea, prin urmare, să justifice, dacă ea îi expune pe consumatorii menționați unor consecințe deosebit de prejudiciabile, înlocuirea de către instanțele de trimitere a clauzelor abuzive cu versiunea articolului 693 alineatul 2 din LEC ulterioară semnării contractelor în discuție în litigiile principale. Întrucât caracteristicile respectivelor proceduri de executare sunt însă guvernate exclusiv de dreptul național, instanțele naționale sunt singurele cărora le revine sarcina de a proceda la verificările și comparațiile necesare în această privință.

:: hotărârea Marea Cameră

***

20 septembrie 2018: Avocatul general propune:

1) În cauza C-70/17:

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității unei instanțe naționale care a constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale care permite să se declare exigibilitatea anticipată a unui contract de împrumut ipotecar, printre altele în cazul neplății unei singure rate lunare, de a menține validitatea parțială a acestei clauze prin intermediul simplei eliminări a cauzei de exigibilitate care o face să devină abuzivă.

2) În cauzele C-70/17 și C-179/17:

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia, atunci când o instanță națională constată caracterul abuziv al clauzei privind exigibilitatea anticipată, procedura de executare ipotecară inițiată în urma aplicării clauzei menționate poate totuși să continue prin aplicarea supletivă a unei dispoziții de drept național precum articolul 693 alineatul 2 din Ley 1/2000 de Enjuiciamiento Civil (Legea 1/2000 privind Codul de procedură civilă) din 7 ianuarie 2000, în versiunea aplicabilă litigiilor principale, în măsura în care această procedură poate fi mai favorabilă consumatorilor decât executarea unei hotărâri de condamnare pronunțate în cadrul procedurii pe fond, cu excepția cazului în care consumatorul, după ce a fost informat în mod corespunzător cu privire la caracterul neobligatoriu al clauzei de către instanța națională, își exprimă consimțământul liber și clar și își manifestă intenția de a nu se prevala de caracterul abuziv și neobligatoriu al unei astfel de clauze. (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

20 aprilie 2017: Judecătorul suprem spaniol se întreabă cu privire la clauza de exigibilitate anticipată (C-70/17)

Situația de fapt:
1. domeniul Uniunii: protecția consumatorilor;
2. clauză privind exigibilitatea anticipată incluse într-un contract de împrumut ipotecar încheiat cu un consumator, clauză care prevede exigibilitatea pentru neplata unei rate pe lângă alte situații de neplată a mai multor rate;
3. necesitatea de a afla dacă o instanță națională poate să constate caracterul abuziv numai în ceea ce privește partea sau situația privind neplata unei rate și să mențină validitatea clauzei privind exigibilitatea anticipată ca urmare a neplății mai multor rate, care este prevăzută cu titlu general în cuprinsul clauzei, și asta indiferent de faptul că analiza concretă a validității sau a caracterului abuziv trebuie amânat până la momentul exercitării posibilității respective;
4. necesitatea de a mai afla și dacă dreptul Uniunii incident conferă posibilitatea ca o instanță națională, după ce a constatat caracterul abuziv al unei clauze privind exigibilitatea anticipată a unui contract de împrumut sau de credit cu garanție ipotecară –, să aprecieze că aplicarea supletivă a unei norme de drept național, cu toate că prevede inițierea sau continuarea procedurii de executare împotriva consumatorului, este mai favorabilă pentru acesta decât suspendarea respectivei proceduri speciale de executare ipotecară și autorizarea creditorului să solicite rezilierea contractului de împrumut sau de credit sau plata sumelor datorate și executarea ulterioară a hotărârii de condamnare, fără avantajele pe care această procedură specială de executare ipotecară le presupune pentru consumator.

Dispoziții incidente: articolul 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE

Articolul 6

(1) Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la clauza de exigibilitate anticipată pentru neplata unei singure rate. UPDATE: Hotărâre Marea Cameră (dreptul Uniunii se opune)”

  1. Se vede treaba că Marea Cameră a Curții de Justiție are prea mult timp la dispoziție.
    Nu înțeleg ce se agită atâta cu protecția consumatorilor de credit ipotecar!!!
    Trăiește în cărți, cu siguranță, de asemenea!
    Viața practică e altceva, altceva … și e total inuman să pună atât la muncă pe instanțele naționale, ba chiar să le bată obrazul că nu-și prea fac treaba …

    OFFFFFFFFFF, sigur e de vină biblioteca CJUE – cea mai mare bibliotecă de drept din Europa și a doua din lume! O duce pe CJUE în ispită …

  2. Radu RIZOIU spune:

    Ce-mi plac mie întrebările retorice ale autoarei și mingea trimisă cu un back-hand impresionant în terenul juriștilor „naționali”! Mi-ar plăcea și mai mult să citesc în revistele de drept din România articole pertinente scrise de autoare (știu, este foarte ocupată și nu are timp) pe chestiuni aplicate, nu de teoria generală a DUE.

    Ca și aici, unde CJUE se spală pe mâîni și zice că e treaba instanțelor naționale. Eu zic că tot e mai bine după ce avocatul general se gândise astă toamnă că orice clauză de decădere din beneficiul termenului este abuzivă (în speța aceea, banca stătuse 6 luni fără să i se mai plătească nimic din capital sau dobânzi și abia apoi declarase creditul scadent anticipat!).

    Așa că mă întreb (așa cum face autoarea) ce o sa facă banca, dacă instanța națională consideră clauza abuzivă, dar contractul va continua pentru că, nu-i așa, dacă se anulează cu totul debitorul tot trebuie să dea imediat toți banii înapoi: o să aștepte în fiecare lună și o să execute doar pentru rata lunară? Ce o să execute? Surpriză: ipoteca! Cum o să vândă apartamentul în fiecare lună? Pe bucățele? Mi-e teamă că nu, pentru că-l va vinde deodată la prima executare. Ce o să facă cu toți banii obținuți (după ce își reține cheltuieilile de executare și rata scadentă)? O sa-i dea frumos debitorului până luna următoare când o sa-i ceară iar doar o rată?

    Asta e problema cu fundătura unde a ajuns CJUE pe logica pe care a început-o după criză. Și îi sugerez autoarei să mai citească și în limba română și va descoperi, de exemplu, că prof. Lucian Bercea scrie de un deceniu despre această fundătură și despre calea care putea fi urmată. Și scrie cu argumente, nu cu „lasă că știu eu, dar nu vă spun”.

    • Referitor la retorică, eu nu reușesc să-mi dau seama dacă mai întâi a fost CJUE, și abia după, biblioteca CJUE, sau mai întâi biblioteca CJUE, și mai apoi CJUE…
      Mă tot gândesc. 😀
      Stau pe gânduri mai ceva ca statuia lui Rodin din chiar holul CJUE.

      Pentru restul, cred că e loc de cel puțin o dezbatere J.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate