Mircea Ursuța
În data de 30 martie a fost lansat în dezbatere publică proiectul „Legii prevenției” prin care se urmărește ca agenții economici sau persoanele fizice care se află la un prim contact cu legea contravențională să nu fie sancționați direct cu amendă și sancțiunea complementară aferentă.
Mai concret, în situația contravențiilor prevăzute în anexa legii (în număr de 333, conform proiectului) agentul constatator va aplica doar sancțiunea avertismentului și, concomitent, va întocmi un plan de remediere, anexă a procesului-verbal contravențional prin care, într-un termen stabilit de comun acord cu contravenientul (maxim 90 de zile), acesta din urmă va fi obligat să „intre în legalitate”. Abia în situația în care planul de remediere nu este respectat, agentul constatator va putea aplica sancțiunea amenzii contravenționale și sancțiunile contravenționale complementare ce se impun.
Deși inițiativa este mai mult decât lăudabilă, analizând proiectul legii și anexa vom ajunge însă la concluzia că, în această formă, legea prezintă anumite lacune ce se impun a fi corectate.
În primul rând, se naște întrebarea dacă legea poate fi aplicată în lipsa acordului contravenientului? Întrucât, conform art. 2 lit. b) din proiect, este necesar acordul contravenientului pentru întocmirea planului de remediere, se pare că aplicarea acestei legi, prin excepție de la regimul juridic contravențional, va putea fi făcută numai în măsura în care contravenientul își va da acordul. În lipsa acestui acord se va aplica O.G. nr. 2/2001 și actele normative speciale incidente.
Cu toate acestea, ce se întâmplă însă dacă persoana sancționată cu avertisment formulează plângere contravențională? Nicio dispoziție legală nu împiedică persoana în cauză să formuleze plângere contravențională, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, este evident că un plan de remediere este întotdeauna preferabil unei amenzi și unei sancțiuni complementare, imaginația românului fiind notorie…
Întrucât planul de remediere este anexă a procesului-verbal, la o interpretare riguroasă a legii rezultă că efectele acestuia sunt suspendate prin efectul formulării plângerii contravenționale. Ce se întâmplă în situația în care plângerea este respinsă? Mai poate produce efecte planul de remediere? Aceste aspecte este evident că nu au fost avute în vedere de inițiatorii proiectului.
De asemenea, alineatul 2 al articolului 4 din Proiect este redactat deficitar din punctul nostru de vedere, rezultând că legea ar fi aplicabilă doar contravențiilor continue, în condițiile în care foarte multe dintre contravențiile din anexă sunt contravenții instantanee – spre exemplu contravențiile prevăzute de Legea nr. 12/1990.
Menținând același exemplu, ne este greu de imaginat cum ar fi posibilă aplicarea legii în cazul unei persoane surprinse că vinde lapte și zarzavaturi în afara pieței – art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 prevăzut în anexa proiectului – în această situație ipotetică, ne întrebăm unde se va întoarce agentul constatator în termen de 5 zile de la data expirării termenului de remediere??!!
Dincolo de aspectele de mai sus, apreciem că se impune o regândire din temelii a acestui proiect, astfel încât o viitoare lege a prevenției să fie binevenită și să poată fi integrată facil în actualul sistem contravențional român.
Avocat Mircea Ursuța
Baroul Bihor
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.