Secţiuni » Arii de practică » Business » Banking
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Banking CJUE Protecția consumatorilor SELECTED Studii

Concluziile Avocatului General în cauza C-186/16 – Andriciuc c. Banca Românească: nu poate fi considerată clauză abuzivă obligația de restituire în moneda contractată

28 aprilie 2017 | Alexandru-Valentin RĂVDAN
Valentin-Viorel Rădoi

Valentin-Viorel Rădoi

Astăzi au fost prezentate de către Avocatul General Nils Wahl concluziile cu privire la trimiterea preliminară a Curții de Apel Oradea din cauza C-186/16.

Cu titlu preliminar, Avocatul General a apreciat că „prezenta cauză se individualizează, astfel, atât față de cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kásler și Káslerné Rábai (C-26/13, EU:C:2014:282), care privea clauzele contractuale care stabileau cursurile aplicabile deblocării și, respectiv, rambursării împrumutului, cât și față de cauza aflată la originea Hotărârii din 26 februarie 2015, Matei (C-143/13, EU:C:2015:127), care privea clauzele care, pe de o parte, permiteau, în anumite condiții, împrumutătorului să modifice rata dobânzii și, pe de altă parte, prevedeau perceperea de către acesta a unui comision de risc.”

S-a reținut, de asemenea, că, prin „Decizia din 7 februarie 2017, Curtea Constituțională (România), reunită în plen, a invalidat o lege română care a revizuit în sens descrescător cursul de schimb care trebuia aplicat rambursării împrumuturilor în franci elvețieni, după toate probabilitățile în scopul de a preveni și de a remedia situațiile de supraîndatorare. Această Curte a apreciat printre altele că, procedând astfel, legiuitorul a încălcat principiul securității juridice și, prin urmare, a încălcat normele de rang constituțional. În sfârșit, se precizează că alte cauze pendinte în prezent (a se vedea printre altele cauzele C-627/15, Gavrilescu, C-483/16, Sziber, C-38/17, GT, C-51/17, Ilyés și Kiss, C-118/17, Dunai, C-119/17, Lupean și Lupean, precum și C-126/17, Czakó) se raportează de asemenea la practica împrumuturilor în monede străine”.

Trebuie arătat că împrejurările care au dat naștere prezentei cauze diferă de cele aflate la originea cauzei în care s-a pronunțat Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai[1]. În această din urmă cauză, nu numai că împrumutul fusese încheiat în franci elvețieni și trebuia rambursat în moneda națională (forintul maghiar), dar și ratele lunare erau calculate în funcție de cursul de vânzare al acestei monede practicat de instituția bancară în discuție. Contrar abordării susținute de guvernul polonez, considerăm că există o diferență între contractele de credit în monede străine și creditele indexate în funcție de monede străine. Astfel, în acest din urmă caz, rambursarea este realizată întotdeauna în moneda națională. Este, în opinia noastră, inexact să se asimileze clauza de rambursare într-o monedă străină cu o așa-numită clauză „monetară”. O recalificare a contractului în discuție drept contract de credit care este doar „indexat în funcție de o monedă străină” nu ar ține seama de faptul că raportarea la moneda străină este un element central al obligațiilor reciproce ale părților la încheierea contractului de împrumut.”

Concluziile propuse de Avocatul General sunt în concordanță cu cele dezbătute la ședința de audiere a pledoariilor din februarie 2017, unde societatea noastra a reprezentat BANCA ROMANEASCA S.A. – Membra a Grupului National Bank of Greece, punand concluzii în acest sens. Astfel, s-a propus a se răspunde la întrebări după cum urmează:

„1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale sarcina de a aprecia, ținând seama de natura, de economia generală și de prevederile contractelor de împrumut în discuție, precum și de contextul juridic și factual în care se înscriu acestea din urmă, dacă clauza în discuție, potrivit căreia creditul trebuie rambursat în aceeași monedă în care a fost acordat, reflectă actele cu putere de lege ale dreptului național în sensul articolului 1 alineatul (2) din această directivă. În caz contrar, instanța națională trebuie să considere că această clauză se circumscrie noțiunii «obiect [principal al] contractului», ceea ce exclude clauza menționată de la examinarea caracterului potențial abuziv. Aceasta poate fi situația în ceea ce privește o clauză cuprinsă într-un contract de împrumut potrivit căreia împrumutatul trebuie să ramburseze suma în aceeași monedă în care a fost acordată.

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

2) Cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie să fie redactată în mod clar și inteligibil presupune ca clauza referitoare la rambursarea creditului în aceeași monedă să fie înțeleasă de consumator atât pe plan formal și gramatical, cât și în ceea ce privește domeniul de aplicare concret al acesteia, în sensul că un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat poate nu numai să cunoască posibilitatea de creștere sau de depreciere a monedei străine în care a fost contractat împrumutul, ci și să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, ale unei astfel de clauze asupra obligațiilor sale financiare. Această cerință nu poate merge totuși până la a impune ca profesionistul să anticipeze evoluții ulterioare imprevizibile, precum cele care caracterizează fluctuațiile cursurilor de schimb ale monedelor în discuție în cauza principală, și să informeze consumatorul cu privire la acestea, precum și ca profesionistul respectiv să își asume consecințele acestora.

3) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că dezechilibrul semnificativ dintre drepturile și obligațiile părților care decurg din contract trebuie apreciat prin raportare la toate împrejurările pe care profesionistul le‑ar fi putut anticipa în mod rezonabil la încheierea contractului. În schimb, acest dezechilibru nu poate fi apreciat în funcție de evoluțiile ulterioare încheierii contractului, precum variațiile cursului de schimb, pe care profesionistul nu le putea controla și nu le putea anticipa.”

Dacă aceste propuneri de răspuns vor fi preluate de către CJUE, apreciez că instanțele din România nu vor mai putea analiza, din perspectiva clauzelor abuzive, clauza de rambursare a creditului într-o monedă străină, fie ca urmare a aplicării principiului nominalismului, sau, în cazul înlăturării acestuia (puțin probabil în opinia noastră), ca urmare a faptului ca această clauza face parte din obiectul principal al contractului. Cu privire la principiul nominalismului, Avocatul General precizează: „Astfel, în temeiul principiului nominalismului monetar, care este o normă de drept larg răspândită, în special în sistemele juridice de tradiție civilistă, se impune ca stingerea unei obligații pecuniare să se realizeze prin plata cuantumului menționat în convenția părților, fără a aduce atingere acestui cuantum prin considerații privind valoarea. Această normă, care a fost consacrată printre altele la articolul 1578 din Codul civil român (a se vedea punctul 12 de mai sus), interzice în principiu să se intervină, pentru a ține seama de fluctuațiile valorii monetare, fie că sunt în sens crescător sau descrescător, pentru a modifica suma datorată în ziua plății. Întrebat cu privire la acest aspect în ședință, guvernul român a confirmat că, în lipsa unei precizări care să figureze într‑un contract de împrumut cu privire la moneda în care trebuie rambursat împrumutul, trebuie să se concluzioneze că această rambursare trebuie efectuată în aceeași monedă în care a fost deblocat împrumutul.”

Acest lucru va profita și celorlalte state membre care nu au prevăzută în legislație astfel de normă.

În plus, Avocatul General limitează și intervenția instanței în aceste cereri, respectiv: „… nucleul raportului contractual (essentialia negotii) nu trebuie, în principiu, să fie afectat de o intervenție exterioară și în special de intervenția instanței.”

Rămâne de analizat din aceasta perspectivă, în funcție și de hotărârea Curții, măsura în care cererile de conversie a creditelor din monede străine în LEI, adresate instanțelor din Romania, ar trebui respinse ca inadmisibile. Acest lucru va profita/se va aplica și celorlalte state membre care nu au prevăzută în legislație o astfel de normă.

De asemenea, Avocatul General reține că nu se pot impune în sarcina profesionistului sarcini absurde cum ar fi anticiparea evoluției cursului de valutar pe o perioada de 10-30 ani, doar având la bază premisa că este profesionist și ar fi trebuit să știe, pur și simplu, datorită calității sale de profesionist. În acest sens: „…ni se pare nerezonabil să se impună profesionistului să informeze consumatorul, în stadiul încheierii contractului de credit, cu privire la apariția unor evenimente sau evoluții ulterioare încheierii contractului pe care nu putea fi în măsură să le anticipeze”, și “…este în mod clar nerezonabil, în opinia noastră, să se impună profesionistului să suporte singur riscul de schimb valutar”.

În sfârșit, cu privire la efectele primei întrebări, momentul la care se poate analiza dezechilibrul semnificativ ar putea fi înghețat de Curte strict la momentul încheierii contractului, neputându-se avea în vedere evoluțiile ulterioare, precum variația cursului valutar.

Apreciem că această clarificare este una binevenită, menită să tranșeze problema de drept și să dea o interpretare unitară litigiilor aflate în curs de soluționare.

Concluziile în integralitate pot fi consultate pe site-ul Curții.



[1] A se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kásler și Káslerné Rábai (C‑26/13, EU:C:2014:282).


Av. Valentin-Viorel Rădoi
Baroul București
Partener IK Rokas & Partners- Constantinescu, Radu & Ionescu S.P.A.R.L.

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership