« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
 1 comentariu

Posibilă trimitere preliminară în temeiul art. 267 TFUE
28.04.2017 | Ștefan VLAD

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ștefan Vlad

Ștefan Vlad

Asa cum bine a remarcat domnul avocat Florin Stiolica in articolul sau publicat pe JURIDICE.ro, Codul penal roman pune semnul de egalitate intre o persoana angajata a unei entitati de drept privat si o persoana care a dobandit calitatea de functionar public fiind in slujba unei entitati publice. Altfel spus, din punct de vedere penal, orice angajat este functionar public. Nu ne propunem sa reluam argumentele de neconstitutionalitate care au fost excelent prezentate de domnul avocat Florin Stiolica in articolul mentionat mai sus, ci vrem doar sa aratam incompatibilitatea cu dreptul unional, fapt care ar putea sa dea nastere unei trimiteri preliminare pe temeiul art. 267 TFUE.

Textele incidente din dreptul national:

1. Art. 295 alin. (1) din Codul penal dispune: „(1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.”

2. Art. 308 alin. (1) Cod penal dispune: ”(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la functionarii publici se aplica in mod corespunzator si faptelor savarşite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) ori in cadrul oricarei persoane juridice.

3. Art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici: Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Sa luam ca exemplu mai mult sau mai putin ipotetic situatia unui angajat vanzator al unui magazin de tip boutique. Fiind angajat in cadrul unei personae juridice potrivit art. 308 Cod penal, aceasta este condamnata in temeiul art. 295 Cod penal, ca si cum ar fi un functionar public.

Posibilele intrebari adresate CJUE

1. “In circumstante precum cele din litigiul principal, principiul securitatii juridice, astfel cum reiese acesta din jurisprudenta comunitara (cauza 13/61, cauza 61/79, cauza 57/69, cauza 24/69, s.a), inclusiv in componenta care priveste claritatea si previzibilitatea legii, se opune adoptarii unei legi in materie penala, prin care o persoana care, desi nu este functionar public potrivit legii administrative de organizare a corpului functionarilor publici, este totusi asimilata de legea penala unui functionar public, desi prin legea administrativa se prevede ca se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.”

2. “Art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si Principiul tratamentului egal cu corolarul “dreptul la un tratament diferit in situatii diferite”, se opune unei legislatii interne, fie ea de natura penala, care asimileaza pe un angajat al unei entitati private unui functionar public, desi nu beneficiaza de drepturile specifice legislatiei functionarilor publici, nu realizeaza vreun serviciu public si nici nu se afla in slujba (angajat) unei entitati care realizeaza un serviciu public?”

3. “Principiul proportionalitatii, astfel cum rezulta acesta din jurisprudenta comunitara si din traditia constitutionala a tarilor membre precum si din art. 49 alin. (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, se opune unei legislatii penale care, exclusiv in scopul aplicarii unei sanctiuni penale, asimileaza functionarilor publici pe toti cei care desfasoara activitate pentru entitati private, desi nu au dobandit calitatea de functionari publici potrivit legii speciale a corpului functionarilor publici si nici nu desfasoara o activitate in slujba unei autoritati publice sau a unei alte entitati subordonate unei autoritati publice?”

 

In ceea ce priveste prima intrebare

Chestiunea care ar trebui lamurita este aceea daca principiul securitatii juridice, in componenta care vizeaza certitudinea si previzibilitatea legii, adica acel principiu care permite subiectilor de drept sa cunoasca de o maniera certa si indubitabila incadrarea juridica a faptelor pe care le savarsesc, apeland la nevoie la consultanta de specialitate, este compatibil cu un sistem (complex) de acte normative compus din:

– pe de-o parte, dintr-o lege a functionarilor publici care stabileste cu caracter imperativ conditiile de accedere la calitatea de functionar public, drepturile de care beneficiaza un functionar public (Legea nr. 188/1999), precum si faptul ca se completeaza cu prevederile legislatiei muncii si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice. “

si

– pe de alta parte, dintr-o lege penala care stabileste o fictiune juridica, asimiland unui functionar public pe orice persoana care, desi nu este functionar public, totusi aceasta “exercita o insarcinare in cadrul unei persoane juridice” (art. 308 alin. (1) Cod penal), deci inclusiv in cadrul persoanelor juridice de drept privat.

Intrebarea vizeaza aspectul daca este respectat standardul de claritate si previzibilitate al sistemului de legi mentionat mai sus, care, pe de-o parte, stabileste ca Legea speciala a functionarilor publici se completeaza cu legea penala, insa doar in masura in care aceasta din urma nu contravine legislatiei specifice functiei publice (Legea nr. 188/1999), iar, pe de alta, parte caracterul general al normei penale (art. 308 Cod penal) care inglobeaza in categoria functionarilor publici pe orice persoana care exercita o activitate in cadrul oricarei persoane juridice de drept privat, dar care, totusi, nu exercita un serviciu public. Se observa, deci, ca legea penala contravine legii speciale a functionarilor publici, deoarece exercitarea unei activitati in cadrul unei persoane de drept privat este incompatibila cu “legislatia specifica functiei publice”. Asadar, se naste urmatoarea intrebare: destinatarul sistemului de acte normative va putea sti cu exactitate care dintre legi se aplica: legea speciala a functionarilor publici care nu permite reglementari paralele care contravin acestei legi speciale, sau legea penala care contine o prevedere care contravine legii speciale a functionarilor publici?

Opinia noastra este ca standardul de claritate si previzibilitate nu este respectat si aceasta cu atat mai mult cu cat in sistemul roman de drept nu exista o prevedere legala care sa confere normelor de drept penal o superioritate fata de normele juridice din alte ramuri ale dreptului. In acest context, destinatarul normei nu poate, cu un grad rezonabil de certitudine si previzibilitate, sa stie ca este considerat functionar public, chiar daca apeleaza la un consultant: raspunsul consultantului nu ar putea fi unul clar din cauza impedimentelor de interpretare expuse mai sus. In aprecierea lipsei de claritate si previzibilitate trebuie avut in vedere ca acest standard trebuie ridicat la un grad mai inalt atunci cand suntem in prezenta unei acuzatii penale.

Potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, principiile securitatii juridice si protectiei increderii legitime trebuie sa fie respectate de institutiile Uniunii Europene, dar si de statele membre in exercitarea competentelor care le sunt conferite prin directivele Uniunii (a se vedea in acest sens in special Hotararea Gemeente Leusden si Holin Groep, C‑487/01 si C‑7/02, EU:C:2004:263, punctul 57, Hotararea „Goed Wonen”, C‑376/02, EU:C:2005:251, punctul 32, precum si Hotararea Elmeka NE, C‑181/04-C‑183/04, EU:C:2006:563, punctul 31).

Astfel cum a statuat Curtea in mai multe randuri, rezulta de aici in special ca legislatia Uniunii trebuie sa fie certa, iar aplicarea sa trebuie sa fie previzibila pentru justitiabili, acest imperativ al securitatii juridice impunandu‑se cu o rigoare deosebita atunci cand este vorba despre o reglementare care poate sa aiba consecinte cu privire la raspunderea penala, pentru a permite persoanelor interesate sa cunoasca in mod exact intinderea obligatiilor pe care aceasta le‑o impune.

De asemenea, in domeniile care intra sub incidenta dreptului Uniunii, normele din dreptul statelor membre trebuie formulate intr‑un mod neechivoc, care sa permita persoanelor vizate sa isi cunoasca drepturile si obligatiile in mod clar si precis, iar instantelor nationale sa asigure respectarea acestora (a se vedea Hotararea Comisia/Italia, 257/86, EU:C:1988:324, punctul 12).

In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare

Este binecunoscut ca principiul tratamentului egal are un corolar care se aplica cu aceeasi forta juridica: dreptul la un tratament diferit in situatii diferite. Din aceasta perspectiva, apreciem ca lipsa calitatii de functionar public din perspectiva legii speciale a corpului functionarilor publici ne indreptateste sa consideram ca nu se poate aplica din punctul de vedere al dreptului penal acelasi tratament ca cel al unui functionar public. Situatiile diferite determina deci o diferenta de tratament, iar aceasta diferenta trebuie sa se manifeste in toate ramurile de drept, si mai ales in cel penal. Functionarul public gestioneaza interesele si ordinea publica, fiind in slujba unei institutii publice, si de aceea tratamentul penal al acestuia trebuie sa fie diferit de cel al unei persoane care gestioneaza interesele private ale unei entitati private. De aceea, apreciem ca norma penala care asimileaza prin fictiune unui functionar public pe orice persoana care “exercita o insarcinare in cadrul unei persoane juridice” (art. 308 alin. (1) Cod penal), fara sa distinga dupa cum persoana juridica este de drept public sau privat si fara sa distinga dupa cum  prezumtivul functionar public exercita un serviciu de interes public sau privat, incalca principiul tratamentului egal.

In ceea ce priveste cea de-a treia intrebare

Principiul proportionalitatii, asa cum rezulta din bogata jurisprudenta a CJUE, presupune ca mijloacele adoptate de legiuitor pentru atingerea unui scop trebuie sa fie proportionale cu scopul urmarit, astfel incat acolo unde exista posibilitatea de a alege intre mai multe masuri considerate corespunzatoare, trebuie sa se apeleze la cea mai putin oneroasa, iar dezavantajele nu trebuie sa fie disproportionate cu scopul urmarit (cauza C-331/88R v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food ex parte Fedesa.)

Desigur, dreptul penal isi propune sa combata savarsirea infractiunilor si, din acest punct de vedere, scopul urmarit este perfect legitim in orice societate democratica. Cu toate acestea, legiuitorul trebuie sa asigure un echilibru just intre acest scop si mijloacele (masurile) pe care le adopta pentru atingerea acestuia. Din acest punct de vedere, desigur ca este mai facil pentru legiuitor sa asimileze cu caracter general pe orice persoana care exercita o functie in cadrul unei persoane juridice, unui functionar public. Cu toate acestea, principiul proportionalitatii nu-si propune sa acorde legiuitorului beneficiul de a-si atinge cat mai facil scopurile, ci, din contra, ii impune acestuia – chiar cu pretul unor dificultati inerente activitatii de legiferare – obligatia de a gasi masurile proportionale cele mai adecvate. Din acest punct de vedere, apreciez ca legiuitorul ar fi trebuit sa gaseasca formula corespunzatoare de sanctionare penala, fara sa asimileze fictiv unui functionar public, dand astfel celor interesati posibilitatea sa cunoasca fara dubiu, in mod cert, previzibil si anticipat, faptul ca actiunile lor se afla sub incidenta unei legi penale.

Avocat Ștefan Vlad
Baroul Ilfov

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: CJUE, Drept penal, Opinii, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Posibilă trimitere preliminară în temeiul art. 267 TFUE”

  1. Bună ziua,

    Nu reușesc din cuprins să-mi dau seama de ce vă aflați ab initio în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, și asta deoarece dacă nu arătați de ce vă aflați în domeniul material de aplicare al dreptului Uniunii, cererea va fi declarată ca fiind vădit inadmisibilă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD