Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

Cu privire la noul regim juridic al animalelor din Codul civil portughez (2017)
02.05.2017 | Ionuț NEFLIU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. Introducere

În contextul mai larg al evoluțiilor privind tendința de consacrare a unui regim juridic distinct al animalelor în sânul unor Coduri civile cu tradiție în Europa (de exemplu, C. civ. german, francez, elvețian, austriac), vom examina succint modelul oferit, cu începere din 1 mai 2017, de C. civ. portughez, modificat prin Legea nr. 8 din 3 martie 2017.

Până să adopte Legea nr. 8 din 3 martie 2017 (cu intrare în vigoare în prima zi din cea de-a doua lună după publicare, adică de la 1 mai 2017), legiuitorul portughez păstrase regimul juridic al animalelor ca făcând parte din cel al bunurilor mobile, existând deja unele dispoziții cu privire la ocupațiunea unor animale sălbatice cu vizuină construită de mâna omului, dobândirea lor prin fraudă și obligația de restituire, dacă pot fi recunoscute individual, sau de plată întreită către vechiul proprietar, dacă restituirea nu este posibilă (art. 1320 C. civ. portughez) sau alte dispoziții cu privire la proprietarii de roiuri de albine și de stupi (art. 1322). Accentul reglementării civilistice era pus așadar pe modalitatea de dobândire sau de restituire, nu pe animalul dobândit.

Această lege, rod al unei inițiative a mai multor deputați din Partidul Socialist din Portugalia[1], consacră o categorie intermediară între persoană și lucru, categoria animalelor, întrucât după subtitlul I „Despre persoane” din Titlul I „Despre raporturi juridice” și înainte de subtitlul II „Despre lucruri” din același titlu din Cartea I (Partea generală)  a C. civ. portughez, a inserat subtitlul IA „Despre animale„.

Subtitlul I Despre persoane (preexistent)
Subtitlul IA Despre animale (recent introdus)
Subtitlul II Despre lucruri (preexistent)

Premisa teoretică a consacrării unui nou regim juridic civil este distincția că „animalele nu sunt lucruri”  (art. 641a alin. (1) C. civ. elvețian), după cum nu pot fi nici persoane (chiar dacă în SUA, organizațiile ecologiste și de protecție a drepturilor animalelor vorbesc despre animale în termeni de persoane non-umane)[2]. Animalele devin o categorie intermediară, nou-venită în catalogul categoriilor de drept civil; ele nu pot „revendica” drepturile oamenilor, dar nici nu este acceptabil să nu le fie recunoscută propria demnitate juridică prin lege. Ele funcționează ca un gen terț între persoane și lucruri.

2. Considerații teoretice din partea unor instituții cu rol de avizare a legii

Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia a observat în avizul său, citând un autor[3], că „nivelul de protecție al animalelor dezvăluie, actualmente și într-o anume măsură, nivelul de civilizație al unei determinate societăți” și că, prin aceasta, se afirmă o dată în plus preeminența ființei umane, existând însă riscul ca prin unele dispoziții din legea modificatoare să se producă mai multe neajunsuri decât avantaje. A reamintit Consiliul că s-au format două căi de protecție animală în Portugalia, una de drept penal, prin care se dorește întărirea sancționării penale a relelor tratamente asupra animalelor, și alta de drept civil, prin care se dorește abandonarea tratării animalelor ca lucruri. Codul civil portughez deja clasifică implicit animalele în animale nesălbatice și animale sălbatice care se regăsesc în starea lor de libertate naturală (art. 1319 „Despre vânătoare și pescuit”)[4].

Rațiunea pentru care Dreptul civil ar institui o protecție pentru animalele cu o anumită proximitate față de om, în special mamifere și animale de companie, pleacă de la funcția ecologică a animalului și a speciei sale într-un anumit ecosistem, potrivit Dreptului mediului, remarcă autoarea Helena Neves[5]. Dreptul civil însă oferă o sferă juridică de protecție fiecărui animal, ca și cum animalele ar avea interese proprii, care limitează activitatea umană cu privire la ele. Pentru Dreptul civil, interesul vital este de a ocroti, de exemplu, pisica, nu musca (a cărei suferință este imperceptibilă), pentru că pisica are capacitatea de a exterioriza pentru om suferința și plăcerea. Nu este vorba nici pe departe de a acorda pisicii toate drepturile personalității umane. Pisica nu are drept decât la viață și la integritate fizică și la bunăstare (să nu fie maltratată), nu un drept la nume, la propria imagine etc. Maltratarea animalelor de către om este, de fapt, o degradare și a umanității noastre, încheie autoarea citată (pag. 17 din avizul CSMP).[6]

Consiliul Superior al Ministerului Public din Portugalia a acordat un spațiu de analiză mai larg pentru modificările la C. pen., dar pe planul dreptului civil a făcut observația că s-a pierdut ocazia de a se face o reflecție mai aprofundată asupra unui eventual – denumit în abstract – Regim Juridic al Animalelor sau Cod al animalelor.

Consiliul Superior nu vede, de exemplu, de ce divorțul prin comun acord trebuie să cuprindă potrivit noului alin. f) al art. 1775 alin. (1) C. civ. portughez (introdus prin Legea nr. 8/2017), și „un acord privind soarta animalelor de companie, dacă acestea există„, dată fiind exigența normalizării cu celeritate a traiului soților, foarte importantă pentru fiii minori. În plus, legiuitorul nu oferă răspunsuri la multe alte probleme, cum ar fi încredințarea provizorie a animalului, posibilitatea soțului rămas fără animal de a schimba soarta animalului, decisă prin acord sau decizie judecătorească, posibilitatea fixării unei pensii de întreținere pentru animal, soarta animalului dacă este transmis mortis causa, regimul coproprietății animalului dobândit în timpul căsătoriei etc. (pag. 12 din avizul CSMPP).[7]

Ordinul Avocaților din Portugalia (OAP) a constatat în avizul său că legiuitorul C. civ. de la 1966 nu a fost consecvent cu reglementarea animalelor: în sediul răspunderii civile deosebește lucrul de animal (art. 493 C. civ. portughez privind daunele cauzate de lucruri, animale, activități), însă în sediul dobândirii proprietății, acesta este subiect al regimului lucrurilor (art. 1318 C. civ. portughez privind lucrurile susceptibile de ocupațiune).

OAP a remarcat că legiuitorul portughez preia oarecum modelul legiuitorului francez, care a introdus art. 515-14 în C. civ. francez prin Legea nr. 177/2015 din 16 februarie 2015, în care au fost definite animalele ca „ființe vii dotate cu sensibilitate„, însă legiuitorul portughez nu ar trebui doar să urmeze modelul francez, întrucât nu s-a întâmplat nimic ca urmare a introducerii art. 515-14 C. civ. francez, acesta având un caracter declarativ.

OAP reia opinia exprimată de Marisa dos Reis[8] că nu întotdeauna drepturilor trebuie să le fie corelative obligațiile, astfel încât poate fi acordat un statut juridic și animalelor. „Dacă animalelor nu le pot fi recunoscute libertăți sau puteri, ele pot prin natura lor să dețină drepturi pozitive sau negative„. Drepturile negative pot fi relaționate cu neinterferența unora în drepturile altora, astfel că sunt drepturi corelate unor simple abstențiuni. Nimic nu se opune, decât un anacronism conceptual („animalele sunt lucruri”), să se recunoască animalelor drepturile conforme cu natura și condiția lor, bineînțeles în termeni care să nu contrazică drepturile și interesele umane legitime. Animalele au nu numai o valoare economică sau comercială, ci și afectivă, o complexitate emoțională, capacitatea de a suferi, astfel că Dreptul trebuie să consacre o nouă paradigmă, conform concepțiilor moderne și descoperirilor științifice despre animale, asupra regimului juridic al acestora.

Semințele unei personalități a animalelor au fost deja aruncate prin legile moderne împotriva cruzimii animalelor”, opina prof. de drept penal Luis E. Chiesa din cadrul Facultății de drept al Universității Buffalo, New York, SUA (pag. 5 din avizul OAP).[9]

3. Conținutul articolelor nou-introduse și a modificărilor la C. civ. portughez

În cadrul articolelor nou-introduse în ansamblul codicistic civil prin Legea nr. 8/2017, se înscriu următoarele:
– art. 201-B („Animalele„), în care animalele sunt definite ca „ființe vii dotate cu sensibilitate și obiect al protecției juridice, în virtutea naturii lor.
–  art. 201-C („Protecția juridică a animalelor„), în care se prevede că protecția acestora are loc potrivit C. civ. sau legislației speciale.
– art. 201-D („Regimul subsidiar„), în care se prevede că, în absența legii speciale, se vor aplica animalelor dispozițiile codicistice privitoare la lucruri, doar dacă acestea nu sunt incompatibile cu natura animalelor. Același regim se întâlnește consacrat și în C. civ. elvețian (art. 641a alin. (2)).[10]
– art. 493-A („Despăgubirea în caz de vătămare sau moarte a animalului„), în care se prevede că autorul faptei cauzatoare de prejudiciu va trebui să indemnizeze nu doar proprietarul, potrivit regulilor generale, ci și persoanele sau entitățile care au ajutat sau efectuat salvarea sau tratamentul animalului. De asemenea, proprietarul va avea dreptul la acordarea de daune morale, lăsate la aprecierea judecătorului.
– art. 1305-A („Proprietatea animalelor„), în care se prevede că proprietarul trebuie să asigure bunăstarea animalului și să respecte caracteristicile fiecărei specii. Proprietarul trebuie să garanteze accesul la apă și la alimentație, conform necesităților speciei, și, de asemenea, să garanteze accesul la îngrijiri medico-veterinare, inclusiv la măsuri profilactice, de identificare și de vaccinare.
– art. 1793-A („Animalele de companie„), în care se prevede că animalele de companie sunt încredințate unuia sau ambilor soți, cu luarea în considerare îndeosebi a intereselor lor și a fiilor lor din căsătorie, dar și a bunăstării animalelor.

Articolele de C. civ. portughez modificate de Legea nr. 8/2017 sunt următoarele:
– art. 1302 („Obiect al dreptului de proprietate„), potrivit căruia mai pot fi obiect al dreptului de proprietate și animalele, în termenii codului și ai legislației speciale.
–  art. 1318 („Susceptibilitate de ocupațiune„) din cadrul secțiunii „Lucruri susceptibile de ocupațiune” ce va fi redenumită în „Ocupațiune a lucrurilor și animalelor”, potrivit căruia pot fi dobândite prin ocupațiune animalele și lucrurile mobile care nu au avut niciodată stăpân sau care au fost abandonate, pierdute sau ascunse de proprietarii lor, cu excepțiile prevăzute de articolele următoare.
– art. 1323 („Animalele și lucrurile mobile pierdute„), potrivit căruia, dacă se cunoaște cui aparține animalul sau lucrul, găsitorul trebuie să-l restituie și să-l informeze pe proprietar. Dacă nu se cunoaște cui aparține animalul sau lucrul mobil pierdut, trebuie anunțată găsirea în modul cel mai adecvat, după valoarea sa și posibilitățile locale, și trebuie anunțate autoritățile (alin. (2)). Găsitorul de animal, când este posibil, trebuie să apeleze la mijloacele de identificare accesibile prin intermediul medicului veterinar (alin. (3)). În termen de un 1 an de la anunțul găsirii animalului sau lucrului, dacă nu revendică nimeni animalul sau lucrul, găsitorul poate deveni proprietarul animalului sau lucrului (alin. (4)). Dacă găsitorul restituie animalul sau lucrul, are dreptul la despăgubiri pentru eventualul prejudiciu suferit și pentru cheltuielile realizate (alin. (5)). Găsitorul beneficiază de dreptul de retenție și nu răspunde, în caz de pierdere sau deteriorare a animalului sau lucrului, decât dacă se dovedește intenția sau culpa sa gravă (alin. (6)). Dacă animalul este victima unor rele tratamente din partea proprietarului, găsitorul poate să-l păstreze (alin. (7)).
– art. 1733 („Bunurile proprii”), potrivit căruia constituie bunuri proprii animalele de companie pe care fiecare soț  le-a avut la momentul încheierii căsătoriei (alin. (1) lit. h)).
– art. 1775 („Cerințele pentru divorțul de comun acord„), potrivit căruia pentru divorțul mutual consimțit se va încheia un acord și asupra soartei animalelor de companie, dacă acestea există.

Un singur articol de C. civ. portughez se abrogă – art. 1321 („Animale feroce fugite”), potrivit căruia animalele feroce și dăunătoare, scăpate din împrejmuirea închisă în care le ținea stăpânul lor, pot fi omorâte sau însușite liber de orice persoană care le întâlnește.

4. În loc de concluzie: dreptul penal nu trebuie folosit decât în cazuri foarte grave de abandon sau rele tratamente la adresa animalelor mamifere non-umane sau de companie. Rolul dreptului civil (portughez) este mult mai important decât al dreptului penal în domeniul regimului juridic al animalelor. Nu este acela de a oferi o invitație subtilă către vegetarianism, nici de a personifica animalele, ci de a face loc unei reflecții asupra faptului că omul nu-și poate descoperi și păstra umanitatea decât respectând viața, chiar și atunci când este vorba de un animal non-uman, apt ca specie să trezească sentimentul de pietate. Este juridică nu doar relația omului cu orice alt om (ca în viziunea tradițională), dar poate deveni juridică și relația sa cu anumite animale non-umane în general, dar apropriate de om și umane în exprimarea suferinței (animalele de companie, de exemplu). Ulpian spunea că „Ius naturale est quod natura omnia animalia docuit„, dreptul natural este ceea ce natura învață pe fiecare animal. Numai că natura ne învață și pe noi oamenii, dacă suntem atenți la lecțiile ei.

În Italia, tematica dreptului animalelor face preocuparea constantă a doctrinei. Există o asociație numită Animal Law, cu rol militant pentru modificarea Codice civile, considerându-se că judecătorii și avocații italieni au dificultăți de protecție a animalelor, care originează din epoca romană, când animalele erau considerate res.[11]

În Noul Cod Civil comentat, Flavius Baias & colaboratorii[12], dreptul animalelor este considerat mai degrabă o exagerare, animalele nu pot fi subiecte de drept în înțelesul dispozițiilor art. 25 C. civ. român. Mențiunea autorilor este corectă de lege lata, dată fiind prevederea referită din C. civ. român, potrivit căreia subiecte de drept civil pot fi doar persoanele fizice și persoanele juridice.

De lege ferenda, trebuie studiată posibilitatea ca animalele să fie considerate, după modelul legislațiilor menționate, titulare ale anumitor drepturi, eventual atipice, sau a unor interese, inerente naturii lor. Nu trebuie subestimată – credem -, la acest moment al globalizării, apetența decodificatoare a dreptului mediului și a mai micuțului drept al animalelor în a-și extinde competența conceptuală în teritorii socotite în mod tradițional ca fiind ale dreptului civil (e.g. subiectele de drept, bunurile).

Curtea Supremă de Casație italiană dispune deja de o bogată jurisprudență pe situațiile de comitere a infracțiunilor de cruzime, inclusiv de abandon (art. 727 C. pen. italian), împotriva animalelor. Obiectul juridic al acestor infracțiuni este, potrivit Casației italiene, protecția sentimentului comun de pietate și blândețe față de animale.[13]


[1] Detalii inițiativă Lege nr. 8/2017 din 3 martie 2017, adoptată de Adunarea Legislativă a Republicii Portugheze. Link accesat, 30 apr. 2017.
[2] Luis Bonifacio RAMOS, „Animalul: Lucru sau Terț Gen?”, în Studii dedicate Profesorului Doctor Luís Alberto Carvalho Fernandes (trad. ns.), Vol. II, Universidade Católica Portuguesa, Lisboa, 2011, p. 236.
[3] A se vedea aici.
[4] Codigo civil, 19.a edição, Coordenadora Isabel  Rocha, Porto Editora, Porto, abril 2016, p. 231.
[5] Helena Telino NEVES, „Despre controversata definiție a naturii juridice a animalelor„, (trad. ns.) în Conferința „ANIMAIS: Deveres e Direitos” (ANIMALE: Îndatoriri și Drepturi), coordonată de Maria Luisa Duarte și Carla Amado Gomes, 2015.
[6] Detalii inițiativă Lege nr. 8/2017 din 3 martie 2017, adoptată de Adunarea Legislativă a Republicii Portugheze
[7] Detalii inițiativă Lege nr. 8/2017 din 3 martie 2017, adoptată de Adunarea Legislativă a Republicii Portugheze.
[8] Marisa Quaresma dos REIS, „Dreptul animalelor – origini și dezvoltări sub perspectiva dreptului comparat” (trad. ns.)  în Conferința „ANIMAIS: Deveres e Direitos” (ANIMALE: Îndatoriri și Drepturi), coordonată de Maria Luisa Duarte și Carla Amado Gomes, 2015.
[9] Detalii inițiativă Lege nr. 8/2017 din 3 martie 2017, adoptată de Adunarea Legislativă a Republicii Portugheze.
[10] A se vedea aici. Link accesat, 30 aprilie 2017.
[11] A se vedea aici. Link accesat, 30 aprilie 2017.
[12] Flavius BAIAS & colaboratorii, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012.
[13] A se vedea aici. Link accesat, 30 aprilie 2017.


Av. drd. Ionuț Nefliu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate