Ministerul Justiţiei şi confuzia creată de CCR în privinţa medierii penale
10 mai 2017 | Ilie DORIN
Dorin Ilie
Dreptul la mediator a devenit un drept penal fundamental odata cu noile coduri penale intrate in vigoare in anul 2014. Ceea ce a nascut insa divergente privind medierea si acordurile de mediere a fost faptul ca aceste institutii nu sunt parte din codurile penale, ci apartin unei legi speciale, Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Unii dintre practicienii dreptului penal au “sanctionat” legiuitorul pentru neintegrarea institutiei medierii in codurile penale. De aici au aparut in practica foarte multe opinii privind efectele medierii penale, opinii transate pana in acest moment prin doua decizii, ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale Curtii Constitutionale.
ICCJ a statuat prin Decizia nr. 9/2015 ca medierea penala este o procedura sui generis, diferita in mod absolut de impacare si retragerea plangerii prealabile (existand mediatorul ca o terta persoana care gestioneaza procedura, modalitati ale acordului de mediere, timpi diferiti, sedinte comune sau separate, drepturi specifice medierii pentru fiecare parte din mediere, obligatii si proceduri specifice pentru parti si mediator etc).
CCR insa a venit si a nuantat medierea penala legand-o, printr-un rationament mai putin juridic, de institutiile la care este aplicabila, si anume de retragerea plangerii prealabile si de impacare. Prin Decizia nr. 397/2016, CCR a creat o mare confuzie in randul justitiabililor, confuzie privind efectele unei medieri, timpul in care se poate desfasura o mediere si momentul in care se poate incheia un acord de mediere penala. Decizia CCR a intrat in tandem cu art. 70 din Legea medierii, contrazicand acest articol in ceea ce priveste momentul desfasurarii unei medieri penale.
Art. 67 alin. (1) din Legea medierii (supus testului de constitutionalitate) stipuleaza expres infractiunile la care medierea penala este aplicabila: dispozitiile din prezenta lege se aplica in mod corespunzător si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. La o interpretare juridica, din text reiese doar domeniul de aplicare al medierii penale, conditiile medierii ramanand evident tot cele din legea speciala. Astfel, medierea penala nu poate fi confundata cu retragerea plangerii prealabile ori cu impacarea, si nici nu imprumuta de la aceste institutii procesual penale vreo conditie de aplicare, asa cum si ICCJ a statuat, deoarece Legea medierii nu face vreo trimitere la conditiile acestor institutii. Faptul ca medierea penala se aplica doar la infractiunile pretabile impacarii ori unde actiunea penala se pune in miscare doar la plangere prealabila putea fi anihilat de o alta stipulatie legala; art. 67 putea suna asa: dispozitiile din prezenta lege se aplica in mod corespunzător si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care pedeapsa prevazuta de lege este de pana la 10 ani si exista persoana vatamata. Daca textul ar fi sunat asa CCR nu ar mai fi facut confuzie intre institutii, si nu ar mai fi putut lega medierea penala de impacare sau retragerea plangerii, creand confuzie in randul justitiabililor.
Totodata, CCR a intervenit prin Decizia sa si si-a depasit atributiile adaugand la lege, ceea ce nu este permis decat legiuitorului. Prin urmare medierea penala, ca moment al desfasurarii procedurii, este reglementata acum de doua dispozitii care se contrazic reciproc: dispozitia din Decizia CCR si dispozitia legala din art. 70 Legea medierii, asa cum vom vedea mai departe. CCR a modificat momentul in care poate fi incheiata o mediere penala, desi Legea medierii stipula in mod clar acel moment.
CCR a statuat ca medierea penala nu poate fi incheiata decat pana la citirea actului de sesizare in cazul infractiunilor pretabile impacarii, iar in cazul in care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila, acordul de mediere poate fi incheiat pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Asadar, CCR a imprumutat medierii penale atributele temporale din cadrul institutiei impacarii si retragerii plangerii prealabile, desi art. 69 si 70 din Legea medierii stipuleaza in mod clar momentele procesual-penale in care poate interveni medierea penala. Astfel acum avem pentru medierea penala doua momente in care se poate desfasura aceasta procedura – momentele stipulate in Codul penal la institutia retragerii plangerii prealabile si la institutia impacarii, si momentele stipulate de art. 69-70 din Legea medierii. Daca la infractiunile pretabile retragerii plangerii medierea se poate desfasura pana la sfarsitul procesului penal (pentru ca asa stipuleaza si Codul penal si Legea medierii, desi in ipoteza in care in Codul penal s-ar schimba momentul pana la care poate fi retrasa plangerea prealabila, ar interveni si aici doua momente diferite pentru medierea penala), la infractiunile pretabile impacarii exista acum doua momente in care poate fi desfasurata medierea penala, si anume un moment dispus de Decizia CCR nr. 397/2016 – pana la citirea actului de sesizare, si al doilea moment, dispus de art. 70 din Legea medierii – pana la sfarsitul procesului penal.
Dispozitiile CCR sunt un adaos la lege, de vreme ce in Legea medierii este stipulat ca o mediere a unui conflict penal se poate desfasura atat inaintea, cat si in timpul unui proces judiciar, Legea medierii nefacand nicio distinctie intre infractiunile carora medierea se aplica, asadar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem. Este clar ca art. 70 este aplicabil fara rezerve tuturor infractiunilor mediabile. Daca medierea penala este desfasurata inaintea procesului penal si pentru respectiva fapta penala s-a ajuns la o intelegere in respectivul conflict, raspunderea penala va fi inlaturata cu privire la faptuitorul care a incheiat un acord de mediere cu persoana vatamata. Daca medierea penala este desfasurata in timpul procesului penal, judecata se poate suspenda. Din textul art. 70 din Legea medierii reiese ca atat judecata pe fond, cat si judecata in apel se poate suspenda, legea nefacand nicio distinctie intre suspendarea unui proces ce vizeaza o infractiune pretabila impacarii ori unde retragerea plangerii inlatura raspunderea penala, intelegandu-se ca, la toate procesele si infractiunile unde se poate aplica medierea penala, procesul penal se poate suspenda pana la finalizarea medierii. Observam ca din art. 70 din Legea medierii nr. 192/2006 reiese in mod clar ca medierea penala se poate desfasura in toate cazurile in care este aplicabila, deci si la infractiunile pretabile impacarii, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv in faza de apel, si in aceste stadii medierea penala poate suspenda procesul penal, daca instanta considera oportun.
Art. 70 din Legea medierii: (1) In cazul in care medierea cu privire la latura penala a cauzei se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se poate suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere. (2) Suspendarea durează pana cand procedura medierii se inchide prin oricare dintre modurile prevazute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. (4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constată ca nu s-a incheiat intelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).
Consider ca aceasta confuzie care treneaza de aproape un an de zile in domeniul medierii penale va trebui solutionata cat mai repede de Ministerul Justitiei, institutie care are pe masa proiectul de modificare a textelor care au fost declarate neconstitutionale. O interventie legislativa ar trebui sa tina cont de specificul procedurii de mediere penala si ar trebui sa delimiteze in mod clar medierea de alte moduri ori institutii procesual penale.
Mediator Dorin Ilie
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
