Tribunalul Caraș-Severin. Încuviințarea executării silite în vederea recuperării integrale și dintr-o dată a taxei auto. Notă la decizia nr. 22/24.04.2017
10 mai 2017 | Bogdan BURDEA, Andrei PAP
Bogdan Burdea
Andrei Pap
NOTĂ:
Supunem atenției celor interesați o nouă hotărâre judecătorească în materia taxelor auto, mai exact o decizie a Tribunalului Caraș-Severin prin care s-a încuviințat executarea silită a statului român în vederea recuperării, integral și dintr-o dată (iar nu eșalonat, în 5 ani), a sumelor reprezentând taxa auto, dobânzi fiscale și cheltuieli de judecată stabilite într-un litigiu anterior.
:: Hotărârea
Soluția o apreciem justă și firească, deși prezentul dosar a avut un parcurs interesant în sensul în care (i) Judecătoria Reșița ca primă instanță (de executare) a respins cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea rușinoasă că executarea silită trebuia solicitată față de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP), organ cu personalitate juridică și că, oricum, AJFP – organul fiscal care a perceput efectiv taxa auto trebuia din nou pusă întârziere printr-o altă cerere de restituire a sumelor pretinse de contribuabilul-creditor, în pofida faptului că o astfel de procedură administrativă s-a dovedit, ab initio, a nu fi un remediu efectiv/eficient în sensul art. 13 din Convenția europeană, astfel cum am arătat într-un material anterior[1]; ca mai apoi (ii) dosarul să ajungă în apel și să fie ”plimbat” de la o secție la alta, pentru ca în final să se constate că secția de contencios administrativ și fiscal este competentă să se pronunțe asupra apelului și pe fond asupra cererii de încuviințare a executării silite a sumelor stabilite în titlul executoriu-hotărârea judecătorească pronunțată anterior tot de secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a evita orice stare de confuzie, ne vedem nevoiți să atragem atenția asupra faptului că, în speță, încuviințarea executării silite s-a solicitat în perioada în care organele fiscale încă mai aprobau restituirea taxelor auto în mod eșalonat, în 5 ani, dar refuzau restituirea integrală și dintr-o dată a sumelor cu pricina, așa cum, pe bună dreptate, dorea creditorul-contribuabil (având în vedere că procedura restituirii eșalonate în 5 ani a fost declarată incompatibilă cu dreptul UE în cauza C‑200/14 – Câmpean), însă pe parcursul judecării cauzei creditorul-contribuabil a putut face dovada, cu înscrisuri oficiale, că debitorul-organ fiscal nu mai aprobă restituirea nici măcar eșalonat (în 5 ani) și refuză în continuare să respecte o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv ignoră hotărârile obligatorii ale CJUE pronunțate în ultimii ani în materia taxelor auto percepute în România.
Este îmbucurător faptul că, prin decizia expusă anterior, Tribunalul Caraș-Severin a îndreptat o soluție total nedreaptă a Judecătoriei Reșița prin care, pur și simplu, s-a evitat încuviințarea executării silite a statului român (membru al UE), care, pe lângă faptul că (prin organele sale fiscale) a perceput de la contribuabili taxe nelegale, a lăsat la latitudinea contribuabililor dacă se vor adresa instanțelor judecătorești în vederea recuperării acestor sume, ca în final, organele fiscale să ignore cu obstinație cele statuate de CJUE și să aprobe numai restituirea eșalonată a sumelor cu pricina, iar în prezent să nu mai aprobe nicio restituire, întrucât, odată cu abrogarea O.U.G. nr. 9/2013, s-a eliminat și procedura specială administrativă de restituire a taxelor auto, astfel că organele fiscale își permit să susțină acum că taxele auto ”au fost percepute legal și nu există niciun temei pentru restituirea lor”, ba chiar să afișeze la sediul lor anunțuri că ”taxele auto se restituie numai în baza unei hotărâri judecătorești”, confirmând încă o dată că procedura prealabilă de transmitere către organul fiscal a cererii de restituie a taxei auto este un formalism excesiv și care nu reprezintă un remediu efectiv/eficient în sensul art. 13 din Convenția europeană, ci doar întârzie contribuabilul să se adreseze instanței judecătorești, atât timp cât, după înregistrarea cererii de restituire a taxei auto la organul fiscal care i-a perceput efectiv taxa auto, contribuabilul este, teoretic, ținut să aștepte chiar 45 de zile pentru a afla că organul fiscal nu-i restituie benevol nicio taxă și că trebuie să se adreseze unei instanțe judecătorești în vederea valorificării dreptului său de creanță.
[1] Pentru o discuție similară, a se vedea, Bogdan BURDEA, Andrei PAP, Tribunalul Hunedoara. Restituirea integrală și dintr-o dată a timbrului de mediu pentru autovehicule, material publicat în RNSJ la data de 7 martie 2017.
Av. Bogdan Burdea, SVS & PARTNERS
Av. Andrei Pap, SVS & PARTNERS
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
