Luminița Popa: Arbitrajul internațional te obligă să gândești „out of the box”
12 mai 2017 | Alina MATEI
Alina Matei
Luminița Popa
Alina Matei: Multumesc Luminita, pentru ca ai acceptat sa acorzi un interviu cititorilor J. Sa incepem cu inceputul. De ce avocat, si nu alta profesie?
Luminita Popa: Eu iti multumesc.
De ce avocat… Cu riscul de a dezamagi, nu am o poveste care sa tina de traditia in familie, vocatie precoce sau vreo istorie (sau istorisire) memorabila.
Daca a existat vreo metoda in alegerea profesiei si apoi in cariera de pana in prezent, atunci cred ca fost una predominant experimentala. Anii de liceu i-am petrecut jongland cu timpul si materiile impuse (matematica-fizica) pentru a face loc preocuparilor si preferintelor mele umanistice. Eram o specie ciudata, genul fruntas la materiile umanistice intr-o clasa de olimpici la matematica, fizica si chimie cu care eram obligata totusi sa tin pasul. Combinatia asta m-a ajutat, cred, sa-mi intuiesc locul in profesia viitoare intr-o zona de intalnire intre gandirea logica, structurata, analitica si gandirea creativa. Si asa au rezultat Dreptul si avocatura. Am „testat” apoi aproape toate profesiile juridice in cei patru ani de facultate (bineinteles, in modul relativ limitat in care o poate face un student in stagiile de vara), iar avocatura a rezonat cel mai bine cu mine.
Alina Matei: Cand atintrat in avocatura asa iti proiectasei viitorul? Ca dupa 15 ani de avocatura, pe tablie sa scrie numele tau?
Luminita Popa: Cand am intrat in avocatura aveam un singur obiectiv: sa fiu un avocat bun. Vroiam sa invat de la cei mai buni, sa fiu implicata in proiecte interesante, iar lucrarile mele sa fie din ce in ce mai putin „inrosite” de avocatul coordonator. Apoi am vrut sa fiu la randul meu un avocat coordonator bun. Iar mai tarziu, sa fiu un avocat partener bun. Bineinteles ca putem discuta ore in sir despre ce inseamna „bun” in contextul fiecarei etape, cu teorii din carti si din viata. Probabil ca la inceputurile despre care vorbesti nici nu aveam o definitie clara a ce inseamna sa fii un avocat bun (eventual as fi vazut-o incomplet, doar prin prisma succesului clientului), dar, recunosc, cam asta a fost toata viziunea.
Prin urmare, pentru mine numele scris pe firma de la intrare nu a reprezentat niciodata un scop sau o realizare in sine. Acum, cu atat mai putin.
Ce ma preocupa este cat de consistent se identifica firma cu oamenii care o formeaza si fara de care „firma” se reduce la „tablia” din intrebarea ta.
Alina Matei: Povesteste, te rog, perioada numita MUSAT & ASOCIATII. A fost greu, usor, dens, intens, frumos? Si de ce ai plecat?
Luminita Popa: E dificil, daca nu imposibil, sa reduc la o singura expresie 15 ani intr-o firma de avocatura de varf precum MUSAT & ASOCIATII. Dar trebuie sa recunosc ca intrebarea este cu atat mai provocatoare (in sensul constructiv al cuvantului) cu cat realizez acum cat de greu este sa descriu in cateva cuvinte o suma a imaginilor unui caleidoscop.
In mod evident, acesti ani au reprezentat un capitol foarte important al carierei mele. Am avut modele profesionale puternice, m-am format si definit ca avocat, am invatat ca perfectiunea si solutia pragmatica nu se exclud reciproc, sa nu ma limitez si sa nu ma opresc.
In acelasi timp, am muncit cu pasiune, am pus nu doar timp si energie, ci si suflet in fiecare proiect, am incercat sa transmit avocatilor mai tineri ce invatasem la randul meu si am contribuit la succesul si/sau insuccesul firmei. Sunt convinsa ca cei mai multi dintre colegii de breasla se regasesc in aceasta descriere, pentru ca, nu-i asa, nu am inventat eu roata.
Nici in desprinderea de MUSAT & ASOCIATII nu e nimic spectaculos. Firmele de avocati, si in general toti cei care apartin profesiilor liberale, sunt permanent sub o dubla presiune – una interna, a staff-ului profesional, si una externa, a clientilor. Ambele sunt influentate de dinamica organizatiei. E normal sa vina o vreme, mai ales dupa o perioada atat de lunga, cum a fost cazul nostru, in care avem nevoie de o perspectiva noua si alte provocari.
Alina Matei: Ce planuri sunt pentru SUCIU POPA & ASOCIATII? Pentru ce va pregatiti?
Luminita Popa: Suntem in faza de consolidare a firmei. Avem in spate un an in care am confirmat, iar realizarile si recunoasterea au depasit anticiparile noastre. Dar asta ne obliga si practic ne seteaza mai sus obiectivele pentru anul in curs si urmatorii.
Avem o echipa redutabila (asta spun clientii nostri), un portofoliu sofisticat de clienti si multa energie de consumat. Imi doresc sa avem si intelepciunea de a invata din greseli si iscusinta de a motiva si aprecia oamenii.
Alina Matei: M-am uitat la avocatii care alcatuiesc echipa Suciu Popa & Asociatii. Vii, tineri, frumosi, fara frica. Cum faceti selectia? Pe ce puneti accent atunci cand recrutati?
Luminita Popa: De fapt, cea mai mare parte a avocatilor despre care vorbesti a facut ea selectia, si nu noi. Pentru ca sunt avocatii care ni s-au alaturat inainte de a le cere sa ni se alature. Sunt colegi a caror calitate umana, experienta si dedicare absolut extraordinare ne-au onorat. Marturisesc ca teama de a nu-i dezamagi este un combustibil puternic pentru mine.
In ceea ce priveste criteriile de recrutare, ne uitam cu mare atentie la cateva lucruri, bineinteles in functie de nivelul de experienta pentru care recrutam. In general, nimic original: rezultate academice, preocupari extra-curriculare, limba engleza in mod obligatoriu, experienta relevanta si, mai ales, caracter si atitudine.
Alina Matei: Esti specializata pe domenii precum Arbitraj, Energie, Privatizari. Care este preferinta ta suprema?
Luminita Popa: In ultimii 7 ani, arbitrajul international a fost activitatea mea predominanta si in mod clar este si preferinta mea. Nu exista rutina, iar fiecare disputa te obliga sa intelegi cele mai mici detalii ale unui business sau ale unei industrii, sa gandesti „out of the box”, sa vezi dincolo de un simplu contract sau tratat, sa fii convingator. O fac cu pasiune si ma consider un om norocos.
Alina Matei: Cum ai ales sa studiezi Dreptul UE la King’s College din Londra? Cum erau profesorii, ofereau o cunoastere a chestiunilor juridice mai aplicata?
Luminita Popa: Aici e simplu: studii postuniversitare in dreptul Uniunii Europene, pentru ca aveam nevoie in practica mea de zi cu zi, de ce Londra – pentru ca in orice nivel al sistemului de invatamant din Marea Britanie ma simt compatibila, vorbesc aceeasi „limba” (nu numai in sens lingvistic) si percep o naturalete a schimbului de informatii, opinii, vederi si teorii care imi place foarte mult. De alfel, regretul meu constant este ca nu am avut (si nu am) timp pentru alte programe academice, la Londra si nu numai.
Alina Matei: Calatoresti? Care este ultimul oras vizitat? Cervantes spunea lamuritor: calatoriile si discutiile cu multe persoane ii fac pe oameni mai discreti.
Luminita Popa: Prin natura muncii mele, calatoresc foarte des, in special in Europa – Roma, Paris, Londra, Viena. E adevarat, nu se incadreaza la categoria „oras vizitat”, mai degraba la „oras tranzitat”. De cele mai multe ori vad orasul doar din taxi, in drum spre hotel, spre locatia audierilor sau inapoi spre aeroport.
Am facut insa un plan cu fiul meu si vizitam impreuna cat mai multe orase pe care le alege el, argumentat. Am bifat pana acum Atena, Lisabona si Barcelona, avem in planul urmatoarelor luni Paris si Londra. Mai complicat e ca incepe sa extinda raza de selectie mult spre est si deja ne-a propus Japonia si Noua Zeelanda, iar argumentele pe care le aduce sunt foarte greu de combatut.
Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.
Luminita Popa: Sa stea aproape. Ma numar printre cititorii/vizitatorii fideli JURIDICE.ro si va felicit pentru un proiect excelent.
Alina Matei: Multumesc pentru ca ai stat de vorba cu mine.
Luminita Popa: Si eu iti multumesc, placerea e fost de partea mea.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
