Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Întrebare preliminară cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. UPDATE: Hotărârea (dreptul UE se opune)
08.08.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

08 august 2018: Curtea declară:

1) Articolul 64 și articolul 65 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, precum și articolul 395 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale în temeiul căreia, în cazul depășirii limitelor de expunere prevăzute la articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013, unei instituții de credit i se impun în mod automat dobânzi de recuperare, chiar dacă aceasta din urmă îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 395 alineatul (5) din regulamentul menționat, care permit unei instituții de credit să depășească limitele respective.

2) Articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate („Regulamentul‑cadru privind MUS”) trebuie interpretat în sensul că o procedură în materie de supraveghere prudențială nu poate fi considerată inițiată în mod oficial, în sensul acestei dispoziții, nici în cazul în care o instituție de credit raportează autorității naționale de supraveghere depășirea limitelor prevăzute la articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013, nici în cazul în care această autoritate a adoptat deja o decizie într‑o procedură paralelă cu privire la încălcări similare. (s.n. – M.M.-B.)

::hotărârea CJUE

***

14 martie 2018: Avocatul general propune:

„1) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, în special articolele 64, 65 și 67 ale acesteia, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, precum cea aplicată în procedura principală, prevede impunerea de dobânzi în cazul depășirii limitei stabilite pentru expunerile mari la articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, chiar dacă sunt respectate condițiile derogării prevăzute la articolul 395 alineatul (5) din Regulamentul nr. 575/2013.

2) Articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul‑cadru privind MUS) trebuie interpretat în sensul că o «procedură în materie de supraveghere» poate fi considerată «inițiată oficial» numai atunci când autoritatea competentă adoptă o decizie expresă de inițiere a procedurii, fără să fie considerată o astfel de decizie declarația pe care i‑o adresează o instituție financiară.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

19 mai 2017: Judecătorul suprem austriac de contencios administrativ se întreabă cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (C-52/17 VTB Bank Austria).

Situația de fapt:
1. libertatea de stabilire;
2. necesitatea de a afla domeniul material de aplicare al dreptului Uniunii, și mai precis corelarea dintr-o directivă și un regulament;
3. decizie prin care o autoritate impune dobânzi în temeiul unei reglementări naționale conform căreia instituțiilor de credit care depășesc limita stabilită pentru expunerile mari trebuie să li se impună dobânzi în cuantum de 2% din suma care depășește plafonul maxim pentru expunerile mari, calculate pe an, pentru 30 de zile;
4. în cazul acestei reglementări se trimite la un articol dintr-un regulament UE referitor la cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții
5. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii se opune emiterii acestei decizii;
6. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări naționale atunci când deși se îndeplinesc condițiile de aplicare a prevederii derogatorii de la o dispoziție dintr-un regulament, totuși respectiva reglementare națională impune dobânzi (taxe de recuperare) pentru încălcarea respectivei dispoziții generale din acel regulament;
7. necesitatea de a mai afla:
7.1. dacă se poate constitui într-„o procedură în materie de supraveghere inițiată în mod oficial” chiar și faptul că o întreprindere raportează o încălcare autorității de supraveghere;
7.2. sau se poate considera că există „o procedură în materie de supraveghere inițiată în mod oficial” atunci când într-o procedură paralelă privind încălcări asemănătoare, comise în perioade anterioare procedurii, a fost adoptată deja o decizie de către autoritatea de supraveghere.

Dispoziții invocate a fi incidente:
1. articolul 64 sau articolul 65 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE

Articolul 64

Competențe de supraveghere și de sancționare
(1) Autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de supraveghere necesare pentru a interveni în activitatea instituțiilor în scopul exercitării funcției lor, inclusiv, în special, dreptul de a retrage o autorizație în conformitate cu articolul 18, competențele necesare în conformitate cu articolul 102 și cele prevăzute la articolele 104 și 105.
(2) Autoritățile competente își exercită competențele de supraveghere și de sancționare în conformitate cu prezenta directivă și cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:
(a) în mod direct;
(b) în colaborare cu alte autorități;
(c) sub responsabilitatea lor, prin delegare către astfel de autorități;
(d) prin sesizarea autorităților judiciare competente.

Articolul 65 (extras)
Sancțiuni administrative și alte măsuri administrative

(1) Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților competente menționate la articolul 64 și nici dreptului statelor membre de a prevedea și impune sancțiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancțiuni administrative și alte măsuri administrative cu privire la încălcări ale dispozițiilor naționale de punere în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste sancțiuni sunt puse în aplicare. În cazul în care statele membre decid să nu stabilească norme pentru sancțiuni administrative pentru încălcări care fac obiectul dreptului penal intern, acestea îi comunică Comisiei dispozițiile de drept penal relevante. Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative sunt eficace, proporționale și disuasive.

2. articolul 395 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Articolul 395 (extras)
Limite ale expunerilor mari

(1) O instituție nu poate să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 339-403, o expunere față de un client sau grup de clienți aflați în legătură a cărei valoare depășește 25 % din capitalul eligibil. În cazul în care clientul este o instituție sau în cazul în care un grup de clienți aflați în legătură include una sau mai multe instituții, valoarea respectivă nu poate depăși 25 % din capitalul eligibil al instituției sau 150 de milioane EUR, luându-se în considerare valoarea cea mai mare, cu condiția ca suma valorilor expunerilor, după luarea în calcul a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, față de toți clienții aflați în legătură care nu sunt instituții să nu depășească 25 % din capitalul eligibil al instituției.
În cazul în care suma de 150 de milioane EUR depășește procentul de 25 % din capitalul eligibil al instituției, valoarea expunerii, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, nu trebuie să depășească o limită rezonabilă în ceea ce privește capitalul eligibil al instituției. Această limită este determinată de instituție în conformitate cu politicile și procedurile menționate la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE pentru a aborda și controla riscul de concentrare. Această limită nu poate depăși 100 % din capitalul eligibil al instituției.
Autoritățile competente pot stabili o limită mai mică de 150 de milioane EUR și informează ABE și Comisia în legătură cu aceasta.

(5) Limitele prevăzute la prezentul articol pot fi depășite în cazul expunerilor din portofoliul de tranzacționare al instituției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) expunerea din afara portofoliului de tranzacționare față de clientul sau grupul de clienți aflați în legătură în cauză nu depășește limita prevăzută la alineatul (1), această limită fiind calculată cu referire la capitalul eligibil, astfel încât excedentul să apară în întregime din portofoliul de tranzacționare;
(b) instituția îndeplinește o cerință suplimentară de fonduri proprii privind excedentul în legătură cu limita prevăzută la alineatul (1), care este calculată în conformitate cu articolele 397 și 398;
(c) atunci când trec cel mult 10 zile de la producerea excedentului, expunerea din portofoliul de tranzacționare față de clientul sau grupul de clienți aflați în legătură în cauză nu depășește 500 % din capitalul eligibil al instituției;
(d) excedentele care se mențin mai mult de 10 zile nu depășesc în total 600 % din capitalul eligibil al instituției.
În fiecare caz în care limita a fost depășită, instituția raportează autorităților competente, fără întârziere, suma excedentară și numele clientului respectiv și, după caz, numele grupului de clienți în cauză aflați în legătură.

3. articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene

Articolul 48 (extras)
Proceduri în curs

(3) În cazul în care o procedură în materie de supraveghere instituită în mod oficial, care necesită o decizie, nu poate fi încheiată înainte de data la care are loc o modificare a competenței de supraveghere, autoritatea a cărei competență încetează rămâne competentă să finalizeze respectiva procedură în materie de supraveghere aflată în curs. În acest sens, autoritatea a cărei competență încetează păstrează, de asemenea, toate prerogativele relevante până la finalizarea procedurii în materie de supraveghere. Autoritatea a cărei competență încetează finalizează respectiva procedură în materie de supraveghere aflată în curs în conformitate cu legislația aplicabilă în temeiul prerogativelor pe care le-a păstrat. Autoritatea a cărei competentă încetează informează autoritatea care preia supravegherea înainte de luarea oricărei decizii într-o procedură în materie de supraveghere care era în curs înainte de modificarea competenței. Aceasta transmite autorității care preia supravegherea o copie a deciziei luate și orice documente relevante legate de această decizie.

4. Dreptul Uniunii în ansamblul său.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.