RIL admis. Retragerea consimțământului exprimat în cursul urmăririi penale nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției
22 mai 2017 | Andrei PAP
Andrei Pap
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 19 mai 2017 a fost publicată Decizia nr. 5/2017 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală privind respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, în ipoteza în care consimțământul valabil exprimat de inculpat în faza de urmărire penală pentru încheierea acestuia este retras în fața instanței de judecată.
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că în practica judiciară națională nu există o orientare unitară cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală privind respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, în ipoteza în care consimțământul valabil exprimat de inculpat în faza de urmărire penală pentru încheierea acestuia este retras în fața instanței de judecată.
2. Optica jurisprudenţială
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a învederat că, în urma verificării jurisprudenței la nivel național, s-au evidențiat două orientări în ceea ce privește soluțiile date de instanțele de judecată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, în ipoteza retractării de către inculpat, cu ocazia ascultării de către instanță, a consimțământului valabil exprimat în faza de urmărire penală pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.
a) Într-o primă orientare a practicii, minoritară, instanțele au considerat că, până la pronunțarea de către prima instanță a soluției asupra acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul poate reveni asupra acestui acord încheiat cu procurorul. În acest sens s-a invocat opinia exprimată in literatura de specialitate conform căreia inculpatul trebuie să își manifeste voința de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției în fața instanței, acesta fiind momentul până la care inculpatul poate reveni asupra manifestării inițiale de voință, exprimată în fața procurorului.
Argumentul invocat în cuprinsul hotărârilor judecătorești care susțin această primă orientare constă, în esență, în aceea că legiuitorul nu a dorit să confere un caracter absolut acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la urmărire penală, astfel încât, în ipoteza în care inculpatul înțelege să își retragă consimțământul în fața instanței de fond, nu se poate dispune condamnarea acestuia în temeiul unui acord pe care inculpatul nu îl mai acceptă.
b) Într-o a doua orientare a practicii, majoritară, instanțele judecătorești au reținut că retragerea consimțământului inculpatului, cu ocazia ascultării lui de către instanța competentă, nefiind reglementată în mod expres de lege, nu poate opera, atât timp cât consimțământul a fost exprimat în mod valabil în faza de urmărire penală, fiind îndeplinite condițiile legale imperative care reglementează conținutul și forma acordului de recunoaștere.
3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ
În esență, soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești a fost aceea a caracterului irevocabil al consimțământului valabil exprimat de inculpat în fața procurorului cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul nemaiputând reveni asupra recunoașterii din cursul urmăririi penale, consimțământul său, materializat atât în declarația expresă, cât și prin semnătura aplicată pe actul ce conține acordul de recunoaștere a vinovăției, făcând dovada exprimării propriei voințe, valabil exprimată.
4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală stabilește că:
Retragerea de către inculpat, în fața instanței de judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 482 lit. g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției”.
Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
