ICCJ. Sintagma ”locuința” în cazul desfacerii căsătoriei
6 iunie 2017 | Alina MATEI
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei din culpa ambilor soți – în cazul în care soțul reclamant este domiciliat în comuna Volovăț (județul Suceava), dar efectuează deplasări în străinătate pentru a munci, iar soția pârâtă are reședința în Italia – nu este Judecătoria sectorului 5, ci Judecătoria Rădăuți. În soluționarea conflictului negativ de competență, instanța supremă a corelat dispozițiile art. 915 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă (când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului) cu Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești (numit și Bruxelles II bis). Sintagma prevăzută de Codul de procedură civilă ”locuința” trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, importante fiind locuința statornică și principală a persoanei fizice sau adresa unde aceasta efectiv locuiește. Faptul că reclamantul părăsește frecvent România pentru a munci în străinătate, dar revine întotdeauna în țară, nu atrage competența prevăzută de art. 915 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv Judecătoria sectorului 5, întrucât la momentul sesizării instanței de judecată cu cererea de desfacere a căsătoriei acesta avea domiciliul în România. (Decizia nr. 1251 din data de 1 iunie 2016 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect soluționare conflict negativ de competență)
Avocat partener Alina Matei
SĂVESCU & ASOCIAŢII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
