Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și dreptul de regres. UPDATE: Hotărâre, Marea Cameră
07.09.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

07 septembrie 2018: Curtea, Marea Cameră, declară:

1) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, trebuie să fie interpretat în sensul că încheierea unui contract de asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de un autovehicul este obligatorie atunci când vehiculul în cauză este încă înmatriculat într‑un stat membru și este apt să circule, dar este imobilizat pe un teren privat ca urmare a simplei decizii a proprietarului său care nu mai intenționează să îl conducă.

2) Articolul 1 alineatul (4) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care prevede că organismul menționat de această dispoziție are dreptul de a introduce o cerere de despăgubire atât împotriva persoanei sau a persoanelor responsabile de accident, cât și împotriva persoanei care era supusă obligației de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de vehiculul care a provocat daunele reparate de acest organism, dar care nu a încheiat niciun contract în acest scop, chiar dacă această persoană nu ar fi responsabilă civilmente pentru accidentul în care s‑au produs aceste daune.

:: hotărârea CJUE

***

27 aprilie 2018: Avocatul general, stimatul domn Bobek, propune Curții următorul răspuns:

Prima întrebare

Articolul 3 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (în vigoare la data accidentului) trebuie interpretat în sensul că obligația încheierii unui contract de asigurare de răspundere civilă auto există și în situațiile în care, ca urmare a deciziei proprietarului, vehiculul este imobilizat pe o proprietate privată, în afara drumurilor publice, dar fără să fi fost întreprinse formalitățile administrative pentru a radia în mod oficial vehiculul. Statele membre au sarcina să stabilească în dreptul național cine are obligația de a asigura vehiculul în aceste împrejurări.

A doua întrebare

Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretat în sensul că statele membre pot stabili un drept de subrogație împotriva persoanei sau a persoanelor responsabile de accident în favoarea unui organism de despăgubiri, precum Fundo de Garantia Automóvel care, în absența unui contract de asigurare de răspundere civilă, a plătit despăgubirea corespunzătoare terților victime ale unui accident de circulație cauzat de un autovehicul care, fără permisiunea proprietarului și fără știința acestuia, a fost scos de pe terenul privat unde se afla imobilizat. Condițiile răspunderii acestei persoane sau a acestor persoane trebuie să fie stabilite de legislația națională. Aceste condiții pot include cerința ca persoanele în cauză să fi deținut comanda efectivă a vehiculului la momentul accidentului.

Această dispoziție nu impune statelor membre și nu le împiedică pe acestea să prevadă un drept de subrogație în alte circumstanțe, inclusiv împotriva persoanei care nu s-a conformat obligației de asigurare impuse de dreptul național prin care a fost transpus articolul 3 alineatul (1) din Prima directivă. (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

22 mai 2017: Judecătorul suprem portughez se întreabă cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și dreptul de regres (C-80/17 Fundo de Garantia Automóvel).

Situația de fapt:
1. libera prestare a serviciilor;
2. necesitatea de a afla domeniul material de aplicare a obligației de a încheia un contract de asigurare de răspundere civilă auto;
3. mai precis, necesitatea de a afla dacă o atare obligativitate există inclusiv în situațiile în care, ca urmare a deciziei proprietarului, vehiculul este imobilizat pe o proprietate privată, în afara drumurilor publice;
4. necesitatea de a afla, în măsura în care o atare obligativitate nu ar exista, dacă inclusiv și într-o atare situație se păstrează răspunderea pe care Fundo de Garantia Automóvel și-o asumă în raport cu terții prejudiciați, în special în caz de furt în vederea folosinței de vehicule;
5. necesitatea de a afla dacă există un drept de regres al Fundo de Garantia Automóvel împotriva proprietarului autovehicului atunci când:
5.1. nu a fost încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă;
5.2. acesta a acordat despăgubirea corespunzătoare terților prejudiciați în urma unui accident de circulație cauzat de un autovehicul care, fără autorizația proprietarului și fără știința acestuia, a fost scos de pe terenul privat unde se afla imobilizat.
6. necesitatea de a afla, mai precis, dacă totuși acest drept de regres ar fi indiferent de răspunderea proprietarului pentru accident, sau dacă acest drept de regres ar exista doar dacă s-ar îndeplini a priori condițiile răspunderii civile, și mai ales condiția ca, la momentul producerii accidentului, proprietarul să dețină comanda efectivă a vehicului.

Dispoziții incidente:
1. Articolul 3 din Directiva 72/166/CEE – directiva în vigoare la data accidentului (a fost abrogată prin Directiva 2009/103/CE)

Articolul 3

(1) În conformitate cu dispozițiile articolului 4, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul lor să fie acoperită prin asigurare. Aceste măsuri stabilesc aria răspunderii civile acoperite de asigurare, precum și termenii și condițiile asigurării.
(2) Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prin contractul de asigurare sunt acoperite:
— în conformitate cu legislația în vigoare în alte state membre, orice pagubă sau vătămare provocată pe teritoriul acelor state;
— orice pagubă sau vătămare suferită de resortisanții statelor membre în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în cazul în care nu există un birou național al asigurătorilor răspunzător pe teritoriul traversat; în acest caz, paguba sau vătămarea se despăgubesc în conformitate cu legislația internă în vigoare privind asigurarea obligatorie în statul membru de pe teritoriul căruia provine în mod obișnuit vehiculul.

2. Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE – directiva în vigoare la data accidentului (abrogată prin Directiva 2009/103/CE)

Articolul 1 (extras)
(4) Fiecare stat membru înființează sau autorizează un organism a cărui misiune este de a compensa, cel puțin în limitele obligației de asigurare, pagubele materiale sau corporale provocate de un vehicul neidentificat sau pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la alineatul (1). Această dispoziție nu aduce atingere dreptului statelor membre de a considera compensarea plătită de acest organism ca având un caracter subsidiar sau nu, și nici dreptului de a adopta dispoziții pentru rezolvarea cererilor de despăgubire între organismul respectiv și persoana sau persoanele care poartă răspunderea pentru accident și alți asigurători sau organisme de asigurări sociale care trebuie să despăgubească victima pentru același accident.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și dreptul de regres. UPDATE: Hotărâre, Marea Cameră”

  1. Cauza va fi judecată de Marea Cameră. Pledoaria este programată pentru 30 ianuarie 2018 (cf. calendar curia).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate