Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Executare silită
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la practicile comerciale neloiale, darea în plată și procedura executării silite. UPDATE: Hotărârea CJUE (dreptul Uniunii nu se opune)

20.09.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

20 septembrie 2018: Curtea declară:

1) Articolul 11 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care interzice instanței sesizate cu procedura de executare ipotecară să verifice, din oficiu sau la cererea părților, validitatea titlului executoriu din perspectiva existenței unor practici comerciale neloiale și, în orice caz, instanței competente să se pronunțe pe fond cu privire la existența acestor practici să adopte măsuri provizorii precum suspendarea procedurii de executare ipotecară.

2) Articolul 11 din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care conferă caracter juridic obligatoriu unui cod de conduită cum sunt cele menționate la articolul 10 din această directivă.

:: hotărârea CJUE

***

22 martie 2018: Avocatul general britanic, Nils Wahl, propune Curții următoarea soluție:

„1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului («Directiva privind practicile comerciale neloiale») nu se opune unei reglementări naționale precum cea care reglementează în prezent executarea ipotecară spaniolă, și anume articolul 695 și următoarele coroborat cu articolul 552 alineatul (1) din Ley de Enjuiciamiento Civil (Codul de procedură civilă), care nu prevede controlul de către instanță, din oficiu sau la cererea unei părți, al practicilor comerciale neloiale.

2) Directiva 2005/29 nu se opune unei reglementări naționale precum reglementarea spaniolă în discuție în procedura principală, care nu prevede nicio cale de atac individuală contractuală la dispoziția consumatorului, în cazul în care un comerciant nu a respectat un cod de conduită.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

23 mai 2017: Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la practicile comerciale neloiale, darea în plată și procedura executării silite (C-109/17 Bankia).

Situația de fapt:
1. protecția consumatorilor
2. legislații naționale precum cea în vigoare privind executarea ipotecară spaniolă care nu prevede controlul, din oficiu sau la cererea părții, al practicilor comerciale neloiale
3. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii incident s-ar opune unei astfel de legislații deoarece o atare legislație îngreunează sau împiedică controlul judiciar al contractelor și al documentelor în care pot figura practici comerciale neloiale
4. legislație națională care nu asigură respectarea efectivă a codului de conduită atunci când creditorul-urmăritor nu decide să-l aplice
5. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii pertinent s-ar opune unei astfel de legislații
6. legislație națională care nu permită consumatorului – în cadrul unei proceduri de executare ipotecară – să solicite respectarea unui cod de conduită, în special în ceea ce privește darea în plată și stingerea datoriei;
7. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii s-ar opune și acestei legislații.

Dispoziții invocate a fi incidente:
1. Articolul 11 din Directiva 2005/29/CEE

Articolul 11
Punerea în aplicare

(1) Statele membre asigură existența unor mijloace adecvate și eficiente de combatere a practicilor comerciale neloiale pentru a pune în aplicare respectarea dispozițiilor prezentei directive în interesul consumatorilor.
Aceste mijloace includ dispozițiile legale în baza cărora persoanele sau organizațiile care au, în conformitate cu legislația internă, un interes legitim în combaterea practicilor comerciale neloiale, inclusiv concurenții, pot:
(a) să intenteze o acțiune în instanță împotriva practicilor comerciale neloiale
și/sau
(b) să aducă practicile comerciale neloiale în atenția unei autorități administrative competente fie pentru a pronunța o hotărâre cu privire la reclamații, fie pentru a iniția procedurile judiciare corespunzătoare.
Fiecare stat membru trebuie să decidă pe care dintre aceste proceduri o va fi reține și dacă este oportun să permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să recurgă în prealabil la alte căi de soluționare a reclamațiilor, inclusiv cele menționate la articolul 10. Consumatorii trebuie să aibă acces la aceste mijloace, indiferent dacă aceștia sunt pe teritoriul statului membru în care se află sediul comerciantului sau pe teritoriul unui alt stat membru.
Fiecare stat membru trebuie să decidă:
(a) dacă respectivele mijloace legale pot fi îndreptate separat sau coroborat împotriva unui număr de comercianți din același sector economic
sau
(b) dacă respectivele mijloace legale pot fi îndreptate împotriva responsabilului unui cod în cazul în care codul relevant promovează nerespectarea cerințelor legale.
(2) În cadrul dispoziiților legale menționate la alineatul (1), statele membre conferă instanțelor judecătorești sau autorităților administrative, în cazul în care ele consideră că asemenea măsuri sunt necesare, ținând seama de toate interesele implicate și, în special, de interesul public, competențele necesare:
(a) pentru a ordona încetarea sau a institui proceduri legale corespunzătoare pentru un ordin de încetare a practicilor comerciale neloiale
sau
(b) în cazul în care practica comercială neloială nu a fost încă aplicată dar este iminentă, pentru a ordona interzicerea practicii sau a institui procedurile judiciare corespunzătoare pentru un ordin de interzicere a practicilor comerciale neloiale
chiar dacă nu există o dovadă a pierderii sau a prejudiciului real sau intenției sau neglijenței din partea comerciantului.
Statele membre dispun ca măsurile prevăzute la primul paragraf să fie adoptate prin procedură accelerată:
— fie cu efect provizoriu,
— fie cu efect definitiv,
înțelegând că fiecare stat membru trebuie să decidă pe care dintre cele două opțiuni o va reține.
De asemenea, statele membre pot acorda instanțelor judecătorești sau autorităților administrative competențe care să le permită, în vederea eliminării efectelor persistente ale practicilor comerciale neloiale a căror încetare a fost ordonată prin hotărâre finală:
(a) să solicite publicarea respectivei hotărâri în întregime sau parțial și într-o formă pe care ele o consideră adecvată;
(b) să solicite suplimentar publicarea unei declarații de corectare.
(3) Autoritățile administrative menționate la alineatul (1) trebuie:
(a) să aibă o structură asupra căreia să nu poată exista dubii cu privire la imparțialitate;
(b) să dețină competențele adecvate, în cazul în care hotărăsc cu privire la reclamații, pentru a monitoriza și impune în mod eficient respectarea hotărârilor lor;
(c) să explice motivele hotărârilor lor.
În cazul în care competențele menționate la alineatul (2) sunt exercitate exclusiv de către o autoritate administrativă, motivarea hotărârilor trebuie comunicată întotdeauna. De asemenea, în acest caz trebuie prevăzute proceduri prin care exercitarea inadecvată sau nemotivată a competențelor de către autoritatea administrativă sau eșecul inadecvat sau nemotivat de a exercita competențele menționate pot face obiectul unei căi de atac judiciare.

versus
2. articolul 695 și următoarele coroborate cu articolul 552 alin. (1) Cod procedură civilă spaniolă
3. articolele 5 și 6 coroborate cu articolul 15 din Real-Decreto Ley 6/2012, de 9 de marzo (Decretul lege regal nr. 6/2012 din 9 martie 2012)
4. punctul 3 din anexa la Real-Decreto Ley 6/2012, de 9 de marzo, Código de Buenas Prácticas (Decretul lege regal nr. 6/2012 din 9 martie 2012 privind Codul de bune practici)

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.