Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
12 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Cazul medicului Camelia Smicală și a copiilor ei luați de autoritățile finlandeze

26 mai 2017 | Maria BORNEA

Drept comercial
Gratuit pentru membri

Si Finlanda incalca
Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata de România prin Legea nr. 18/1990 si republicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001, in mod cert ratificata si de Finlanda, dar si de majoritatea tarilor membre, dar si
– Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948.

Nu s-au stins bine ecourile celebrului caz al familiei Bodnariu, careia Norvegia i-a luat cinci copii, ca apar altele si altele, la fel de terifiante si in alte tari europene, chiar membre UE.

Va trebui sa ne facem profesie din a manifesta si scrie pentru salvarea copiilor din miinile celor ce ii rapesc in numele interesului superior al copilului?

Se inmultesc situatiile in care copii nevinovati sunt luati din familiile lor fara nici o justificare, nici legala, nici omeneasca, provocind tragedii si cosmaruri tuturor celor implicati,dar aducind bani multi celor ce ii rapesc. Tot mai des se distorsioneaza notiunea de „interes superior al copilului” pretinzindu-se, prin sfidarea inteligentei umane, ca ar fi in interesul copiilor sa creasca in orfelinate-inchisori si nu in familia lor,atita cita le-a mai ramas,unde totusi sunt iubiti si ingijiti. Tot mai multe state in loc sa ajute  familiile aflate in dificultate cu tot ceea ce trebuie: cu bani, cu asistenta de toate felurile, sa le controleze, indrume etc. le rapesc copii in numele interesului superior al copilului.

Familia Bodnariu din Norvegia a devenit celebra si cunoscuta in toata lumea, pentru ca cei ce le-au luat copiii au sfidat cele mai elementare  norme juridice si umane, culmea tot in numele interesului superior al copilului, si au fost siliti sa cedeze doar dupa organizarea de proteste pe aproape tot mapamondul si dupa reactii teribile pe retelele de socializare.

In prezent, o alta speta asemanatoare cutremura sufletele si constiintele tuturor celor ce au auzit de ea:doi copii de 11 si 10 ani, Mihai si Maria, ai doctoritei românce Camelia Smicala, emigrata in Finlanda, toti trei avind si cetatenia romana, au fost luati de stat, apoi despartiti unul de altul si dusi la scoli si institutii  diferite, iar mama nu are voie sa ii vada decit foarte rar, foarte putin timp si doar sub supraveghere, iar pentru ca copiii protesteaza si vor sa plece la mama lor, sunt paziti la propriu tot timpul, si astfel copiii percep ca sunt la inchisoare si aceasta le provoaca traume psihice, greu si de imaginat, nu doar de suportat, si care, in mod cert, le va afecta intreaga viata.

Camelia a divortat de tatal copiilor pentru ca acesta le aplica rele tratamente si trebuiau protejati, dar mamei nu i s-a putut reprosa nimic in calitate de parinte, decit ca iubeste prea mult copiii si se pretinde ca, in acest fel, ii manipuleaza impotriva tatalui, deoarece copiii refuza sa pastreze legaturi cu el, fiindu-le inca proaspete in minte pedepsele inumane aplicate.

Mama are si o fiica mai mare dintr-o casatorie anterioara, care este in relatii foarte bune cu fratii ei mai mici.

In aceasta situatie, institutiile de protectie ale copiilor erau obligate sa ajute familia Cameliei, cu tot ceea ce era necesar, ca sa poata trece peste traumele provocate de divort si de violentele tatalui. In loc sa faca ceea ce intra in atributiile lor, adica sa protejeze copiii aflati in dificultate si familia lor, au  luat copiii si de la mama, evident cu brutalitate, rupindu-i acesteia coastele, in urma cu cca. doi ani de zile.

De atunci, mama se lupta pe toate fronturile pentru a-si recupera copiii, dar fara rezultat.

Toate conventiile internationale cu privire la copii si toate legile in materie, din  tarile civilizate, contin prevederi similare care prevad ca toti copiii au dreptul sa creasca in familiile lor, sa nu fie despartiti de parinti, sa li se respecte toate drepturile, sa li se asigure toate conditiile pentru buna lor dezvoltare, crestere si educatie, acesta fiind interesul suprem al fiecarui copil.

Voi analiza in concret incalcarile Conventiei ONU pentru Drepturile Copilului si cele ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in baza careia a fost emisa, de catre Finlanda, care fiind membra ONU si UE, a ratificat aceste acte, astfel ca au valoare de norme constitutionale.

Primele trei aliniate, care ne intereseaza din articolul 9, au urmatorul continut:

”1. Statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, excepand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltratati sau neglijati de parinti sau in cazul in care parintii traiesc separat si se impune luarea unei hotarari cu privire la locul de resedinta a copilului.

2. In toate cazurile prevazute la paragraful 1 din prezentul articol toate partile interesate trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.

3. Statele parti vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre ei de a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti ai sai, in mod regulat, exceptand cazul in care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.”

Alin. 1 din text impune, deci, ca ”nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora”. Nu doar in speta familiei Smicala, dar si in toate spetele cunoscute, luarea copiilor de la parinti a fost facuta impotriva vointei si parintilor si a copiilor, atunci cind cei din urma si-au putut-o exprima. Toti cei care rapesc copii din familiile lor lucreaza dupa acelasi modus operandi.

Exceptiile de la aceasta regula, permise de text, sunt: ”de ex. in cazul copiilor maltratati sau neglijati de parinti sau in cazul in care parintii traiesc separat si se impune luarea unei hotarari cu privire la locul de resedinta a copilului.” si, adaug eu, altele asemenea, din moment ce conventia da doar exemple, cum era si firesc. In speta noastra, daca tatalui i s-au putut reprosa rele tratamente aplicate copiilor, mamei nu, si totusi  se iau copiii si de la mama, pentru ca acestia refuza sa mearga la tatal lor, care se pare ca nu stie sa se apropie si reconcilieze cu ei. In aceasta situatie, familia, atita cita a mai ramas din ea, trebuia ajutata, nu pedepsita! Mihai si Maria nu au nici o vina ca parintii lor s-au despartit, si nu trebuie sa li se provoace si alte suferinte decit cele cauzate de despartirea parintilor si de violentele tatalui asupra lor. Ei trebuiau lasati linga mama si sora lor mai mare si ajutati sa treaca peste traumele suferite din vina tatalui, nicidecum despartiti si de mama si sora, dar si intre ei. Mama este medic, lucreaza si le asigura toate conditiile, si materiale si morale, si trebuiau sa fie lasati linga ea si, daca era nevoie, toti sa fie ajutati sa treaca peste toate problemele, de orice natura ar fi fost ele.

Nu era legal sa fie luati de linga mama si sora lor decit in situatia in care ar fi fost maltratati sau neglijati si de catre acestea, ceea ce nici nu s-a pretins, astfel ca este nelegal sa fie despartiti si de ele, Conventia fiind astfel flagrant incalcata de catre Finlanda. Apoi, daca totusi au fost luati, pina la rezolvarea definitiva a situatiei lor, era in interesul si spre binele  copiilor, macar  sa fie lasati impreuna la aceeasi institutie de ingrijire si la aceeasi  scoala.

Tot in acest paragraf se prevede ca este obligatorie respectarea legilor si a procedurilor legale, separarea sa fie doar in interesul suprem al copilului si sub rezerva revizuirii judiciare.

Nu este posibil ca legile Finlandei sa permita interpretarea ca este in interesul suprem al copiilor sa fie luati de la ambii parinti, doar pentru ca unul din ei se poarta rau cu copiii, cita vreme celalalt parinte ofera toate conditiile pentru ei, dar chiar daca, prin absurd, ar fi asa, asftel de norme juridice nu pot fi aplicate deoarece se incalca Conventiile internationale adoptate de Finlanda. Camelia sustine ca legislatia Finlandei prevede ca pot fi luati copiii din familie doar atunci cind viata le este pusa in pericol, evident din cauza maltratarii sau neglijarii.

Alin. 3 reglementeaza dreptul copilului de ”a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti ai sai, in mod regulat”, adica de a pastra legaturi firesti cu parintii, ceea ce in optica celor ce au luat copiii din familia lor, inseamna de cca doua, trei ori pe luna, cite o ora si jumatate si doar sub supraveghere si cu interdictii exprese impuse mamei referitor la continutul discutiilor cu copiii, interzicindu-i-se sa discute cu ei pe tarimul adevarului, impunandu-i sa le ascunda realitatile. Nu are voie sa le spuna despre protestele din Romania si Europa pentru ei, despre discutiile din media, despre toti cei multi care vor sa ii ajute sa redevina liberi si care lupta, si se roaga pentru ei, etc. Nu i se permite sa le spuna ca si bunicii materni din Romania protesteaza, pling, ii vor acasa in Romania, unde iarasi li se pot oferi toate conditiile. Bunicul este medic pediatru in Piatra Neamt, iar bunica farmacista.

Acestea nu sunt relatii firesti parinti-copii, ci o sfidare a tot ce inseamna relatia parinte-copil, familie. Calitatea de parinte a fost data de Dumnezeu si nici el nu o mai  poate lua. Oamenii trebuie sa o respecte. Copiii si parintii trebuie sa aiba dreptul sa comunice intre ei in mod firesc, liber, nesupravegheati, neascultati. Arestatii condamnati au dreptul de a comunica cu cei din exteriorul inchisorilor, familie sau terti, fara sa fie ascultati sau supravegheati, iar copiii luati din familii si parintii lor, nu!

In aceste conditii, adica cu paza la usa, cu ingradirea libertatii de miscare, cu limitarea relatiilor cu familia, cu limitarea  subiectelor care se pot discuta cu ei, cu supravegherea tuturor discutiilor cu parintii si cu alte persoane, este evident ca cei doi copii traiesc intr-un veritabil regim de detentie, fara sa aiba nici o vina, prin incalcarea in mod flagrant a tuturor principiilor si legilor, si juridice si omenesti care reglementeaza modul de crestere, ingrijire, educare si ocrotire a lor.

Nimic din toate acestea nu este in interesul copiilor! Totul este spre pedepsirea si distrugerea lor!

Art. 12 obliga statele ”sa garanteze copilului capabil de discernamânt dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, opiniile copilului urmand sa fie luate in considerare tinandu-se seama de varsta sa si de gradul sau de maturitate.”

Si Mihai si Maria striga din tot sufletul lor, tot timpul si oricui ii asculta, ca vor sa fie lasati acolo unde sunt iubiti si ocrotiti, adica linga mama si sora lor.In semn de protest, Mihai nu s-a dus la scoala timp de sase luni dupa luarea lui de acasa, ambii copii vor sa fuga din inchisoare, dar sunt paziti, si, in pofida si impotriva textului legal de mai sus, nu li se respecta vointa. Ambii scriu scrisori disperate ca vor acasa!

In aceasta situatie nu se poate sustine ca nu au discernamintul de a-si exprima liber opinia asupra locului unde vor sa traiasca: in familia lor sau in orfelinat, si nu exista nici o justificare nici legala, nici omeneasca pentru luarea lor din familie.

Pentru aplicarea acestei conventii, ONU a creat un Comitet al Drepturilor Copilului, exista si un Comitet al Drepturilor Omului, care ar trebui sesizate referitor la aceste probleme, mai ales de organismele abilitate al Romaniei din structura MAE, pentru ca, iata, situatiile se inmultesc aproape in fiecare zi.

Pentru frumusetea si concludenta lor, redam o parte din cele cuprinse in Preambulul acestei conventii de unde rezulta scopurile pentru care a fost adoptata, adica spiritul ei, spre a se vedea cat de flagrant sunt incalcate toate drepturile omului si copilului, impuse de aceste acte: ”Având in vedere ca:
– recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,
– in Carta popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane si au hotarat sa promoveze progresul social si conditii mai bune de trai in contextul unei libertati sporite,
– amintind faptul ca in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la ingrijire si asistenta speciale,
– avand convingerea ca familia, ca unitate de baza a societatii si ca mediu natural destinat cresterii si bunastarii tuturor membrilor sai si, in special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitatile in cadrul societatii,
– recunoscand ca pentru dezvoltarea plenara si armonioasa a personalitatii sale copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere,
– tinand seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregatit sa traiasca independent in societate si sa fie educat in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, tolerantei, egalitatii si solidaritatii,” s-a adoptat aceasta conventie.

Lipsirea unor copii de familiile lor incalca orice idee de demnitate, libertate, dezvoltare armonioasa a personalitatii copilului, toleranta, solidaritate, drept la ingrijire, dreptul de a creste in familia lui naturala etc.

In mod evident este incalcata si Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948, care are in preambul citeva prevederi la fel de frumoase, ce trebuie amintite si aplicate:
”Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,
Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,
Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament.”

Nimic din toate acestea nu este respectat de catre statul finlandez in speta analizata.

Ei „ocrotesc copii” despartindu-i de familie si ducindu-i in institutii cu regim de supraveghere si paza, mai restrictive decit cele de la inchisorile pentru adulti.

Nu putem fi atit de naivi sa credem ca cei ce tin copii in inchisori o fac in interesul copiilor sau al familiilor lor, si astfel, in mod firesc, ne intrebam: cui profita? care este cauza reala a atitor drame? In mod cert cuiva profita! Pentru intretinerea copiilor luati de acasa se primesc bani multi, bani care intretin organismele care ii rapesc, si astfel se intra intr-un cerc vicios: cu cit se vor lua mai multi copiii, cu atit se vor primi mai multi bani, iar ca sa primeasca bani multi, au nevoie si de cit mai multi copiii,s.a.m.d.

Chiar daca luarea copiilor din familie s-ar fi facut in baza unei hotariri judecatoresti, atunci cind ea s-a dat cu incalcarea Conventiei ONU, si chiar a legislatiei interne a Finlandei care trebuie sa respecte Conventia, adica nelegal, tot rapire de copii se cheama!

Cita vreme copiii au dubla cetatenie: finlandeza si romana, statul roman are obligatii fata de ei si, in mod cert, ar putea face mult mai mult pentru eliberarea lor. De ce oare nu face nimic? In structurile MAE se gasesc specialisti in aceste domenii, dar se vede ca nu ii intereseaza. Nu vor sa isi tulbure linistea asternuta in ambasadele romanesti si se vede ca nu-i deranjeaza nimeni si nimic. Pina cind oare?

Am vazut ca s-au implicat foarte multe biserici, asociatii si persoane. Trebuie sa se continue manifestatiile publice si cele de pe internet, pina la eliberarea copiilor. Doar asa s-a reusit si eliberarea copiilor Bodnariu. Trebuiesc continuate dezbaterile provocate in Parlamentul European, trebuie sesizat Consiliul Europei, dar si Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, deoarece situatiile de acest gen se inmultesc, nu sunt doar accidente, devine o practica constanta a multor state si care va pune in pericol foarte multe familii si foarte multi copii.

Uniunea Europeana ar trebui sa isi creeze institutiile necesare pentru a interveni mult mai prompt in astfel de situatii, deoarece copiii nu pot astepta ani de zile pina cind organismele greoaie din UE dau solutii.

Cred ca ar fi necesara si benefica pornirea unor actiuni diplomatice concrete, pertinente si incisive, prin sesizarea tuturor organismelor internationale care au atributii in materie si care pot influenta astfel de practici nelegale. Statul Roman ar trebui sa solicite ca cetatenilor romani sa li se respecte drepturile statuate de Conventiile internationale la care Romania si statul de resedinta al acestora sunt parte. Daca se va implica mai activ in astfel de situatii exista sansa ca statele care vor sa afecteze cetatenii romani prin astfel de practici sa se abtina si sa o faca doar respectind Conventia ONU pentru drepturile copiilor si sa isi adapteze legislatia interna, acesteia. Statele de resedinta ar trebui sa fie obligate sa tina cont si de drepturile conferite de cetatenia si legislatia romana a persoanelor implicate in astfel de proceduri.

Avocat Maria Bornea
Baroul Arad


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Au fost scrise până acum 12 de comentarii cu privire la articolul “Cazul medicului Camelia Smicală și a copiilor ei luați de autoritățile finlandeze”

  1. Marius GAVRILĂ spune:

    Doamna Maria Bornea este de apreciat pledoaria dvs., insa nu se va agita nimeni. Politica externa a României e parte a turismului, nu a diplomatiei.
    Cazul domnului Florin Barbu, respectiv incredintarea spre adoptie fortata a copiilor sai, Andy (5 ani) si Diana (8 ani), unui cuplu britanic de acelasi sex mi se pare revoltator/umilitor din toate punctele de vedere.
    Este revoltator că autoritati ale unui stat pot sa ”rapeasca” cetateni minori ai altui stat si sa ii dea fortat spre adoptie propriilor cetateni.
    Nu am niciun dubiu ca vor schimba fortat si cetatenia copiilor. Atat copiii, cat si parintii aveau doar cetatenia romana. Se incalca reguli de drept international. Regulamentul 2201 nu se aplica in materie de adoptie.
    Este revoltator că autoritatile romane au dovedit ca nu le pasa de proprii cetateni. Ambasada Romaniei la Londra s-a dovedit a fi un fel de statiune turistica pentru politicieni si neamurile lor.
    Este revoltator că cererea domnului Florin Barbu adresata CEDO a fost respinsa ca inadmisibila, ca fiind neconforma criteriilor art.34-35 din Conventie. Ăsta este nivelul la care a fost ajutat cetateanul Florin Barbu de statul roman.
    Politica externa este atributul presedintelui statului. Daca l-ar fi interesat câtusi de putin ce se intampla cu cetatenii romani aflati in strainatate, avea motive suficiente sa declanseze un scandal diplomatic si sa schimbe tot personalul diplomatic roman din Marea Britanie.
    Daca ai un minim de respect fata de proprii cetateni, un asemenea caz nu poate fi inchis. Statul britanic nu poate invoca norme interne si hotarari judecatoresti definitive pronuntate de instante interne pentru a incalca dispozitii de drept international. Statul roman poate sustine cu suficiente argumente ca nu recunoaste aceste hotarari pronuntate in Marea Britanie, in baza legii lor interne, tocmai pentru ca se incalca dispozitii din tratate internationale.
    In plus, fiind vorba despre minori si despre niste hotarari care sunt definitive doar prin raportare la situatia juridica de la un moment dat, ma indoiesc ca nu se pot gasi o multime de alte actiuni in justitie, fie si pe alte temeiuri, care sa tinda la desfiintarea/modificarea/lipsirea de eficacitate a dispozitiilor din hotararile anterioare mentionate.
    Doar daca nu vrei nu faci nimic.

  2. Comentariu defăimător la adresa Finlandei, Autorităţilor de protecţie a copiilor din Finlanda, plin de insulte la adresa unui părinte finlandez. Autoarea habar nu are nici de legislaţia Finlandei, nici de situaţia de fapt. Această apologie a unui părinte denaturat, mamă aflată sub interdicţie judecătorească în Finlanda pentru abuz fizic sau psihologic asupra copiilor arată cât de mult a decăzut profesia de avocat în România, unde dna Avocat Bornea din Arad nu se sfieşte să invoce tot felul de principii înalte în apărarea unei femei care îşi abuzează proprii copii.
    Deciziile instanţelor din Finlanda se bucură de recunoaştere şi respect deplin în România. Finlanda, ca şi Norvegia, sunt ţări cu reputaţie neştirbită.
    Nu văd decât dispreţ gratuit, un atact destul de mizerabil faţă de justiţia şi magistraţii din Finlanda de către un avocat român în totală necunoştinţă de cauză.
    Cazul Bodnariuc este un alt caz în care părinţii abuzatori au recunoscut abuzul faţă de proprii copii.
    Doamna avocat încalcă codul deontologic al profesiei şi cred că ar trebui cercetată de comisia de disciplină.
    Asemenea insulte şi alegaţii defăimătoare sunt nedemne de profesia de avocat.
    Cu atât este mai dezgustătoare opinia acestei doamne cu cât Finlanda este ţara cea mai puţin coruptă din Europa iar România este cea mai coruptă ţară din Europa, la egalitate cu Bulgaria.
    Un avocat care susţine violenţa fizică sau psihologică asupra copiilor nu merită să fie chemat avocat.

    • Alina BADEA spune:

      Domnule Kurtyan, tocmai m-am întors din Zurich unde, trecând miercuri pe lângă o clădire rezidenţială, am observat un copil de maxim 4-5 ani plângând şi vorbind singur. Am stat 5 minute să văd ce se întâmplă cu copilul, ca să iau o decizie (dacă sun la poliţie sau nu). În zonă nu era nimeni, nicio persoană. După cele 5 minute, a apărut din clădire tatăl său care, din câte mi-am dat seama, îl lăsase singur afară ca să îl disciplineze. Mie măsura asta mi s-a părut extremă. Dacă acest lucru s-ar fi constatat din partea unui părinte imigrant, probabil că s-ar fi luat măsuri. Cum, însă, era un localnic, nimeni nu s-a sinchisit să vadă ce este cu copilul acela. Asta este problema: că ţările despre care dumneavoastră afirmaţi că au reputaţie neştirbită aplică o politică duplicitară. Poate ar fi relevant să verificaţi câţi copii norvegieni/finlandezi sunt luaţi din familiile lor. Sau poate dvs. consideraţi că oamenii aceia sunt uşă de biserică, imperturbabili şi răbdători.
      Uitaţi-vă un pic aici https://en.wikipedia.org/wiki/The_Norwegian_Child_Welfare_Services

  3. Maria BORNEA spune:

    Aşa este d-le Gavrilă, dar dacă nimeni nu va face nimic aceşti copii năpăstuiţi nu au nici o şansă.MAE a devenit o agentie de sinecuri. Cred că ar trebui o lege mult mai dură, care să interzică categoric să fie angajaţi în diplomatie persoane care nu au pregătire în acest domeniu, iar avansarea să se facă doar respectîndu-se o vechime în profesie în functie de postul care urmează a fi ocupat. Fără profesionalism nu se face nimic serios nicăieri.
    MAE ar trebui să aibă un departament care să se ocupe concret de situaţii de acest gen ale cetăţenilor romani în alte ţări. Situatiile de acest gen sunt tot mai multe avînd în vedere cei cca 5 milioane de romani din străinătate şi ele se vor multiplica.
    Statul roman ar trebui să solicite tuturor statelor să respecte conventiile internationale ratificate şi în care şi Romania este parte, atunci cînd sunt afectate drepturile cetăţenilor romani, chiar şi a celor cu dublă cetătenie, şi chiar dacă reşedinţa lor temporară este pe teritoriul statului împotriva căruia se iveşte situatia contencioasă. Sunt mai multe conventii internationale care protejează copiii, ca de ex. Conventia de la Haga din 1996. La MAE sau mai recent a Ministerul Romanilor de Pretutindeni, ar trebui să se formeze specialişti în aceste domenii, care să aibă competenţe să actioneze concret şi pertinent.

  4. Maria BORNEA spune:

    D-le Kurtyan, văd că aţi fost tare supărat zilele trecute, de aţi fost aşa certăreţ!
    În mod sigur Camelia are interdictie judecătorească dacă i s-au luat copiii, dar ea spune că datorită faptului că tatăl copiilor a făcut plîngere că ea a vrut să plece cu ei în Romania,iar cei de la protectia copiilor au luat copiii.O fi oare „părinte denaturat” aşa cum spuneţi dvs.? Nu cred că sunt probe pentru o acuzatie atît de gravă şi nu îmi vine să cred,avînd în vedere că copiii ţin la ea,vor să fie cu ea şi nu cu tatăl lor, chiar după doi ani de orfelinat.Este adevărat că nu cunoaştem în amănunt cauza,dar luarea copiilor de la părinţi se poate face doar cînd sunt”maltrataţi sau neglijaţi”.Nu se sustine această situaţie.
    Notiunea de abuz fizic sau psihic nu este definită, astfel că fiecare poate înţelege orice,dar oricum, a certa un copil, sau chiar a-i da o palmă la fund nu poate fi considerat abuz.Uneori copiii mai trebuiesc corectaţi mai sever, dar de aici pînă la maltratare şi neglijare este cale lungă! Dacă pentru o ceartă sau o mică corectie fizică s-ar lua copiii de la părinţi,cele mai profitabile firme de pe Pămînt ar fi Orfelinatele!
    Ruth Bodnariu nu a recunoscut niciodată că şi-a abuzat copii. A declarat doar că uneori le-a mai dat cîte o palmă, dar doar cînd nu îi putea stăpîni altfel, iar mîncarea ardea pe foc, ea trebuia să alăpteze, iar cei mai mari se jucau şi îi loveau pe cai mai mici şi răscoleau casa, sau nu făceau ceea ce trebuia, dar astfel de situaţii sunt frecvente în familii cu mai mulţi copiii, dar nu este legal să li se ia copiii.
    Cînd o hot. judecătorească încalcă conventiile internationale la care ţara este parte, ea este nelegală, iar cînd prin această hotărîrea se produc drame, ca cele despre care vorbim, ele trebuiesc corectate. Camelia sustine că legislatia finlandeză permite luarea copiilor din familie doar cînd le este pusă în pericol viaţa. Chiar dacă ea ar fi greşit în educaţia copiilor, protectia copilului era obligată să o ajute, controleze, îndrume, certe etc. Cea mai comodă atitudine este sî îi iei copiii şi să îi duci la orfelinat, dar cea legală este să ajuţi familia şi să iei copiii, doar dacă într-adevăr viaţa le este în pericol şi părinţii nu pot fi corectaţi. Era chiar mai ieftin şi mai benefic pentru toată lumea să le fie trimis acasă un asistent care să verifice, să îndrume, să ia măsuri, dar copiii să rămînă acasă. Medicul Camelia Smicală spune că ea a salvat multe vieţi, dar nu a reuşit să îşi salveze proprii copii. Era mult mai bine să se fi dat copiii familiilor extinse din Finlanda sau Romania, dacă părinţii nu sunt buni, dar orfelinatul este ultima solutie.
    Credeţi că este legală restrictionarea şi supravegherea tuturor relaţiilor şi convorbirilor copiilor cu părinţii şi cu alte persoane? Copiii sunt mai periculoşi chiar decît condamnaţii adulti care nu sunt atît de supravegheaţi.

    • Având în vedere că susţineţi că lovirea cu palma a unui copil nu este infracţiune… deja discuţia cu dvs. trebuie încetată. Nu pot discuta cu un avocat care instigă la violenţe împotriva copiilor sau face propagandă legalizării violenţelor asupra copiilor. Deja ce scrieţi aici pe Juridice.ro întră pe teritoriul infracţionalităţii şi a unei moralităţi extrem de dubioase. În niciun caz nu voi accepta tolerarea lovirii copiilor, cu palma sau în alte moduri, cum încercaţi dvs. să argumentaţi că este acceptabil.
      Cred că ar trebui să mergeţi la psiholog. Lovirea copiilor cu palma reprezintă infracţiune şi se pedepseşte. De asemenea, persoanele care fac propagandă faptului că infracţiunile de violenţă asupra copiilor sunt acceptabile săvârşesc ele însele o infracţiune. Este dezgustător.

    • Stimată doamnă avocat,

      Să dai o palmă la fundul unui copil e abuz.
      Când ai în casă mulți copilași nu te apuci să le dai palme la fund pentru că ai mâncarea pe foc. Ceri ajutor. Există asistență socială fix pentru acest lucru.
      Regret faptul că dvs considerați că ar fi permis, moral sau legal, să dai o palmă la fundul unui copil.

  5. Chiar nu se sesizează nimeni că dna avocat Maria Bornea face propagandă în favoarea comiterii de infracţiuni cu violenţă asupra copiilor?
    Lovirea copiilor sau aplicarea corecţiilor fizice asupra copiilor sunt infracţiuni grave.
    Am ajuns rău dacă permitem unor astfel de orori umane să facă apologia infracţiunii.

  6. Maria BORNEA spune:

    Aşa este Mihaela! Multă dreptate ai! Şi pentru că mama a dat o palmă la fund unui copil, doar nu o s-o lăsăm nepedepsită! Să se înveţe minte! Îi luăm toţi copiii şi îi ducem la orfelinat, îi separăm de părinţi, se vor vedea din cînd în cînd, sub supraveghere totală, ani de zile, pentru că astfel de actiuni criminale ale mamei echivalează cu maltratarea impusă de Conventia ONU şi pune în pericol viaţa copilului. Faţă de astfel de fapte oribile, suferinţele copiilor nu mai contează.
    Felicitări!

    • Doamna avocat,

      Una este să susțineți că măsura aplicată părintelui abuzator ar fi una disproporționată, și alta este să susțineți că nu reprezintă abuz să dai palme la fundul copiilor atunci când mâncarea e pe foc, copilașii sunt numeroși și zvăpăiați între ei.

      Adică simplu fapt că pedeapsa aplicată cuiva este una nerezonabilă nu schimbă absolut deloc faptul că fapta trebuie pedepsită și îndreptată. Fapta nu devine – din cauza pedepsei ce ar fi disproporționate – o faptă permisă de lege sau mai puțin abuzivă.

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.