TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Aplicarea de penalități în cadrul procedurii de executare silită a obligațiilor. Constituționalitate
29.05.2017 | Anda-Laura TĂNASE


În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 329 din data de 8 mai 2017 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 5/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 906 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

„(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

[…]

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.”

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) și celor ale art. 24 alin. (1). Apreciază, de asemenea, că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile şi politice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, până la data pronunţării acestei decizii, prevederile art. 906 alin. (1) şi alin. (4) din Codul de procedură civilă nu au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Soluţia legislativă criticată, într-o reglementare similară, se regăsea însă în cuprinsul art. 5803 din Codul de procedură civilă din 1865, prevederi care au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.

Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că finalitatea reglementării criticate „constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite. Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces”.

Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Referitor la susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora prevederile criticate ar reprezenta un caz de incompatibilitate a judecătorului de natură să îi afecteze imparţialitatea, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, în condiţiile în care obiectul cererilor adresate instanţei de executare, potrivit art. 906 alin. (1) şi alin. (4) din Codul de procedură civilă, este diferit, şi anume, în prima ipoteză, se referă la obligarea debitorului la plata unei penalităţi, stabilită pe zi de întârziere, iar în al doilea caz, se referă la stabilirea sumei definitive ce i se datorează creditorului, în cazul în care debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

Astfel, Curtea reţine că, potrivit reglementării legale criticate, obligaţiile de a face sau de a nu face care implică un fapt personal al debitorului şi care nu pot fi executate de către altă persoană pot fi aduse la îndeplinire prin aplicarea unor penalităţi, în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă. Cererea de aplicare a unor penalităţi poate fi făcută numai de către creditor, fiind singurul care are calitate procesuală activă, executorul judecătoresc neputând să acţioneze din oficiu, o astfel de cerere fiind guvernată de principiul disponibilităţii. Penalităţile se stabilesc pe zi de întârziere de către instanţa de executare care este sesizată de către creditor şi au un conţinut variabil, după cum obligaţia executată este ori nu este evaluabilă în bani [art. 906 alin. (2) şi (3) Cod proc. civ.]. Penalităţile vor fi stabilite în favoarea creditorului de către instanţa de executare, care va cita părţile şi va pronunţa o hotărâre definitivă şi executorie. Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili suma fixă definitivă datorată cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea obligaţiei. Stabilirea unei sume definitive nu se poate face în lipsa unei cereri a creditorului sau înaintea termenului de 3 luni, chiar dacă debitorul ar solicita aceasta. Ca atare, instanţa competentă să stabilească cuantumul penalităţilor, să dispună înlăturarea sau reducerea acestora, în condiţiile art. 906 alin. (4), este instanţa de executare.

În acest context, referitor la aspectele invocate de autoarea excepţiei, potrivit cărora, în situaţia în care instanţa de executare care stabileşte suma definitivă datorată prin titlul executoriu, în caz de neexecutare a obligaţiei, potrivit art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, este aceeaşi instanţă care a soluţionat şi cererea creditorului de aplicare a penalităţilor de întârziere, potrivit art. 906 alin. (1) din acelaşi cod, această împrejurare ar fi de natură să influenţeze aprecierea judecătorului, cu consecinţa afectării dreptului la un tribunal imparţial, Curtea apreciază că această situaţie nu reprezintă un caz de incompatibilitate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului, existând, de altfel, posibilitatea de a se reveni asupra penalităţilor, care vor putea fi înlăturate sau reduse pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia şi dovedeşte că întârzierea executării a avut la bază motive temeinice [art. 906 alin. (5) Cod proc. civ.]. Diferenţa de regim juridic constă în aceea că suma definitivă la care va fi obligat debitorul cu titlu de penalitate se dispune printr-o încheiere definitivă, dată într-o procedură contencioasă, cu citarea părţilor, în timp ce înlăturarea sau reducerea penalităţilor se stabileşte printr-o hotărâre dată în contestaţia la executare, susceptibilă de apel, potrivit art. 717 Cod proc. civ.. Așa fiind, nu se poate susţine că judecătorul care a stabilit aplicarea de penalităţi pe zi de întârziere ar fi incompatibil să stabilească şi suma definitivă.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispozițiile art. 906 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Avocat Anda-Laura Tănase
ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate