Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Drept civil Dreptul mediului Flux informații Noutăți legislative RNSJ SELECTED Studii Varia (alte arii de practica)

Noua Lege a contravenţiilor silvice

14 iunie 2017 | Antoanela COSTEA
Antoanela Costea

Antoanela Costea

Într-un articol anterior[1] analizam procedura parlamentară de legiferare a actului normativ ce reglementează regimul de sancţionare contravenţională în sectorul forestier[2], moment la care aduceam în discuţie oportunitatea unei legii de aprobare sau de respingere pentru OUG nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Deocamdată, însă, proiectul de lege[3] privind ordonanţa menţionată a rămas în expectativa examinării comisiilor parlamentare, separată de celelalte iniţiative parlamentare având concomitent acelaşi obiect de reglementare, eludând prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor[4]. Dintre aceste ultime iniţiative, însă, s-a propus[5] spre adoptarea plenului, propunerea de lege existentă în Parlament din 2014[6]. Propunerea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor, urmând a fi promulgată[7] şi publicată în Monitorul Oficial (legea va fi republicată).

Cu toate acestea, în analiza de faţă ne propunem să cercetăm modificările şi completările care vor intra în vigoare în scurt timp (cel mai probabil în forma adoptată de forul legislativ[8]) şi să evaluăm impactul potenţial al acestora. Considerăm important acest exerciţiu, prin prisma faptului că actul normativ adoptat include în esenţă modificări ale textului ordonanţei de urgenţă, precum şi ţinând cont de amploarea disfuncţionalităţilor[9] apărute în aplicarea ordonanţei din 2016 încoace.

I. Pentru început, este necesar a sublinia incidenţa în domeniul contravenţional a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, statuată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri, instanţa europeană apreciind că sancţionarea contravenţională intră în sfera materiei penale, atât din perspectiva garanţiilor cât şi din cea a principiilor intrinseci procesului penal.

În cazul Legii contravenţiilor silvice se creează premisele nerespectării principiul ne bis in idem[10], dispunându-se sancţionarea ca şi contravenţii a unor fapte prevăzute ca infracţiuni ori tentativă la săvârşirea unor infracţiuni în Codul silvic[11] (legea specială) sau Codul penal[12] (legea generală). Astfel:

(1) Conform Codului silvic art. 107 „(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei; (…) (3)Tentativa se pedepseşte.”, iar Codul penal incriminează distrugere definită prin „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” (art. 253 alin. 1),

în timp ce Legea contravenţiilor silvice în forma adoptată dispune: „art. 8 alin. (1) lit. a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi, pomi de Crăciun ori lăstari din fondul forestier naţional sau tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului, stabilită potrivit legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.” (prevederea adoptată modifică textul introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016, care exista şi în forma iniţială a Legii contravenţiilor silvice din 2010 însă cu completarea „… dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008[13] …”)

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

(2) Codul silvic prevede la art. 109 alin. (1) „Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire[14] şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;”, varianta infracţiunii „comune” de furt fiind incriminată prin Codul penal ca „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(…)” (art. 228 alin. 1),

în timp ce Legea contravenţiilor silvice prevede la art. 8 alin. (1) lit. b) că: „furtul ori însuşirea arborilor tăiaţi cu drept sau fără drept, a puieţilor, pomilor de Crăciun ori a lăstarilor din fondul forestier naţional sau a pomilor de Crăciun din culturi specializate sau furtul ori însuşirea arborilor tăiaţi cu drept sau fără drept de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.” (textul într-o formă asemănătoare exista şi în forma iniţială a Legii  contravenţiilor silvice din 2010, însă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 se înlocuieşte termenul iniţial de „sustragere” cu cel de „furt”, aducându-se practic fapta incriminată ca furt la nivel de contravenţie).

Într-o opinie juridică[15] formulată anterior, autorul arăta că nu se poate face distincţie între răspunderea penală şi cea contravenţională dacă nu este posibil a stabili prejudiciul (imposibilitate care a persistat, în prezent Codului silvic republicat în 2015 prevede că preţul mediu al unui metru cub se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului[16], şi nu printr-o lege, astfel încât să fie respectat principiul convenţional, constituțional și penal al legalității incriminării), opţiunea care rămâne fiind aplicarea legii generale.

Pe lângă aceasta, vom încerca să demonstrăm că faptele de mai sus, prevăzute ca şi contravenţii, fie se includ în forma tentativei la infracţiunea tipică prevăzută de legea specială, fie se regăsesc în infracţiunea prevăzută de legea generală.

În doctrina juridică, autorii[17] au fost de acord că tentativa, ca formă de activitate infracţională incriminată şi pedepsită, deşi imperfectă, este în esenţă o infracţiune. Tentativa, astfel cum este definită în Codul penal, „constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul” (art. 32 alin. 1). Prin urmare, un aspect esenţial la care ne raportăm în a diferenţia acţiunea specifică tentativei de infracţiunea propriu-zisă, este gradul de realizare a elementului obiectiv al infracţiunii (întreruperea executării sau nesurvenirea rezultatului)[18]. În literatura de specialitate, clasificarea în funcţie de formă, delimitează tentativa perfectă (terminată) pentru care „actul de executare a fost finalizat, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare nu s-a produs”[19]. Totodată, s-a afirmat că „în caz de lipsă a urmării, se creează o situaţie specială care justifică răspunderea penală pentru tentativă”[20].

În textele de lege menţionate, elementele constitutive ale infracţiunii se regăsesc identic, atât la infracţiunile cât şi la contravenţiile menţionate, unica deosebire fiind valoarea prejudiciului (urmarea). În altă ordine de idei, în funcţie de urmarea imediată, infracţiunile la care s-a făcut referire sunt infracţiuni de rezultat, producând un rezultat material. Legiuitorul a stabilit un prag valoric al prejudiciului pentru a marca intensitatea vătămării. Valoarea prejudiciului este evident mai mică, sub pragul reglementat, în cazul tentativei.

În consecinţă, pentru faptele contravenţionale de mai sus, în fapt:

– în primul caz, ne aflăm în prezenţa tentativei prevăzută de legea specială (rezultatul neproducându-se aşa cum este prevăzut prin norma de incriminare pentru infracţiune, intensitatea vătămării fiind sub pragul valoric stabilit), iar în cazul în care valoarea prejudiciului nu se poate raporta la pragul stabilit, se va reveni la infracţiunea de distrugere (deoarece nu mai există derogare de la legea generală),şi

– în al doilea caz, înregistrarea unui prejudiciu sub pragul valoric stabilit în legea specială, în lipsa incriminării tentativei, ne readuce în prezenţa infracţiunii de furt astfel cum este prevăzut în legea generală.

Fără a fi epuizată discuţia pe tema iniţiată ori asupra conţinutului neclar al textului amintit (ca de exemplu, impropria alăturarea a termenilor „furt” şi „însuşire”, pentru care de fapt există o relaţie întreg-parte), ne vom opri aici, continuând cu alte efecte juridice ale Legii contravenţiilor silvice.

II. Tot materiei penale se circumscrie şi introducerea unei măsuri asigurătorii, prin forma adoptată recent a Legii contravenţiilor silvice, respectiv vorbim de reţinere, fiind definită ca „măsură asiguratorie instituită în vederea probării provenienţei materialelor lemnoase[21]” (art. 2 lit. f din Legea contravenţiilor silvice, forma adoptată recent de legislativ).

De precizat că actul normativ reglementează deja măsura complementară a confiscării, iar Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede două categorii de sancţiuni contravenţionale (principale şi complementare), fără posibilitatea unei măsuri asigurătorii. Codul de procedură penală[22] prevede însă ca măsuri asigurătorii „indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora” (art. 249 alin. 2), iar reţinerea stricto sensu este prevăzută ca măsură preventivă, putând fi reţinută o persoana, şi nu un bun, pentru cel mult 24 de ore. Pe de altă parte, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni[23], măsura preventivă putând fi contestată, ca de altfel şi măsurile asiguratorii dispuse în procedura penală.

În schimb, Legea contravenţiilor silvice prevede măsura reţinerii „în vederea probării provenienţei materialelor lemnoase”, fără a fi prevăzut vreun termen ori posibilitatea contestării. Textul este aşadar neclar în privinţa persoanei căreia îi revine sarcina probei. Însă, conţinutul procesului verbal anexat actului normativ adoptat, prevede că „(…) pentru probarea provenienţei bunurilor reţinute în vederea confiscării se dă termen până la data de ………./………./……….., când se vor prezenta organelor de constatare actele legale doveditoare. În caz contrar se dispune de către agenţii constatatori confiscarea bunurilor reţinute. (…)”, fiind prin urmare clar că îi va reveni contravenientului sarcina probei în chiar actul de constatare a contravenţiei, context în care ne întrebăm retoric: cum va arăta descrierea faptei contravenţionale constatate? (aşa cum prevede art. 16 alin. (1) din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor)

O astfel de situaţie încălca neîndoielnic prezumţia de nevinovăţie şi implicit dreptul la un proces echitabil, principiile şi garanţiile statuate prin Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult decât atât, modificarea art. 19 alin. 2 prin noua Lege a contravenţiilor silvice, dispune: „Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei până la 6.000 lei şi reţinerea în vederea stabilirii provenienţei şi/sau confiscarea materialelor lemnoase în cauză, următoarele fapte: a) deţinerea de materiale lemnoase fără documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor cu privire la legalitatea provenienţei acestuia, fără avize de însoţire a materialelor lemnoase valabile sau cu avize de însoţire din care nu rezultă provenienţa legală, sau fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de lege;

Desigur cele două măsuri ar trebui sa fie complementare şi nu însumate. În plus, atrage atenţia aplicarea sancţiunii pentru „deţinere”. De menţionat că, normele referitoare la provenienţă materialelor lemnoase, prevăd că legalitatea provenienţei materialelor lemnoase se atestă, iar în cazul deţinerii „materialele lemnoase sunt considerate că au provenienţa legală dacă în avizul de însoţire primar/secundar care le însoţeşte, pe lângă celelalte date obligatorii prevăzute în norme, sunt înscrise corect codul unic, precum şi data, ora, minutul şi secunda generării acestuia de SUMAL[24], excepţie de la această înscriere făcând transportul cu atelaje a materialelor lemnoase având un volum de până la 3 metri cubi[25].

Reţinem însă că „deţinători” sunt şi utilizatorii casnici, care vor trebui să păstreze (fără a exista prevăzută o limită în timp) toate documentele aferente materialelor lemnoase din gospodărie (de la lemnul de foc, la pomul de Crăciun şi arbuşti ornamentali, cherestea ş.a.m.d.), pentru a nu fi susceptibili sancţionării contravenţionale (cuantumul sancţiunii fiind acelaşi pentru persoanele fizice ca şi pentru persoanele juridice).

III. O altă situaţie pe care o aducem succint în discuţie este sancţionarea contravenţională a lipsei încheierii unui contract de administrare/servicii silvice cu succesorii în drepturi (art. 2 lit. c) sau succesori legali („moştenitorii legali” din art. 3 în reglementarea în vigoare, introduşi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 de modificare a Legii contravenţiilor silvice). Includerea neavenită a succesorilor/moştenitorilor reprezintă, în opinia noastră, o inadvertenţă a textului de lege, deoarece este neîndoielnic faptul că în lipsa unui titlu valabil[26] care să ateste propriul drept de proprietate, succesorii/moştenitorii nu pot încheia un astfel de contract. Mai mult decât atât textul în vigoare cât şi forma nouă adoptată, dispune necesitatea dovedirii calităţii de moştenitor, iar Codul silvic prevede posibilitatea încheierii contractelor de administrare/servicii silvice doar de către proprietarii de fond forestier[27].

Ar mai fi şi alte aspecte care au rămas necercetate (ca de exemplu, transferarea răspunderii contravenţionale de la persoana fizică, a angajatului, la persoana juridică, reprezentată de administratorul fondului forestier, ori introducerea obligaţiei achitării alături de amendă şi a contravalorii funcţiilor pădurii nerealizate), însă încheiem exprimându-ne speranţa ca la o următoare modificare a Legii contravenţiilor silvice (cel mai probabil odată cu adoptarea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016), să fie eliminate incoerenţele şi neclarităţile actului normativ care ar trebui să-şi aducă aportul la gestionarea durabilă a pădurilor României.

De adăugat că un protocol de colaborare a fost încheiat ieri, 13 iunie 2017, între Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în scopul „bunei administrări a actului de justiţie, pentru creşterea eficienţei acţiunilor de prevenire, descoperire şi combatere a oricăror fapte păgubitoare pentru integritatea fondului forestier naţional şi a vegetaţiei forestiere din afara acestuia, precum şi pentru integritatea fondului cinegetic naţional, respectiv pentru valorificarea eficientă a informaţiilor din aceste domenii”.


[1] Dispinbil aici
[2] Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice (numită, în textul articolului, Legea contravenţiilor silvice)
[3] Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr.171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice (PL-x nr. 23/2017)
[4] Art. 68: „(1) În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport. (2) În situaţia în care pentru o iniţiativă legislativă se face propunere de aprobare, pentru celelalte iniţiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conţin să poată fi preluate ca amendamente la iniţiativa propusă spre aprobare.”
[5] Raportul comisiilor sesizate în fond disponibil aici
[6] Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice (PL-x nr. 162/2014)
[7] Decretul de promulgare  a fost semnat pe data de 12 iunie 2017.
[8] Forma trimisă la Preşedintele României pentru promulgare disponibila aici.
[9] Precizări cu privire la Legea contravențiilor silvice
[10] Articolul este disponibil aici
[11] Legea nr. 46/2008 Codul Silvic, republicată.
[12] Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal.
[13] Forma articolului din Codul silvic la momentul prevederii menţionate era următoarea:
Art. 107 (1)Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);
[14] Codul Silvic prevede la art. 1 alin. (2) că: „(…) fondul forestier naţional include: a) pădurile; b) terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere; c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite; (…)”, iar termenul pădure include şi perdelele forestiere de protecţie (conf. art. 2 alin. (2) lit. b)
[15] Articol dipsonibil aici.
[16] Art. 116.
[17] Vasiliu T., Antoniu G., Daneş Ş., Dărîngă G., Lucinescu D., Papadopol V., Pavel D, Popescu D., Rămureanu V., Codul Penal al Republicii Socialiste România – comentat şi adnotat – Partea Generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 109
[18] Ibidem, p. 114
[19] Udroiu Mihail, Fişe de drept penal – Partea general, ediţia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 51
[20] Trainin A. N., Teoria generală a conţinutului infracţiunii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 142
[21]materiale lemnoase – lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat – cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi; materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile” (pct. 21 din Anexa la Codul Silvic)
[22] Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală
[23] Art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală
[24] Art. 6 alin. (4) lit. b) din Hotărârea de Guvern nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn
[25]La momentul emiterii avizelor de însoţire primare pentru materialele lemnoase al căror volum este de până la 3 metri cubi rezultate în urma exploatării masei lemnoase şi care se transportă cu atelaje, nu există obligaţia înscrierii a codului unic, a datei, orei, minutului şi secundei şi nici a codului offline prevăzute la alin. (2) şi (4), existând doar obligaţia înscrierii datei şi orei plecării transportului; emitentul avizelor de însoţire primare a materialelor lemnoase are obligaţia ca, în termen de maximum 7 zile de la data şi ora plecării transportului, să obţină codul unic pentru fiecare aviz emis şi să îl înscrie pe exemplarul 2 al avizelor de însoţire.” art. 3 alin. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 470/2014
[26] Art. 1133 din Codul civil: „(1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
[27] Art. 16 alin. (4) din Codul silvic.


Antoanela Costea

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership