Secţiuni » Jurisprudenţă » CJUE
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriProfesionişti

CJUE. C-75/16, Menini și Rampanelli / Banco Popolare Società Cooperativa. Mediere obligatorie în cadrul unei proceduri de somație de plată introduse de o instituție de credit


15.06.2017 | JURIDICE.ro
Secţiuni: CJUE, Content, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență, Mediere
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Proceduri de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) – Directiva 2008/52/CE – Directiva 2013/11/UE – Articolul 3 alineatul (2) – Opoziție formulată de consumatori în cadrul unei proceduri de ordonanță de somație de plată introduse de o instituție de credit – Dreptul de acces la sistemul judiciar – Legislație națională care prevede obligația de a recurge la o procedură de mediere – Obligația de a fi asistat de un avocat – Condiție de admisibilitate a căii de atac jurisdicționale

Banco Popolare a încuviințat domnului Menini și doamnei Rampanelli deschiderea de linii de credit în cont curent, în temeiul a trei contracte succesive, în scopul de a le permite să achiziționeze acțiuni, printre care cele emise de Banco Popolare însăși sau de alte societăți deținute de aceasta.

La 15 iunie 2015, Banco Popolare a obținut o ordonanță de somație de plată împotriva domnului Menini și a doamnei Rampanelli, pentru suma de 991 848,21 euro, corespunzătoare soldului restant care, în opinia acesteia, continua să îi fie datorat în temeiul unui contract semnat la 16 iulie 2009 pentru deschiderea unui cont curent garantat cu o ipotecă. Domnul Menini și doamna Rampanelli au formulat opoziție împotriva acestei ordonanțe de somație de plată și au solicitat suspendarea măsurilor de executare cu titlu provizoriu în legătură cu aceasta.

Instanța de trimitere, Tribunale Ordinario di Verona (Tribunalul din Verona, Italia), arată că, potrivit dreptului național, o astfel de procedură de opoziție este admisibilă numai dacă părțile au inițiat în prealabil o procedură de mediere, în temeiul articolului 5 alineatele 1‑bis și 4 din Decretul legislativ nr. 28/2010. Ea constată de asemenea că litigiul cu care este sesizată intră în domeniul de aplicare al Codului consumului, astfel cum a fost modificat prin Decretul legislativ nr. 130/2015, care a transpus Directiva 2013/11 în dreptul italian. Astfel, domnul Menini și doamna Rampanelli ar trebui considerați „consumatori” în sensul articolului 4 litera (a) din directiva menționată, întrucât au încheiat contracte care pot fi calificate drept „contracte de prestări de servicii” în sensul articolului 4 litera (d) din aceeași directivă.

În opinia instanței de trimitere, nu rezultă cu claritate că faptul că Directiva 2013/11 citează în mod expres Directiva 2008/52 presupune că prima dintre aceste directive a înțeles să acorde statelor membre posibilitatea de a prevedea obligația de a recurge mai degrabă la o procedură de mediere decât la procedura SAL prevăzută de Directiva 2013/11 în materie de litigii în care sunt implicați consumatori. Astfel, articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2008/52, atunci când permite statelor membre să prevadă medierea ca o condiție de admisibilitate a acțiunilor în justiție, nu ar avea un caracter imperativ, lăsând această alegere la discreția statelor membre.

În aceste condiții, instanța de trimitere consideră că dispozițiile din dreptul italian în materie de mediere obligatorie sunt contrare Directivei 2013/11. Astfel, aceasta din urmă ar institui un sistem unic, exclusiv și armonizat pentru litigiile în care sunt implicați consumatorii, care obligă statele membre în ceea ce privește realizarea obiectivului urmărit de directiva menționată. Aceasta din urmă ar trebui, așadar, să se aplice și procedurilor prevăzute de Directiva 2008/52.

Instanța de trimitere subliniază de asemenea faptul că articolul 9 din Directiva 2013/11 lasă părților nu numai dreptul de a alege să participe sau să nu participe la procedura SAL, ci și de a se retrage din aceasta în orice moment, astfel încât obligația de a recurge la mediere prevăzută de dreptul național ar plasa consumatorul într‑o poziție mai dezavantajoasă în raport cu cea în care s‑ar afla dacă o astfel de procedură nu ar avea decât un caracter facultativ.

În sfârșit, în opinia instanței de trimitere, procedura de mediere obligatorie prevăzută de dreptul național nu este conformă cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2013/11 din cauza faptului că, în procedura națională, părțile nu pot să se retragă din procedura de mediere în orice moment și necondiționat în cazul în care nu sunt satisfăcute de serviciile prestate sau de modul de funcționare a acestei proceduri. Ele nu ar putea să se retragă decât prin invocarea unui motiv justificat, în caz contrar expunându‑se unei sancțiuni pecuniare pe care instanța este obligată să o aplice chiar dacă partea care a renunțat astfel la procedura de mediere ar obține o soluție favorabilă la finalul procedurii judiciare.

În aceste condiții, Tribunale Ordinario di Verona (Tribunalul din Verona) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 3 alineatul (2) din Directiva [2013/11], în măsura în care prevede că această directivă «nu aduce atingere Directivei [2008/52]», trebuie interpretat în sensul că nu aduce atingere posibilității statelor membre de a prevedea medierea obligatorie numai pentru ipotezele care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei [2013/11], și anume ipotezele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Directiva [2013/11], litigiile în materie contractuală care decurg din alte contracte decât cele de vânzare sau de prestări de servicii, precum și cele care nu privesc consumatorii?

2) Articolul 1 din Directiva [2013/11], în măsura în care asigură consumatorilor posibilitatea de a prezenta o reclamație împotriva comercianților la entități de soluționare alternativă a litigiilor instituite în acest sens, trebuie interpretat în sensul că această normă se opune unei reglementări naționale care prevede recurgerea la mediere, într‑un litigiu dintre cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Directiva [2013/11], ca o condiție de admisibilitate a actului de sesizare a instanței introdus de partea care are calitatea de consumator și, în orice caz, unei reglementări naționale care prevede asistența obligatorie a unui avocat, cu costurile aferente pentru consumatorul care participă la medierea privind un litigiu dintre cele menționate mai sus, precum și posibilitatea de a nu participa la mediere decât dacă există un motiv justificat?”

Curtea a hotărât că Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede recurgerea la o procedură de mediere, în litigiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din această directivă, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție referitoare la aceleași litigii, cu condiția ca o astfel de cerință să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul jurisdicțional.

În schimb, directiva menționată trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, în cadrul unei astfel de medieri, consumatorii trebuie să fie asistați de un avocat și că ei nu se pot retrage dintr‑o procedură de mediere decât dacă dovedesc existența unui motiv justificat în susținerea acestei decizii.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro