Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Asigurări
CărţiProfesionişti
Millenium Insurance Broker
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





CJUE. C-413/15, Farrell / Alan Whitty. Definiția noțiunii de emanație a statului în scopul stabilirii răspunderii unui stat membru pentru neaplicarea corespunzătoare a unei directive. Concluziile Avocatului General Sharpston
22.06.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Definiția noțiunii de emanație a statului în scopul stabilirii răspunderii unui stat membru pentru neaplicarea corespunzătoare a unei directive – Condiții în care un organism privat poate fi considerat o emanație a statului

La 26 ianuarie 1996, doamna Farrell călătorea într-o camionetă, deținută și condusă de domnul Whitty. Camioneta nu a fost proiectată sau construită pentru a transporta pasageri în spatele vehiculului. Doamna Farrell era așezată pe podeaua camionetei, când domnul Whitty a pierdut controlul vehiculului. Aceasta a fost rănită. Domnul Whitty nu era asigurat. În temeiul dreptului irlandez în vigoare la acel moment, domnul Whitty nu era obligat să aibă asigurare împotriva vătămării corporale din culpă a doamnei Farrell. Aceasta aparținea unei categorii de persoane care, deși intrau sub incidența celei de a treia directive privind asigurarea auto și beneficiau de dreptul la protecție în temeiul acestei directive, nu beneficiau de astfel de drepturi în temeiul dreptului irlandez. Deși a treia directivă privind asigurarea auto a făcut ca această asigurare să devină obligatorie, la momentul faptelor, acest element al acestei directive nu fusese încă transpus în dreptul irlandez.

Doamna Farrell a solicitat despăgubiri din partea MIBI.

MIBI a respins cererea de despăgubire a doamnei Farrell, deoarece răspunderea pentru vătămările corporale pe care aceasta le-a suferit nu constituia o răspundere în legătură cu care era obligatorie asigurarea în temeiul dreptului național.

Doamna Farrell și-a continuat solicitarea în fața instanțelor irlandeze, iar High Court a adresat în mod corespunzător Curții o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, solicitând clarificări cu privire la interpretarea celei de a treia directive privind asigurarea auto.

În Hotărârea Farrell, Curtea a statuat că articolul 1 din a treia directivă privind asigurările auto se opune unei reglementări naționale potrivit căreia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto nu acoperă răspunderea pentru vătămările corporale cauzate persoanelor care călătoresc într-o parte a autovehiculului care nu a fost nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri. În plus, Curtea a decis că această dispoziție produce efect direct. Cu toate acestea, aceasta a lăsat în sarcina instanței naționale obligația de a verifica dacă o persoană ar putea invoca articolul 1 din a treia directivă privind asigurarea auto împotriva unui organism precum MIBI.

Instanța de trimitere explică faptul că doamnei Farrell i-a fost plătită în prezent o sumă corespunzătoare de bani cu titlu de despăgubire(25). Cu toate acestea, rămâne îndoiala în ceea ce privește persoana care este responsabilă de finanțarea despăgubirilor plătite: MIBI sau ministrul mediului din Irlanda și procurorul general (cu titlu colectiv, statul membru). Instanța de trimitere consideră că aceasta depinde de aspectul dacă MIBI reprezintă sau nu reprezintă o emanație a Irlandei.

În acest context, instanța de trimitere a solicitat Curții să ofere clarificări cu privire la următoarele întrebări.

„1. Criteriile cu privire la ceea ce se consideră a fi o emanație a unui stat membru stabilite în [Hotărârea Foster], astfel cum sunt formulate în cuprinsul punctului 20 din această hotărâre, trebuie interpretate în sensul că acestea trebuie aplicate

(a) în mod cumulativ sau

(b) în mod separat?

2. În măsura în care aspectele menționate în mod separat în [Hotărârea Foster] pot fi considerate, în subsidiar, ca fiind elemente care ar trebui luate în considerare în mod corespunzător pentru a se ajunge la o evaluare globală, există un principiu fundamental care stă la baza elementelor separate identificate în această decizie pe care o instanță ar trebui să îl aplice în motivarea unei decizii cu privire la calificarea unui anumit organism drept o emanație a statului?

Este suficient faptul că unui organism i-a fost transferată o marjă largă de responsabilitate de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligațiilor rezultate din dreptul european pentru ca acesta să fie o emanație a statului membru sau, în plus, este necesar ca un astfel de organism să aibă (a) competențe speciale sau (b) să își desfășoare activitatea sub controlul sau supravegherea directă a statului membru respectiv?”

MIBI, ministrul, Irlanda, procurorul general, guvernul francez și Comisia Europeană au depus observații scrise și au prezentat argumente orale în ședința din 5 iulie 2016.

Avocatul General propune Curții să răspundă la întrebările adresate de Supreme Court of Ireland după cum urmează:

(1) Criteriile stabilite în Hotărârea Foster și alții(174)cu privire la ce anume constituie o emanație a statului în scopul efectului direct vertical al directivelor se găsește la punctul 18, nu la punctul 20 din hotărârea pronunțată în această cauză. Criteriile formulate în această hotărâre nu trebuie să fie interpretate nici în mod cumulativ, nici în mod separat. Acestea cuprind mai degrabă o enumerare neexhaustivă a elementelor care pot fi relevante pentru o astfel de apreciere.

(2) În stabilirea aspectului dacă un anumit pârât constituie o emanație a statului în scopul efectului direct vertical al directivelor, instanța națională trebuie să ia în considerare următoarele criterii:

(i) forma juridică a organismului în cauză este irelevantă;

(ii) nu este necesar ca statul să fie în situația de a exercita zilnic controlul sau supravegherea activităților respectivului organism;

(iii) în cazul în care statul deține sau controlează organismul în cauză, acest organism trebuie considerat a fi o emanație a statului, fără a fi necesar să se mai analizeze dacă sunt îndeplinite alte criterii;

(iv) orice autoritate municipală, regională sau locală sau organism echivalent trebuie considerat în mod automat a fi o emanație a statului;

(v) organismul în cauză nu trebuie să fie finanțat de către stat;

(vi) în cazul în care statul a încredințat organismului în cauză sarcina de a îndeplini un serviciu public pe care, în alte condiții, statul însuși ar fi trebuit să îl îndeplinească în mod direct și a atribuit acestui organism o anumită formă de competențe suplimentare care să îi permită să își îndeplinească misiunea în mod eficient, organismul în cauză trebuie, în orice caz, să fie considerat a fi o emanație a statului.

În desfășurarea analizei sale, instanța națională trebuie să țină seama de principiul de bază fundamental potrivit căruia un particular poate invoca dispozițiile precise și necondiționate ale unei directive împotriva statului, indiferent de calitatea în care acționează acesta din urmă, deoarece este necesar să se evite ca statul să profite de propria încălcare a obligației de a respecta dreptul Uniunii.

(3) Criteriile enunțate în răspunsul la cea a doua întrebare se aplică și atunci când un stat membru a transferat o largă marjă de responsabilitate unui organism, în scopul aparent de a respecta obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii. Nu este necesar ca respectivul organism să dețină competențe speciale în raport cu cele care rezultă din normele obișnuite aplicabile în relațiile dintre particulari.

:: Concluziile

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.