Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





CJUE. C‑49/16, Unibet / Nemzeti Adó. Libera prestare a serviciilor. Condiții de acordare a unei concesiuni pentru organizarea de jocuri de noroc online
22.06.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Condiții de acordare a unei concesiuni pentru organizarea de jocuri de noroc online – Imposibilitate practică a operatorilor privați stabiliți în alte state membre de a obține o astfel de autorizație

Unibet este o societate cu sediul în Malta, a cărei activitate constă, printre altele, în organizarea jocurilor de noroc online. În acest scop, Unibet deține autorizații emise de autoritățile naționale din mai multe state membre. În urma unor controale efectuate în vara anului 2014 cu privire la conținutul site‑urilor internet în limba maghiară utilizate de Unibet, accesibile sub numele de domeniu hu.unibet.com și hul.unibet.com, autoritatea fiscală maghiară a constatat că aceste site‑uri permiteau să se acceseze conținut care constituie jocuri de noroc în sensul legislației maghiare privind organizarea de jocuri de noroc, în condițiile în care Unibet nu deținea autorizația necesară în Ungaria.

Ca urmare a acestei încălcări, autoritatea fiscală maghiară a adoptat două decizii prin care a dispus, într‑o primă etapă, închiderea temporară a accesului din Ungaria la site‑urile internet ale Unibet și, într‑o a doua etapă, a aplicat Unibet o amendă.

În consecință, Unibet a introdus o acțiune la Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta, Ungaria), având ca obiect anularea deciziilor respective pentru motivul că reglementarea maghiară în temeiul căreia au fost adoptate este contrară articolului 56 TFUE. Unibet apreciază că, ținând seama de condițiile stabilite prin această reglementare, în practică este privată de posibilitatea de a obține calitatea de concesionar, în timp ce o astfel de calitate constituie o condiție prealabilă pentru eliberarea unei autorizații pentru organizarea jocurilor de noroc online. Potrivit Unibet, aceasta a fost pusă în imposibilitatea de a încheia contractul de concesiune, indiferent de procedura prevăzută de reglementarea națională.

Unibet susține, pe de o parte, că ministrul economiei nu a organizat o procedură de cerere de ofertă pentru încheierea unui contract de concesiune, privând‑o astfel de această primă procedură. Aceasta susține, pe de altă parte, în ceea ce privește cea de a doua procedură, care ar trebui să îi permită să prezinte o ofertă ministrului în vederea încheierii unui contract de concesiune, rezervată operatorilor „de încredere” în sensul legislației maghiare, că nu era autorizată să prezinte o ofertă la data primei decizii, întrucât nu îndeplinea criteriile legale care să îi permită să fie calificată drept operator de jocuri de noroc „de încredere”, în sensul legislației naționale. În plus, la adoptarea celei de a doua decizii, din cauza datei intrării în vigoare a reglementării care modifică definiția operatorului de jocuri de noroc „de încredere”, aceasta nu ar fi avut suficient timp pentru a elabora o ofertă detaliată.

Potrivit autorității fiscale din Ungaria, legislația maghiară nu este contrară articolului 56 TFUE. Lipsa unei proceduri publice de cerere de ofertă pentru atribuirea contractelor de concesiune nu ar însemna că reglementarea maghiară încalcă dreptul Uniunii, întrucât, dacă s‑ar fi organizat o astfel de procedură, Unibet ar fi putut să prezinte o ofertă. În plus, la data adoptării celei de a doua decizii, Unibet avea posibilitatea să demonstreze că era un operator de jocuri de noroc „de încredere”, în sensul legislației naționale, ceea ce i‑ar fi permis să prezinte o ofertă ministrului în vederea încheierii unui contract de concesiune. Această autoritate a declarat că un decret ministerial urma să fie adoptat pentru a completa dispozițiile Legii privind organizarea de jocuri de noroc în ceea ce privește jocurile de noroc online.

Autoritatea fiscală a precizat de asemenea că, din moment ce decretul care urma să fie adoptat intră sub incidența Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207), notificarea acestuia Comisiei Europene era o condiție prealabilă obligatorie pentru intrarea sa în vigoare. Potrivit aceleiași autorități, chiar și în ipoteza în care reglementarea maghiară ar fi incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu s‑ar putea susține că jocurile de noroc pot fi organizate pe teritoriul maghiar fără autorizație și fără nicio restricție.

Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, având în vedere jurisprudența Curții privind interpretarea articolului 56 TFUE în domeniul jocurilor de noroc, o legislație națională, precum legislația maghiară, care nu a creat o situație de monopol pe piața jocurilor de noroc și care le garantează actorilor de pe această piață posibilitatea teoretică de a intra pe piața maghiară a jocurilor de noroc online, dar a cărei punere în aplicare efectivă continuă să priveze în practică actorii de pe piață de posibilitatea de a‑și oferi serviciile poate fi conformă cu dispozițiile articolului respectiv.

Potrivit acestei instanțe, operatorii de jocuri de noroc dispuneau, la momentul faptelor în discuție în litigiul principal, de două posibilități de a încheia un contract de concesiune pentru organizarea jocurilor de noroc online. Ea arată că prima posibilitate, și anume organizarea unei proceduri publice de cerere de ofertă de către ministrul economiei, nu a fost utilizată de acesta din urmă în întreaga perioadă în litigiu. În ceea ce privește a doua posibilitate, și anume depunerea unei oferte în vederea încheierii unui contract de concesiune, această instanță precizează că numai un operator care poate fi calificat drept „operator de jocuri de noroc de încredere”, în sensul legislației în vigoare la 25 iunie 2014, era autorizat să depună o astfel de ofertă. Or, în conformitate cu această legislație, la data adoptării primei decizii de blocare a site‑urilor internet ale Unibet, operatorii care nu puteau justifica 10 ani de furnizare de servicii în Ungaria nu intrau sub incidența noțiunii „operator de jocuri de noroc de încredere”. Prin urmare, potrivit instanței menționate, Unibet era exclusă de pe piața jocurilor de noroc online. În plus, instanța de trimitere consideră că, din cauza termenului scurt dintre 15 iulie 2014, data la care definiția „operatorului de încredere” a fost modificată prin lege, astfel încât Unibet ar putea eventual să intre sub incidența acestei noțiuni, și 29 august 2014, data adoptării celei de a doua decizii de blocare a site‑urilor internet ale Unibet, aceasta din urmă a fost împiedicată să depună o ofertă redactată în detaliu.

Prin urmare, instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă, în conformitate cu articolul 56 TFUE, lipsa unor norme detaliate privind condițiile tehnice necesare în scopul acordării autorizațiilor pentru organizarea jocurilor de noroc online poate justifica excluderea în practică a unui operator de jocuri de noroc din procedura de atribuire, chiar dacă reglementarea națională prevede că acordarea autorizațiilor este teoretic posibilă. În plus, aceasta solicită să se stabilească dacă lipsa unor astfel de norme tehnice detaliate poate totuși să justifice sancțiunile administrative impuse de autoritățile competente operatorilor de jocuri de noroc care în practică nu puteau să obțină autorizațiile necesare pentru organizarea de jocuri de noroc online.

În aceste condiții, Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale potrivit căreia legislația unui stat membru care, prin organizarea unei proceduri de cerere de ofertă pentru atribuirea unei concesiuni sau, după caz, prin primirea unei oferte prezentate în vederea obținerii concesiunii, asigură posibilitatea teoretică a tuturor operatorilor care respectă cerințele legale – inclusiv a unui operator stabilit în alt stat membru – de a obține concesiunea pentru prestarea de servicii de jocuri de noroc online neliberalizate, fie prin intermediul unei proceduri deschise de cerere de ofertă, fie prin depunerea unei oferte, în condițiile în care, în realitate, statul membru în cauză nu organizează o procedură de cerere de ofertă pentru atribuirea concesiunii, iar prestatorul de servicii nu are practic posibilitatea de a depune o ofertă și în condițiile în care autoritățile statului membru declară că prestatorul de servicii a săvârșit o încălcare a normelor juridice ca urmare a faptului că a prestat serviciul fără o autorizație acordată în temeiul concesiunii și îi aplică acestuia sancțiunea administrativă prevăzută de lege (suspendarea temporară a accesului și o amendă în cazul unei încălcări repetate)?

2) Articolul 56 TFUE se opune ca un stat membru să introducă norme de rang superior din perspectiva dreptului său național, care oferă operatorilor de jocuri de noroc online posibilitatea teoretică de a presta servicii de jocuri de noroc online în mod transfrontalier, în condițiile în care în realitate, ca urmare a lipsei unor norme naționale de punere în aplicare de rang inferior, respectivii operatori nu pot să obțină autorizațiile necesare pentru prestarea serviciului?

3) În măsura în care instanța care este sesizată cu litigiul principal statuează, în lumina răspunsurilor date la întrebările anterioare, că măsura statului membru este contrară articolului 56 TFUE, instanța respectivă acționează în conformitate cu dreptul Uniunii dacă apreciază că sunt contrare articolului 56 TFUE atât încălcarea unor norme juridice constatată prin deciziile adoptate de autoritățile statului membru ca urmare a prestării serviciului fără autorizație, cât și sancțiunea administrativă aplicată pentru încălcarea menționată (suspendarea temporară a accesului și amendă)?”

În hotărârea sa, Curtea a declarat:
1) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care instituie un sistem de concesiuni și de autorizații pentru organizarea jocurilor de noroc online, atunci când aceasta conține norme discriminatorii în privința operatorilor stabiliți în alte state membre sau în cazul în care prevede norme nediscriminatorii, dar care sunt aplicate în mod netransparent sau sunt puse în aplicare astfel încât să împiedice sau să facă mai dificilă candidatura anumitor ofertanți stabiliți în alte state membre.
2) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unor sancțiuni precum cele în discuție în litigiul principal, aplicate ca urmare a încălcării legislației naționale prin care se instituie un sistem de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc, în cazul în care o astfel de legislație națională se dovedește a fi contrară acestui articol.
:: Hotărârea


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.