Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Condiții de suspendare sau amânare a procesului civil sau penal pentru desfășurarea procedurii de mediere
23.06.2017 | Ilie DORIN

Secţiuni: Content, Mediere, Opinii, Procedură civilă, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Ilie Dorin

Ilie Dorin

Medierea este procedura ce dă posibilitate părţilor să îşi negocieze o soluţie amiabilă. Aşadar, în litigiile sau conflictele unde părţilor le este permisă de lege o soluţie amiabilă sau, juridic vorbind, acolo unde acestea au un drept de dispoziţie asupra obiectului litigiului/conflictului, acestea au implicit un drept la mediere.

Dreptul la mediere este stipulat pentru conflictele civile la art. 2 alin. (3) din Legea medierii conform căruia: persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere, atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.  Pentru conflictele penale, dreptul la un mediator al părţilor inculpate, vătămate, civile sau responsabile civilmente este stipulat expres la art. 81, 83, 85 şi 86 din Codul de procedură penală.

Atunci când părţile nu şi-au soluţionat conflictul în mod amiabil și se iveşte un proces civil sau penal, în cele mai multe cazuri, părţile au în continuare dreptul de dispoziţie asupra obiectului conflictului şi în continuare îşi pot negocia soluţii amiabile. Dreptul la un mediator subzistă aşadar şi pe perioada procesului, atât timp cât subzistă şi dreptul de dispoziţie al părţilor cu privire la bunul ori drepturile ce fac obiectul conflictului. Medierea poate fi iniţiată de oricare parte din conflict.

În practică se pune des problema dacă iniţierea medierii poate conduce la suspendarea procesului judiciar, la amânarea acestuia sau părţile nu pot beneficia nici de suspendare nici de amânare. Distincţiile trebuie făcute în funcţie de etapa de mediere în care sunt părţile, etapă care va fi urmare a unui contract al părţilor cu mediatorul, după cum urmează:

  1. Ipoteza contractului de iniţiere şi pregătire a medierii, contract prin care una dintre părţi declanşează procedura de mediere. Acest contract poartă mai multe denumiri în practica mediatorilor, deoarece nu este un contract numit şi deci nu este prevăzut nici ca titulatură, nici ca şi conţinut în legea medierii. Acesta mai este numit contract de premediere sau contract de pregătire a medierii şi îşi are temeiul în art. 43 din Legea medierii, articol aflat la secţiunea 1 din capitolul 5 din lege, secţiune intitulată procedura prealabilă încheierii contractului de mediere. Părţile din acest contract sunt mediatorul şi partea din conflict care ia decizia de a iniţia negocierile cu partea adversă din conflict. Prin acest contract partea iniţiatoare a medierii împuterniceşte pe mediator să depună toate diligențele necesare invitării părţii adverse la mediere, să pregătească terenul de discuţii pentru mediere creând primele cadre de comunicare cu fiecare dintre părţi, să pregătească şedinţa de informare privind medierea şi tot ce este necesar ca procesul de mediere să continue. Acest contract este premergător contractului de mediere.
  2. Ipoteza contractului de mediere, contract prin care părţile din conflict decid să supună conflictul medierii şi se aşază la masa de mediere. Acest contract este un contract numit, fiind expres stipulat în art. 45-49 din lege, prin el începând procedura de mediere propriu-zisă, adică analiza de fond a conflictului şi ulterior etapa de negociere a unei soluţii amiabile. Contractul de mediere este semnat de părţi şi mediator, prin el părţile decid deschiderea negocierilor, astfel că o procedură civilă sau penală în derulare ar trebui cel puţin amânată, dacă nu suspendată, după cum vom vedea mai jos. În baza acestui contract de mediere au loc toate discuţiile şi toate şedinţele de mediere, părţile pot negocia prin mediator sau în mod direct, mediatorul poate avea şedinţe sau discuţii cu ambele părţi deodată sau cu fiecare în mod separat, fiind liber să îşi aleagă strategia de mediere potrivită cazului lor şi să folosească orice tehnici de mediere cunoaşte şi consideră că ar fi oportune în funcţie de părţi şi obiectul cauzei.

În ipotezele celor două contracte de mai sus, suspendarea sau amânarea procesului civil sau penal poate fi cerută de către părţi, organul judiciar luând act de aceste contracte şi decizând în baza legii după cum urmează:

În procesele civile

Amânarea unui proces civil poate avea loc în baza unui contract de iniţiere şi pregătire a medierii. Prin acest contract care va fi depus la instanţă de către mediator sau de către partea care a iniţiat medierea, i se învederează judecătorului că se pregăteşte terenul unei medieri şi deci, pentru a da efectivitate şi substanţă dreptului la un mediator, judecarea cauzei ar trebui amânată, pentru a vedea în ce măsură medierea va fi acceptată de părţile din litigiu. Temeiul acestei amânări este art. 227 din Codul de procedură civilă, articol care expune pe larg modul în care judecătorul, în orice fază a judecăţii, poate invita părţile să recurgă la mediere, oferind un termen în acest sens. Este de la sine înţeles că de un astfel de termen va beneficia și partea care din proprie iniţiativă şi fără a fi determinată de judecător recurge la mediere şi învederează judecătorului acest lucru. La termenul dat de judecător părţile sau mediatorul (legea nu precizează în mod expres) trebuie să expună instanţei stadiul procedurii de pregătire a medierii, adică dacă părţile s-au decis să medieze litigiul şi s-a semnat contractul de mediere sau una dintre părţi nu acceptă medierea şi deci procesul civil va continua. Dacă se semnează contractul de mediere acesta se depune la dosarul cauzei, dacă nu se acceptă medierea, mediatorul va întocmi şi trimite instanţei un proces verbal în care menţionează data iniţierii medierii, partea care a iniţiat medierea, cauza (conflictul) pentru care a fost iniţiată medierea, diligentele depuse şi rezultatul pregătirii medierii (neacceptarea medierii de către una din părţi; cf. art. 43 alin. (3) din lege: dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată).

Suspendarea unui proces civil poate avea loc ca urmare a semnării de către părţi a contractului de mediere, în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea medierii: pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor. Acest articol se corelează cu un principiu fundamental al procesului civil stipulat la art. 21 din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. Cererea de suspendare a procesului civil poate fi inserată în contractul de mediere care va fi depus la instanţă sau poate fi redactată și semnată separat de către părţi. Suspendarea va dura până când mediatorul va finaliza medierea într-unul din modurile prevăzute de lege şi anume dacă se va ajunge sau nu la un acord (total sau parţial), dacă nu se va ajunge la un astfel de acord prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi ori prin eşuarea negocierilor. Procesul verbal de închidere a medierii se va comunica instanţei de către mediator (obligaţie legală stipulată în art 61, în lege). Atunci când nu s-a ajuns la un acord de mediere, părţile sau partea interesată vor/va trebui să facă o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere scutită de taxa de timbru cf. alin. 3 art. 62 din lege. Dacă s-a ajuns la o înţelegere instanţa va consfinţi învoiala părţilor şi va da o hotărâre de expedient ce va cuprinde în integralitate acordul de mediere.

În procesele penale

Amânarea unui proces penal poate avea loc în baza unui contract de iniţiere şi pregătire a medierii, doar dacă cauza respectivă este pretabilă medierii penale (este pretabilă împăcării sau retragerii plângerii prealabile). Ne referim strict la amânarea unui proces penal trecut de faza camerei preliminare. În cauzele penale 90% dintre cei care iniţiază procedura de mediere sunt inculpaţii, aceştia luând decizia la un moment dat (de cele mai multe ori momentul este ulterior întocmirii rechizitoriului) de a supune medierii conflictul penal şi deci de a repara prejudiciile produse persoanei vătămate. În acest sens, instanţa, văzând intenţia inculpatului de a plăti prejudiciul şi de a discuta o soluţie amiabilă cu persoana vătămată, intenţie materializată în contractul de iniţiere şi pregătire a medierii, va putea dispune o amânare a cauzei. Amânarea este o facultate a instanţei şi nu o obligaţie. În funcţie de circumstanţele cauzei instanţa poate să dea curs cererii de amânare făcută de inculpatul iniţiator al medierii sau poate să nu dea curs acestei solicitări. De cele mai multe ori în practică, pentru a da efectivitate şi substanţă dreptului la un mediator al persoanelor vătămate și al inculpaţilor, instanţele oferă o amânare a cauzei, pentru a da timp mediatorului să îşi desfăşoare procedurile de mediere. Soluţia la termenul în care se dă amânarea este dispusă sub titlul pentru a da posibilitatea inculpatului să încheie un acord de mediere, pentru împăcarea părţilor, pentru mediere, etc. Temeiul legal pentru această amânare reiese implicit din articolele care dau dreptul la un mediator în procesele penale şi anume art. 81, 83, 85 şi 86 din Codul de procedură penală, dreptul la un mediator implicând şi posibilitatea efectivă de exercitare, în caz contrar acesta ar fi un drept pur teoretic. Aşadar dacă inculpatul are dreptul la un mediator şi la un moment dat vrea să şi-l exercite declanşând medierea, instanţa nu poate bloca dreptul la un mediator intrând pe fondul cauzei şi condamnându-l, atât timp cât inculpatul învederează instanţei printr-un contract de iniţiere şi pregătire a medierii că medierea deja a fost iniţiată; în caz contrar, adică atunci când instanţa nu amâna cauza pentru mediere, intră pe fondul cauzei  şi îl condamnă pe inculpat, am fi în ipoteza lezării dreptului la un mediator.

Suspendarea unui proces penal poate avea loc în baza unui contract de mediere, doar dacă cauza respectivă este pretabilă medierii penale (este pretabilă împăcării sau retragerii plângerii prealabile). Spre deosebire de amânare, suspendarea procesului penal poate avea loc şi în faza urmăririi penale. Temeiul suspendării procesului penal în baza acordului de mediere îl reprezintă art. 367 alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la art. 70 alin. (1) din Legea medierii care dispune că: în cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. Aşa cum reiese din textul legii, suspendarea este o facultate a instanţei ori a procurorului şi deci, în funcţie de părţi şi de complexitatea cauzei, instanţa sau procurorul poate suspenda sau nu procesul penal. Suspendarea durează pe toată durata procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de zile. Acest lucru înseamnă că dacă medierea se finalizează în 30 de zile fără a se ajunge la un acord de mediere, procesul penal se va relua de îndată la decizia procurorului de caz (dacă acel conflict penal este în faza de urmărire penală) sau la decizia judecătorului (dacă este în faza de judecată). Mediatorul este obligat să trimită la dosarul cauzei procesul verbal prin care constată închiderea procedurii de mediere (obligaţie profesională legală stipulată la art. 70 alin. 4 din lege). Când se ajunge la un acord de mediere procesul penal nu se va mai relua, ci va înceta prin ordonanţa de clasare dispusă de procuror sau prin hotărârea de încetare a procesului penal dispusă de judecător. În aceste cazuri mediatorul expediază la dosarul cauzei atât procesul verbal de închidere a medierii, cât şi acordul de mediere în original semnat de el şi părţile din conflict.

Consider că atât amânarea cauzei cât şi suspendarea pentru mediere pot fi oferite părţilor din conflict doar o singură dată în proces. Acestea vor fi la limita unui abuz de drept în cazul în care ar cere o nouă amânare sau o nouă suspendare, abuz ce ar putea conduce la tergiversarea procesului, ceea ce ar fi contrar scopului pentru care a fost instituit dreptul la un mediator al părţilor.

De asemenea, judecătorul sau procurorul este îndreptăţit să cunoască stadiile în care se află medierea (iniţierea, invitarea părţii adverse, rezultatul invitării acesteia, rezultatul şedinţei de informare, rezultatul final al procesului de mediere). În acest sens se impune o mai bună colaborare între mediator şi procurorul sau judecătorul de caz cu privire la etapele şi rezultatul medierii, acolo unde legea impune această colaborare, sau ea se impune datorită părţilor sau naturii cauzei.

Mediator Ilie Dorin

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti