Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR pendinte: posibila neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 717 alin. (2) Cod procedură civilă
23.06.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

În data de 21.06.2017 s-a constituit un nou dosar (2012D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile articolului 717 alin. (2) Cod procedură civilă în partea privitoare la „va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea” (cauza Judecătoria Iași – din oficiu).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care această dispoziție formează obiectul unui control de constituţionalitate.

Instanţa de trimitere este Judecătoria Iași, care nu a suspendat judecarea cauzei.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ:

Art. 717: Procedura de judecată (extras)
(2) Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. (s.n. – M.M.-B.)

Dispozițiile în raport de care se va realiza controlul de constituționalitate au următorul conținut normativ:

Art. 21 – Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Mulțumim pe această cale Judecătoriei Iași pentru faptul că precizează pe pagina dosarului și dispozițiile din Constituție în raport de care se va realiza controlul de constituționalitate. Nu înțelegem de ce nu se poate impune, la nivel normativ, obligația ca această mențiune să fie realizată pe pagina dosarelor tuturor instanțelor din România care acceptă trimiterea unei excepții de neconstituționalitate.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “CCR pendinte: posibila neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 717 alin. (2) Cod procedură civilă”

  1. Adrian LUȚU spune:

    Era absolut necesar un astfel de demers.
    Nu stiu in ce masura CCR va admite exceptia in discutie, insa practica unor executorilor judecatoresti, ratificata de instanta in raport de textul de lege a carei neconstitutionalitate se invoca, a devenit extrem de impovaratoare pentru contestator pentru ca trebuie sa plateasca toate costurile generate de obligatia executorului de a trimite dosarul de executare la instanta, mult mai mult decat taxa de timbru aferenta contestatiei la executare
    Sunt foarte multe situatii in care executorul poate demara mai multe tipuri de executare silita in baza aceluiasi titlu, iar contestatorul va trebui sa conteste toate aceste executari silite si, implicit, va trebui sa plateasca executorului judecatoresc costurile din toate aceste dosare
    Unii dintre contestatori sunt in situatia de a nu putea plati aceste costuri si asta are efect asupra solutionarii contestatiei la executare, situatie de nepermis fiind vorba despre afectarea dreptului de a se adresa justitiei

    • A trebuit cândva să învăț dispozițiile din noile coduri pentru admiterea în barou.
      Mi-a fost imposibil pentru că nu reușeam să înțeleg logica dispozițiilor, cunoscând foarte mult drept UE, CEDO și constituțional.
      Probabil de aceea la admitere nu se dă drept UE, CEDO și constituțional. Că ar fi o contradicție.
      E înfiorător.

      • Există o terminologie juridică foarte păguboasă şi care induce în eroare în România. De exemplu, nu se înţelege în România că:
        1. conducerea la secţie
        2. reţinerea
        3. mandatul de aducere
        4. arestarea
        AU DE FAPT o singură denumire în Anglia, SUA: ARESTARE, adică lipsire de libertate. Toate aceste expresii în legea română sunt, la nivel popular, foarte prost înţelese.
        Oamenii au senzaţia că sunt „invitaţi” la poliţie când de fapt ei sunt încarceraţi şi nu li se citeşte niciun drept.
        De asemenea, şi în alte domenii există diverse proceduri sau denumiri greu de înţeles.
        Dacă s-ar preda în România dreptul englez/american (common law) prin metoda didactică utilizată în prezent, prin comparaţie, dreptul românesc şi european ar deveni EXTREM de limpede. Totul s-ar limpezi incredibil de mult, conceptele fundamentale, libertăţile fundamentale, ierarhia normelor, predarea bazată de cazuistică.
        Din păcate România nu are JURISPRUDENŢĂ cu valoare de autoritate. Jurisprudenţa în România nu are nicio valoare.
        Dreptul este reinventat de fiecare judecător. Nu există securitate în normele juridice, totul e o loterie.
        Arestările şi percheziţiile se încuviinţează în România cu o uşurătate încredibilă.
        Când spun „uşurătate” ar trebui să se înţeleagă ilegalitate.
        Cred că ar trebui să apară şi la noi un canal TV denumit TRIBUNAL.TV sau ceva de genul ăsta.
        Discuţiile juridice serioase ar trebui să fie extrem de accesibile publicului.
        Nici judecătorii nu cunosc legile fundamentale, principiile fundamentale. Nu cunosc cazuistică (nici nu există în România), nu ştiu să le aplice, etc.
        Speţe discutate şi rezolvate acum 200 de ani în SUA sunt redezbătute şi discutate ca şi cum ar fi mari noutăţi în România.
        Trebuie instituită jurisprudenţa ca sursă de autoritate juridică în România.
        Ultimele coduri, redactate de nişte neaveniţi, sunt varză de Canada, din Quebec.
        Traduceri cizmă, cu sute şi sute de articole neconstituţionale sau neclare.
        Un talmeş-balmeş.
        Un formalism inutil, ţara ştampilelor şi a maldărelor de hârtie.
        Ţara unde se dispută 5 lei în instanţă timp de 3 ani de zile.
        Ţara unde procurorii fac dosare penale pentru orice nimicuri, 80% dispute civile. În schimb violenţa domestică, lovirile, abuzurile asupra copiilor, ameninţările, nu sunt anchetate serios.

        • Eu nu m-aș raporta prea mult la soluțiile oferite în America, pentru că America nu are CEDO. Standardul conferit de CEDO, în unele spețe, este mult mai ridicat decât standardul conferit de jurisprudența Curții Supreme din America. Și la fel se poate argumenta și pentru Canada.
          Cred că s-a dus vremea plagiatului de legislație și jurisprudență.
          Funcționează – eventual – doar în statele membre UE deoarece au instanțe ultime comune (CEDO și CJUE) si atunci se uniformizează, nolens, volens, standardul de protecție a drepturilor fundamentale și, implicit, și legislația aferentă. Bine, și aici sunt excepții – și anume acolo unde instanțele de contencios constituțional naționale refuză să incorporeze standardul CEDO/CJUE, sau incorporează eronat, sau invocă identitatea constituțională ca să se opună CJUE (iar pentru a se opune CEDO invocă altceva, dar am uitat termenul, dar e tot ceva asemănător cu identitatea constituționala :)) ) etc etc

          • Jurisprudenţa trebuie să fie obligatorie şi jurisprudenţa trebuie să fie stabilizată. Câtă vreme sentinţele instanţelor superioare nu au nicio valoare pentru instanţele inferioare, nu avem jurisprudenţă. Sunt doar vorbe în vânt. Jurisprudenţa instanţelor româneşti trebuie să aibă putere de precedent, altfel reinventăm dreptul cu fiecare nouă sentinţă. Fără precedent, fără stabilitate juridică nu există drept. E loterie.
            Speţele în România ar trebui identificate după stilul CEDO: Cutărescu v. Cutărescu, în niciun caz Decizia nr. 12345/44 noiembrie 2045.
            Dreptul în România nu evoluează ci se afundă într-o mocirlă franţuzească extrem de păguboasă.

            • Cu asta sunt de acord. Și profesorul Valentin Constantin atrage atenția, de mulți ani, asupra necesității ca măcar deciziile CCR să poarte numele autorilor excepțiilor. Mai ușor reții un nume decât un număr format din câteva cifre.
              Arătam că nu sunt de acord cu raportarea și copierea soluțiilor juridice conferite pe cale jurisprudențială în America deoarece e posibil ca aceste soluții să fie deja în conflict cu standardul european (i.e. cu soluțiile CEDO sau CJUE).
              Indirect, cred că jurisprudența e deja obligatorie în România via art. 6 CEDO. Dacă mă uit la condamnările suferite de România pentru lipsă de previzibilitate din cauza soluțiilor divergente conferite la aceeași problemă de drept, nu pot decât să trag concluzia că în România jurisprudența e obligatorie (acum, că nu o fi pe atât de obligatorie ca în Marea Britanie și America, este altă treabă, și e doar o chestiune de grad). (Oricum, jurisprudența CJUE e obligatorie în România 😀 și cum dreptul național are 80% din sursă dispoziții de drept UE primar sau secundar (n-am zis eu asta, ci un studiu al Comisiei Europene)… ).

              Altfel spus, e regretabil că nu se transpun cerințele articolului 6 din Convenție ref la practică unitară și într-un motiv separat de casare extraordinară. Dacă s-ar proceda astfel, probabil că spețele de pe rolul CEDO ar scădea. Ar merita și un studiu de drept comparat pentru a observa cum impun și asigură alte state membre UE practica unitară, și asta în afară de mecanismul RILului și al dezlegărilor prealabile.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate