Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Regulile CCR de redactare a opiniei separate sau concurente. UPDATE: Reacția Platformei România 100. Hotărârea CCR, nelegală. CAB a dispus anularea hotărârii CCR
21.06.2018 | Alexandru MATEI

Miercuri, 20 iunie 2018, Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea formulată de Elenina Nicuţ, avocat, și a dispus obligarea pârâtei, Curtea Constituţională a României, să publice în Monitorul Oficial al României opiniile separate sau concurente ale membrilor instanței de contencios constituțional.

Astfel, Curtea de Apel București a anulat Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale a României nr. 1/22.06.2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 477/23.06.2017, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. 2, 3, 4, 5, ale art. 2 şi ale art. 3.

Decizia nu este definitivă.

Elenina Nicuţ, potrivit adevărul.ro: „Nu mai putin de 7 judecători de scaun au constatat în ultimul an că CCR a încălcat legea. Aceasta în condițiile în care, potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României, respectarea Constituției, a supremației sale, al cărei garant este sau cel putin pretinde a fi CCR, precum și a legii este obligatorie. Întâmplător sau poate deloc nu, toate litigiile au pornit în legătură cu situații bântuite de un puternic caracter politic: fie au fost cenzurate opinii separate/concurente formulate la decizii care au vizat în mod direct un important lider politic.”

:: Cauza

***

Luni, 2 octombrie 2017, Curtea de Apel București a statuat că, prin stabilirea unor reguli privind redactarea opiniilor separate și concurente, Curtea Constituțională a României a încălcat atât legea sa de organizare și funcționare, cât și art. 31 din Constituția României, potrivit ziare.com.

Hotărârea CAB este urmarea unei sesizări a av. Elenina Nicuț, care a solicitat suspendarea Hotărârii CCR nr.1/22.06.2017, solicitare respinsă întrucât reclamanta nu a putut dovedi urgența și vătămarea vreunui drept.

Astfel, potrivit CAB, „Instanta reține că Hotărârea 1/22.06.2017 nu reprezintă act jurisdicțional cum eronat afirmă aceasta, ci e un act administrativ cu caracter normativ”, mențiunea potrivit căreia aceasta „privește atribuțiile jurisdicționale ale CCR, circumscriindu-se exclusiv acestora” „exprimă doar punctul de vedere al emitentului care în cazul de față nu coincide cu natura juridică ce rezultă din prevederile legale ce reglementează activitatea CCR”.

:: Cauza

***

Luni, 26 iunie 2017, Platforma Romania 100, lansată de către Dacian Cioloș, fost prim-ministru al României, consideră că decizia Curții Constituționale de a introduce condiții suplimentare pentru publicarea opiniilor concurente sau separate în Monitorul Oficial reprezintă „un precedent periculos care slăbește democrația constituțională din România, prin afectarea statutului independent al judecătorului Curții Constituționale„, potrivit unui comunicat al Platformei.

Text integral:

„Platforma România 100 consideră că decizia Curții Constituționale de a introduce condiții suplimentare pentru publicarea opiniilor concurente sau separate în Monitorul Oficial reprezintă un precedent periculos care slăbește democrația constituțională din România, prin afectarea statutului independent al judecătorului Curții Constituționale.

În data de 22 iunie 2017, Curtea Constituțională a adoptat o hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 477/23.06.2017 prin care s-au stabilit reguli de redactare a opiniei separate sau a opiniei concurente.

Această hotărâre prevede că „opinia concurentă (…) nu se poate transforma într-o critică la adresa deciziei Curții Constituționale”, stabilind că opiniile separate sau concurente se transmit Președintelui Curții Constituționale și care, după discutarea ei, „dacă constată că există abateri de la art. 1, poate cere judecătorului care a redactat-o refacerea ei”.

În cazul în care judecătorul care a redactat opinia separată nu se conformează solicitării Președintelui Curții Constituționale, acesta poate decide prin rezoluție ca respectiva opinie să nu se publice în Monitorul Oficial, pe site-ul Curții Constituționale și nici să nu se atașeze la dosarul cauzei.

Cu toate acestea, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede următoarele:

Art. 59 alin. (3) Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia.

Prin urmare, Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nu prevede nicio altă condiție pentru ca opinia concurentă sau opinia separată să fie publicate în Monitorul Oficial al României, cu atât mai puțin un control din partea Președintelui Curții Constituționale.

Această hotărâre reprezintă o formă de cenzură nepermisă într-o democrație constituțională care afectează în mod direct statutul independent al judecătorului Curții Constituționale, așa cum acesta este prevăzut chiar de art. 145 din Constituția României:

Art. 145 – Constituția României: Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

De la adoptarea legii de organizare a CCR, din anul 1992, dispozițiile referitoare la redactarea opiniilor separate sau concurente nu au avut nevoie de „clarificări”. Acest precedent este cu atât mai alarmant cu cât el poartă asupra unei decizii importante a Curții, în legătură cu care fuseseră formulate și motivate două opinii, (una concurentă și una separată) în care un judecător Constituțional arata că:

(opinie concurentă) în cazul respingerii excepției ridicate de Avocatul Poporului privind posibilitatea unei persoane condamnate penal de a ocupa funcția de membru al Guvernului ca inadmisibile, Curtea Constituțională nu ar fi trebuit să cerceteze fondul cauzei, cu atât mai puțin să interpreteze sintagma supusă controlului din Legea nr. 90/2001;
(opinie separată) în cazul respingerii excepției privind infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea Constituțională nu se poate erija într-un legiuitor, aceasta conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevede că CCR „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” și că, în ciuda acestui fapt, decizia CCR menționează că „legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.”

Un aspect deosebit de îngrijorător este reprezentat de faptul că această hotărâre a fost adoptată în data de 22 iunie, ulterior publicării celor două Decizii ale Curții Constituționale pe pagina www.ccr.ro, după care opinia concurentă și opinia separată amintite mai sus au fost eliminate din documente, acestea fiind republicate.

Platforma România 100 consideră acest act administrativ al Curții periculos la adresa democrației constituționale, având în vedere miza politică evidentă a celor două excepții de neconstituționalitate în discuție (cea privind posibilitatea ca o persoană condamnată penal să fie membru al Guvernului și cea privind reglementarea pragului pentru abuzul în serviciu), ambele fiind direct legate de situația președintelui PSD, condamnat penal și fără posibilitate de a face parte din Guvern și cu un dosar privind abuzul în serviciu aflat pe rolul instanțelor.”

***

Joi, 22 iunie 2017, Plenul Curții Constituționale a adoptat Hotărârea nr. 1/2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din data de 23 iunie 2017.

Hotărârea a fost publicată având în vedere o serie de opinii cuncurente sau separate, cu referire specială la opiniile concurente formulate la deciziile nr. 304/2017 și nr. 392/2017, care aduc în discuție afectarea, chiar de către unii judecători ai Curții Constituționale, a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituție.

Astfel, sunt interzise aprecierile cu caracter sentențios, ostentativ, provocator sau cu tentă politică, precum și cele care duc la o asemenea finalitate.

Judecătorul Curții Constituționale este ținut de obligația de rezervă pe care trebuie să o manifeste față de actul jurisdicțional al Curții Constituționale, neputând aduce atingere caracterului general și obligatoriu, prin formulările sale directe sau indirecte, deciziilor Curții Constituționale. Opinia separată sau concurentă nu poate să aducă critici la adresa Curții Constituționale, neputându-se constitui într-un examen partinic sau intr-o critică fățișă la adresa acesteia.

Opinia separată sau concurentă se redactează în legătură cu problema de drept constituțional pe care o dezleagă decizia Curții Constituționale având raționamente logice, inductive sau deductive, pe care judecătorul se bazează si le aplică în formarea, dezvoltarea și susținerea punctului său de vedere. Opinia concurentă sprijină soluția majoritară și pe alte considerente sau numai pe alte considerente decât cele reținute în decizia Curții Constituționale.

În măsura în care se constată abateri de la regulile stabilite în prezenta hotărâre, președintele Curții Constituționale, va solicita judecătorului, prin rezoluție, refacerea opiniei separate sau concurente. În cazul în care judecătorul nu se conformează la refacerea acesteia, președintele Curții Constituționale poate dispune, prin rezoluție, ca aceasta să nu fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau pe pagina de internet a Curții Constituționale și nici să nu se atașeze la dosarul cauzei.

Avocat Alexandru Matei
SĂVESCU & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Regulile CCR de redactare a opiniei separate sau concurente. UPDATE: Reacția Platformei România 100. Hotărârea CCR, nelegală. CAB a dispus anularea hotărârii CCR”

  1. Recomand să se citească opiniile disidente ale judecătorilor CEDO. Poate astfel s-ar reveni asupra acestei hotărâri regretabile.

    Unele din aceste opinii sunt disponibile traduse în limba română chiar pe pagina JURIDICE.ro. Ele au devenit chiar cărți: https://books.google.de/books/about/When_Judges_Dissent.html?id=saxrcgAACAAJ&redir_esc=y

    A se vedea o astfel de opinie, care începe așa:

    „Consider că prezenta hotărâre este chiar prima în care o instanţă de contencios al drepturilor omului a conchis că o persoană nu poate pretinde exercitarea concomitentă a două drepturi fundamentale ale omului. Sper că este şi ultima.”

    https://www.juridice.ro/314146/opinia-disidenta-a-judecatorului-bonello-in-cauza-kart-c-turciei.html

    Sau alta, care conține și următorul pasaj:

    Acum, această Curte a hotărât să perturbe întreaga situaţie. Strasbourg-ul le-a spus atât foştilor beligeranţi, cât şi binefăcătorilor ce au plănuit pacea, că au înţeles greşit lucrurile. Că ar face bine s-o ia de la zero. Formula de la Dayton era una stupidă, prin urmare quasi-formula Strasbourg-ului îi ia locul. Înapoi la masa de scris.

    https://www.juridice.ro/313081/opinia-disidenta-a-judecatorului-bonello-in-cauza-sejdic-si-finci-c-bosniei-si-herzegovinei.html

  2. Ioan PITICAR spune:

    Democratia juridica a murit OFICIAL in Romania.
    Atat cea din instantele uzuale cat – iata – si cea din Instanta Constitutionala.
    Acesta este efectul (recunoscut oficial-acum) al politizarii Justitiei Constitutionale.
    Masurile Staliniste -de tip „pusul pumnului in gura judecatorilor” cu opinii diferite, dar nepolitizate- este ceva ce doream a fi uitat… din epoca Comunismului salbatic.
    Romania devine tot mai mult o tara de parasit si lipsita de bun simt social.

  3. Ioan BUCSA spune:

    Credeţi că VD a citit multe hot. CEDO !?? El a citit multe documente/hotărâri de partid unde nu se formulează opinii separate şi cred că de aici s-a inspirat!

    Problema e că in CC mai sunt vreo doi magistraţi de la care puteam avea pretenţii…

    • Deciziile CCR care sunt contrare CEDO pot fi foarte ușor lăsate în desuetudine prin inaplicarea dispozițiilor de drept național care le reflectă.
      De exemplu: se invocă neconvenționalitatea unei dispoziții de drept penal național, dispoziție ce a fost interpretată într-un anume fel de CCR, și care a rămas în circuit doar în acea interpretare. Sau se invocă neconvenționalitatea unei dispoziții de drept penal ce a fost adoptată pentru a respecta cele statuate de CCR printr-o decizie admitere per se a neconstituționalității.

      Lăsându-se inaplicabilă dispoziția pentru conflictul cu o normă CEDO (în temeiul lui art. 20 alin. (2) din Constituție), automat nici decizia CCR nu mai produce efecte.
      Dacă cineva se va gândi să sancționeze judecătorul pentru nerespectare decizie CCR, atunci acesta va putea invoca jurisprudența CEDO în care se arată că în România, CEDO se aplică direct și cu prioritate în fața oricăror norme naționale.

      Apoi, acest lucru – de cădere în desuetudine a deciziilor CC – e prezent în jurisprudența și a altor state membre UE.

      Ca atare, nu e chiar un capăt de țară dacă CCR greșește. E regretabil însă că se izolează, și izolându-se, privează justițiabilul de un mecanism de protecție, dar și de existența unui anumit grad de egalitate.

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Unde anume a gresit CCR si de ce punem semnul egal intre institutie si Valer Dorneanu? Cand nu ne convine o decizie brusc institutia devine desueta, decadenta, tributara principiilor totalitar comuniste, fara a prezenta insa un discurs rational care sa conduca la aceasta concluzie.

      • Eu nu am spus că a greșit CCR undeva anume. Am vrut să-i transmit, prin comentariul meu, domnului interlocutor faptul că nu e un capăt de țară inclusiv situația în care „se mai poate conta” doar pe o minoritate de judecători de la CCR.

  4. Amelia FARMATHY spune:

    Cred că era în egală măsură de important de prezentat, în update, soluţia care sună aşa (de pe portal citire şi redare):” Respinge exceptia inadmisibilitatii ca neintemeiata. Respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibila. Respinge cererea de suspendare ca neintemeiata. Cu recurs in 48 de ore de la pronuntare, in ceea ce priveste solutia asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale. Cu recurs in 5 zile de la comunicare, in rest. Recursul se depune la Curtea de Apel Bucuresti – sectia a VIII-a, sub sanctiunea nulitatii. Pronuntata in sedinta publica, azi, 25.08.2017.”

    Asta înseamnă că, în contextul respingerii cererii de suspendare, repet de respingere a cererii de suspendare, pe cale incidentală, probabil soluţionând o apărare din partea reprezentatului CC, formulată sub forma unei excepţii, respectiv sub forma excepţiei inadmisibilităţii, CA Bucureşti, Secţia de Contencios – de fapt un jude de acolo, nu toată secţia, căci nu a judecat cauza întreaga secţie – a respins această excepţie, iar motivarea dată acestei soluţii ce a vizat strict excepţia a fost preluată, în presă, drept „năucitoare”, „lovitură dată” etc., lăsând senzaţia că cererea al cărei obiect a fost suspendarea hotărârii ar fi fost admisă, ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat, pentru că, cel mai probabil, petenta nu a probat îndeplinirea tuturor condiţiilor privind suspendarea unui act administrativ – astfel cum a fost considerată de către CA Bucureşti hotărârea dnului preşedinte al CC -, suspendarea reprezentând o situaţie de excepţie pentru „viaţa” oricărui act administrativ pentru care trebuie constatate îndeplinite anumite condiţii.

    Va fi interesant ce va spune Înalta, la momentul la care va judeca recursul, dacă va fi promovată calea de atac respectivă.

    Ca idee, apropo de forma hotărârilor Curţii Constituţionale, dacă nu mă înşel, prin legea lor de funcţionare e stipulat că procedura prevăzută în lege se completează cu cea de drept comun, respectiv cea din Codul de procedură civilă, iar, în Codul de procdură civilă, din hotărârea instanţei de control judiciar, face parte integrantă şi opinia separată, exprimată de judecătorul rămas în minoritate, ca urmare a rezultatului deliberării în complet de divergenţă.
    Acum, e drept că în Cod nu avem partea cu publicarea în MOF a deciziilor (cu excepţia RIL-urilor şi a dezlegărilor pronunţate de către Înalta), astfel că nu ştiu dacă acest capitol al – cum să formulez să nu fiu înţeleasă greşit – modificării, prin neataşarea opiniei minoritare, cuprinsului decizii Curţii Constituţionale, ar poate fi privit din perspectiva normelor de drept comun.
    Ceea ce e sigur că, până acum, nu s-a mai întâmplat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.