ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Scrisoare pentru apărarea independenței justiției

03.07.2017 | Adriana STOICESCU

În anul 2017, într-o Românie atinsă de corupţie în toate segmentele societăţii, lupta anticorupţie a ajuns să fie aruncată în derizoriu, iar cauzele sunt multiple.

După ani de telejustiţie, în zornăit de cătuşe, pare că s-a uitat cu desăvârşire că, aşa cum justiţia nu stă într-un singur om, anticorupţia nu înseamnă o singură instituţie.

Anticorupţia se fundamentează pe educaţie. În primul rând pe cei şapte ani de acasă, când fiecare e învăţat să nu fure şi să nu mintă, continuată de educaţie juridică în şcoală, aşa cum se tot încearcă, dar nu se prea reuşeşte.

Anticorupţia se manifestă prin respect faţă de lege şi uniforma celui chemat să aplice legea.

Anticorupţia înseamnă presă liberă, dar nu propagandă, ci atenţie la detalii, profesionalism şi critică a oricăror derapaje ale instituţiilor statului şi conducătorilor acestora.

Nu vă place Banciu? Uitaţi-vă la Discovery.

Vă enervează Ciutacu sau Gâdea? Uitaţi-vă la film.

Nu agreaţi stilul lui Cristoiu? Faceţi integrame.

Dar jurnaliştii trebuie lăsaţi să vorbească.

Ne place sau nu, fără jurnalişti liberi şi critici democraţia ar dispărea. Ne-am întoarce repejor în 1989, cu un program la TV de 2 ore, cu pumnul în gură pentru orice afirmaţie care nu ar fi pe placul mai marilor zilei.

Până una alta, jurnaliştii sunt cei care spun lucrurilor pe nume, chiar dacă nu tuturor le place modul în care o fac sau nu sunt întotdeauna de acord cu ei.

Anticorupţia înseamnă judecători independenţi.

Magistratura înseamnă întâi de toate onestitate. Aplicarea legii, în litera şi spiritul ei, cu responsabilitate şi curaj.

Magistratura nu înseamnă privilegii şi putere. Înseamnă respectul faţă de cei aflaţi în faţa noastră, care aşteaptă de la noi să fim drepţi şi atât.

Ca judecători ne credem prea des mici dumnezei şi sărim ca arşi ori de câte ori suntem criticaţi; fugim în faţa CSM-ului şi cerem apărarea reputaţiei, uitând că noi suntem singurii răspunzători de imaginea justiţiei.

Şi da, trebuie să răspundem atunci când greşim, la fel ca orice cetăţean.

Legea răspunderii magistraţilor există, trebuie doar să fie aplicată. Iar pentru asta avem nevoie de o Inspecţie Judiciară puternică, cu adevărat independentă, formată din profesionişti care identifică şi corectează din timp orice derapaje ale unora care se cred deasupra legii.

Anticorupţia înseamnă avocaţi profesionişti şi netimoraţi, care se luptă pentru drepturile persoanelor pe care le apără.

Nu în ultimul rând, anticorupţia înseamnă procurori independenţi, a căror onestitate să nu fie pusă la îndoială nici un moment.

Drepturile şi libertăţile fundamentale nu sunt un moft. Ne amintim de ele doar când România mai bifează o condamnare la CEDO, apoi trecem cu lejeritate peste ele, sperând că încălcările flagrante vor fi trecute cu vederea.

Între timp, destine sunt distruse pentru capriciile şi gloria deşartă a unora.

Pentru că am fost la rândul meu hăituită şi vânată de pigmei ce se pretind magistraţi, avizi de publicitate şi putere, care fac din distrugerea vieţilor altora un ţel; pentru că am fost ameninţată voalat cu excluderea din magistratură dacă voi continua să vorbesc; pentru că nu înţeleg să abdic de la principiile mele,

Astăzi, în calitate de judecător independent, susţin demersul procurorilor din DNA şi solicit, la rândul meu, Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenţei justiţiei, apărarea independenţei procurorilor din DNA care au cerut acest lucru.

Rezoluţia de la Constanţa, asumată de conducerile tribunalelor şi curţilor de apel din țara, este doar primul pas în resetarea întregului sistem judiciar.

Reprezentanţii noştri din CSM, în care personal am toată încrederea, trebuie să uzeze de toate pârghiile legale pentru ca demersul preşedinţilor de instanţe, însuşit de Adunările Generale, să conducă la readucerea justiţiei acolo unde îi este locul.

Un prim pas în acest sens trebuie să fie apărarea independentei procurorilor DNA care, într-un gest fără precedent în activitatea acestei instituţii, solicită intervenţia CSM-ului.

Judecător Adriana Stoicescu
Președinte Tribunalul Timiș


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Scrisoare pentru apărarea independenței justiției”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Hm, sună ca un manifest pentru justiție, mai degrabă decât o scrisoare.
    Mi-o amintesc pe doamna Stoicescu, într-o foarte scurtă perioada de suprapunere la Judecătoria Sectorului 1, ca fiind o persoană tăcută și rezervată.
    Un prim punct pozitiv e faptul că CSM a înțeles că și judecătorii, ca orice oameni ai cetății, trebuie să aibă dreptul de a-și spune public opinia în chestiuni care nu țin de activitate lor imediată, de zi cu zi, cu excepția chestiunilor strict politice, dar numai în contextul în care elementele de politică exprimate vizează propaganda, susținerea unei formațiuni politice sau a alteia.
    Și asta dintr-un soi de ”paranoia” specifică sistemelor în care lipsa de încredere caracterizează relațiile interumane.
    Pe mine personal nu m-ar intereasa dacă m-ar judeca un jude cu vederi politice de drepta, de stânga, de centru alunecat sau mai știu eu de care, important ar fi ca cel în cauză să știe carte, să înțeleagă ce judecă (NU E TOTUNA CU A CUNOAȘTE BUCHEA CĂRȚII) și să fie de bună-credință.
    Dacă ești cu roșu dese(m)nat în suflet sau cu galben/ albastru/verde pe sub robă, în credințele tale intime, probabil așa vei rămâne, important e să nu se oglindească aceasta în raționamentul strict juridic.
    Aparența fără substanță e o găselniță convenabilă – pardon, o dezvoltare jurisprudențială:))) -, dar complet inutilă.
    Acea faimoasă obligație de rezervă, adică uită-te și taci, e și bună, atunci când împiedică debitarea unor prostii, dar și nocivă, când, sub ea, nu e eleganța reținerii, ci ascunderea lipsei de substanță și, uneori, a acoperirii neștiinței de carte.

    Revenind la subiect, mă întreb dacă nu cumva vă grăbiți un pic cu ”solidaritatea” aceasta.
    Ați văzut procurorii (mă refer la ieșirile publice ale acestora, nu la discuțiile de pe la vreo șuetă), în număr semnificativ, solidari cu puncte de vedere exprimate de judecători, de-a lungul timpului și de-a latul problemelor semnalate?
    Foarte rar, dacă îmi amintesc eu bine.
    Aproape întotdeauna au așteptat să acționăm noi, apoi să beneficieze și ei de rezultate.
    Nu îi condamn, au subordonare ierarhică, anumite condiționări, e de înțeles, omenește vorbind, tăcerea asurzitoare care se revarsă din acele colțuri ale spațiului juridic.
    Dar, dacă vor schimbare – orice va fi însemnând asta, căci împrejurările ce au generat acest manifest/scrisoare mi se par mai degrabă specifice unor disensiuni mai vechi, de ordin interpersonal – numai de la ei trebuie să emane.
    Cu siguranță, juzii nu i-ar împiedica, doar și-ar vedea de treburile lor multe de prin instanțe.

    Doamnă Stoicescu, cu toată simpatia, dvs. vă exprimați, zilele acestea, pe fondul dureros al rememorării unor probleme pe care vi le-au făcut – vorba dvs. – niște pigmei asociați în mod nefericit sau poate cu intenție sistemului judiciar.
    E bine că le-ți biruit, dar aceasta vă face, pragmatic vorbind, un pic subiectivă.
    Firește că o instituție nu stă într-un singur om, cu sublinierea că această afirmație e valabilă și pentru foarte multe instanțe, adică fix acolo unde se poate manifesta aceeași formă de ”moșie personală” pe care înțeleg eu că o condamnați moral, dar, aici, contextul e puțin neclar, respectiv: cineva, ”fără gen”, înregistrează pe altcineva, dă publicității pentru a discredita/a se răzbuna și, pe urmă, se ascunde, în gaură de… DNA, ca un laș/lașă, iar cea înregistrată se înfurie și, eventual, exagerează în reacție…, cu scăpări nepermise de ordin gramatical – asta ca să nu scap prilejul de a ”înfiera” disprețul manifestat, uneori fără voie și din necunoaștere, pentru exprimarea scrisă în limba română.
    Nu putem toți să fim ”mândrii”:))))))))))) și nici nu cred că e cazul.
    Sincer, nu înțeleg unde au fost cei doi procurori nedreptățiți în toți acești ani în care, cu siguranță, practicile ce stârnesc astăzi revoltă, dacă s-au manifestat, nu pare să îi fi deranjat prea tare, de vreme ce nu au VORBIT PUBLIC.
    Oare nu faceți, cu bună-credință, backing vocals pentru niște țipete care nu au treabă cu problemele sistemului, ci cu antipatiile personale, indiferent de actori?
    E piesa lor, lăsați-i să joace!
    Solidaritatea trebuie să fie exprimată pentru cei fără de putere, nu pentru cei care nu se mai înțeleg pe ”putere”!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership