Secţiuni » Secţiuni speciale
Asigurări pentru avocaţiCariere juridiceCărţi juridiceConferinţe juridiceDezbateri juridiceEvenimente juridiceGrile juridiceLawyers WeekProfesionişti
BarouriInternaţionalJurisprudenţă inedită CITRLegal DaysLifeNotariatReviste juridiceSistemul judiciarTop LegalUniversitaria
TOP LEGAL
CorporatePlatinum members
Print Friendly, PDF & Email

CEDO. Cauza Călin și alții împotriva României
04.07.2017 | Alexandru MATEI

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 501 din data de 30 iunie 2017 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Secția a patra), în Cauza Călin și alții împotriva României.

Cererile nr. 25.057/11, 34.739/11 și 20.316/12. Cauza Călin și alții împotriva României.

Reclamanții se plâng, în special, de o atingere adusă dreptului lor la respectarea vieții private, garantat de art. 8 din Convenție, cauzată de imposibilitatea legală de a introduce acțiuni în stabilirea paternității ca urmare a termenului de prescripție prevăzut de legea internă.

La data nașterii lor, Codul familiei prevedea termenul de prescripție de 1 an de la nașterea copilului sau, în cazul în care mama copilului a conviețuit cu pretinsul tată, în termen de un an de la încetarea conviețuirii. Acțiunea aparținea copilului și se pornea de către mamă sau de către reprezentantul legal in numele său. Toate cele 3 acțiuni nu au fost pornite in termenul prevăzut de lege.

La 8 noiembrie 2007, a intrat în vigoare Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Codului familiei, care prevedea imprescriptibilitatea dreptului copilului de a introduce o acțiune în stabilirea paternității, precum și caracterul retroactiv al aplicării acesteia, in cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa in vigoare.

Prin Decizia nr. 1.345 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial la 23 decembrie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. II din Legea nr. 288/2007, acordând prioritate principiului neretroactivității legii civile.

Astfel, neconstituționalitatea reglementării rezultă din faptul că legea nouă se aplică și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de soluționare, de vreme ce aceasta se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.

Guvernul a reproșat reclamanților că de la momentul pronunțării Deciziei Curții Constituționale din 9 decembrie 2008, aceștia ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la data acestei decizii.

Analizând cauza, Curtea a reținut faptul că la momentul în care reclamanții au pornit acțiunile de stabilire a paternității, erau aplicabile dispozițiile legii nr. 288/2007, pentru cererile nr. 25.057/11 și 34.739/11, în timpul în care procesele erau in prima instanță, Decizia Curții Constituționale din 9 decembrie 2008 a devenit obligatorie pentru instanțele interne.

În ceea ce privește Cererea nr. 20.316/12, Curtea amintește că un reclamant nu are obligația de a utiliza căi de atac care nu sunt nici adecvate, nici efective. Excepția ridicată de Guvern in cazul acestei cereri urmează sa fie admisă.

Cu privire la fond, Guvernul susține ca aceștia nu au fost suficient de diligenți pentru a introduce acțiunea în termenul prevăzut de legea în vigoare la data nașterii dreptului. De asemenea, Guvernul susține că nu există nicio obligație a legiuitorului național de a atribui efect retroactiv unei anumite legi.

Curtea arată că reclamanții nu au putut să introducă o acțiune în stabilirea paternității în termenul prevăzut de lege pe motiv că nu cunoșteau identitatea presupusului lor tată natural, în prezenta cauză, motivul ține de absența capacității depline de exercițiu a reclamanților pentru a introduce o astfel de acțiune în cursul termenului de prescripție. În această situatie, termenul de prescripție s-a împlinit când reclamanții aveau vârsta de 1 an.

S-a mai constatat faptul că, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, evoluția dreptului român în materie de filiație se dovedește favorabilă prevalenței realității biologice asupra ficțiunilor legale, stabilind imprescriptibilitatea acțiunii în stabilirea paternității, în timpul vieții copilului.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea consideră că instanțele naționale nu au menținut un „echilibru just” între diversele interese implicate și ca atare se încalcă art. 8 din Convenție.

Pentru aceste motive Curtea a admis în unanimitate cererile nr. 25.057/11 și nr. 34.739/11 și a declarat în majoritate inadmisibilă cererea nr. 20.316/12.

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Iulia Motoc, judecătorul român la CEDO.

Avocat Alexandru Matei
SĂVESCU & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.