Secţiuni » Arii de practică » Business » Afaceri transfrontaliere
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti

Întrebare preliminară cu privire la obligația statelor membre de a se consulta. UPDATE: hotărârea CJUE (avem efect direct vertical, printre altele)
17.01.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Dreptul Uniunii Europene
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

17 ianuarie 2018: Curtea de Justiție declară:

1) Articolul 25 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, trebuie interpretat în sensul că, deși statului membru contractant care intenționează să adopte o decizie de returnare însoțită de o interdicție de intrare și de ședere în spațiul Schengen împotriva resortisantului unei țări terțe care posedă un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat contractant îi este permis să inițieze procedura de consultare prevăzută la această dispoziție chiar înainte de adoptarea deciziei menționate, această procedură trebuie, în orice caz, să fie inițiată de îndată ce o astfel de decizie a fost adoptată.

2) Articolul 25 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca decizia de returnare însoțită de o interdicție de intrare adoptată de un stat contractant împotriva unui resortisant al unei țări terțe care posedă un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat contractant să fie executată chiar dacă procedura de consultare prevăzută la această dispoziție este în curs de desfășurare, din moment ce resortisantul menționat este considerat de statul contractant care a emis alerta ca reprezentând o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității naționale, fără a aduce atingere posibilității acestuia de a valorifica drepturile pe care le are în temeiul acestui permis de ședere deplasându‑se ulterior pe teritoriul celui de al doilea stat contractant. Cu toate acestea, după trecerea unui termen rezonabil de la începutul procedurii de consultare și în lipsa unui răspuns al statului membru contractant consultat, statului contractant care a emis alerta îi revine obligația de a proceda la retragerea alertei în scopul refuzării intrării și, dacă este cazul, de a include resortisantul țării terțe pe lista sa națională de alerte.

3) Articolul 25 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen trebuie interpretat în sensul că resortisantul unei țări terțe care posedă un permis de ședere valabil eliberat de un stat contractant și împotriva căruia a fost adoptată, într‑un alt stat contractant, o decizie de returnare însoțită de o interdicție de intrare se poate prevala în fața instanței naționale de efectele juridice care rezultă din procedura de consultare care incumbă statului contractant care a emis alerta, precum și de cerințele care decurg din aceasta. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărâre CJUE

***

14 decembrie 2017: Avocatul general, stimata doamnă Kokott, propune:

„1) Un resortisant al unei țări terțe poate invoca articolul 25 alineatul (2) din CAAS în mod direct în fața instanțelor naționale pentru a contesta legalitatea şi executarea unei decizii de returnare care îl privește sau a unei interdicții de intrare dispuse împotriva sa în sensul Directivei 2008/115.

2) Articolul 25 alineatul (2) din CAAS trebuie interpretat în sensul că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, este recomandabilă inițierea consultărilor prevăzute de acest articol într‑un timp cât mai scurt, dar că acestea nu trebuie inițiate în mod obligatoriu înainte de luarea unei decizii privind returnarea și interdicția de intrare.

3) Decizia de returnare poate fi executată și interdicția de intrare poate fi aplicată numai după ce statul membru consultat conform articolului 25 alineatul (2) din CAAS și‑a făcut cunoscută poziția sau dacă, în pofida unui termen rezonabil de răspuns, consultările au rămas fără rezultat. Cele două decizii pot fi executate înainte de expirarea acestui termen în cazul în care resortisantul țării terțe prezintă pericol pentru siguranța și ordinea publică.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

4 iulie 2017: Judecătorul finlandez se întreabă cu privire la obligația statelor membre de a se consulta (C-240/17 E.).

Situația de fapt:
1. politica privind azilul;
2. obligația statelor contractante de a se consulta, prevăzută în Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen;
3. necesitatea de a afla dacă o atare obligație produce efecte juridice pe care un resortisant al unei țări terțe le poate invoca în cazul în care:
3.1. un stat contractant emite împotriva sa o interdicție de intrare pe întreg teritoriul Schengen;
3.2. și o decizie de returnare a acestuia în țara sa de origine, pentru motivul că reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța publică.
4. în eventualitate în care respectiva obligație este aplicabilă la data adoptării deciziei de interzicere a intrării, necesitatea de a afla dacă respectivele consultări ar trebui să aibă loc:
4.1. înainte de adoptarea deciziei de interzicere a intrării;
4.2. sau acestea pot fi efectuate numai după ce decizia de returnare și interzicerea intrării au fost adoptate;
5. dacă instanța de la Luxembourg va statua că respectivele consultări pot fi efectuat numai după ce decizia de returnare și interzicerea intrării au fost adoptate, necesitatea de a afla dacă se opune returnării resortisantului în țara sa de origine și deci intrării în vigoare a interdicției de intrare pe teritoriul spațiului Schengen faptul că:
5.1. consultările între statele contractante sunt în curs de desfășurare;
5.2. și faptul că celălalt stat contractant nu a declarat dacă intenționează să retragă permisul de ședere al resortisantului țării terțe.
6. necesitatea de a afla modalitatea în care ar trebui să procedeze un stat contractant în cazul în care celălalt stat contractant care a eliberat un permis de ședere nu a adoptat, în pofida unor solicitări repetate, nicio poziție privind retragerea permisului de ședere pe care l-a eliberat unui resortisant al unei țări terțe.

Dispoziții invocate a fi incidente: articolul 25 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti