Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CEDO Drept constituțional Drept penal

Georgia la CEDO: Neglijența în serviciu, aplicare retroactivă a noțiunii de funcționar public, prescripția și articolul 7 din Convenție

4 iulie 2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL
Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a cincea, CEDO

Cererea nr.  7523/10
Marina ANTIA and Nana KHUPENIA împotriva Georgiei,
introdusă la 9 noiembrie 2009 și comunicată la 5 mai 2017

1. Situația de fapt (precum este redată de reclamanți, rezumată de CEDO și tradusă de noi)

Reclamantele, Marina Antia și Nana Khupenia sunt cetățeni georgieni care s-au născut în 1964 și în 1960 și care locuiesc în Zugdidi și respectiv în satul Ingiri. Sunt reprezentate în fața Curții de către domnul G. Pipia, avocat care profesează în Zugdidi.

Până la data de 19 octombrie 2006, reclamantele au lucrat pentru un birou regional al Agenției Naționale de Securitate Socială („Agenția”).

Printre sarcinile acestora se regăsea identificarea pensionarilor care au fost angajați în mod fraudulos și returnarea plăților sociale achitate în mod ilegal în contul bancar al fondului.

La 19 octombrie 2006, reclamantele au fost acuzate de neglijență în serviciu în calitatea acestora de funcționari publici. În special, în actul de acuzare se declara faptul că acestea au omis să-și îndeplinească îndatoririle în perioada cuprinsă între anii 1998-2004, ceea ce a dus la obținerea ilegală de către șase pensionari angajați în mod ilegal de pensii în valoare totală de 3.198 georgieni larizi (GEL – aproximativ 1.225 de euro (EUR)), o fraudare substanțială a interesului statului cu consecințe grave.

La data de 8 februarie 2007, dosarul reclamantelor a fost înaintat primei instanțe împreună cu rechizitoriul.

La data de 3 iulie 2008, în hotărârea de primă instanță, reclamantele au fost găsite vinovate, fiecare dintre acestea fiind condamnată la plata unei amenzi în valoare de 500 GEL (aproximativ 220 EUR).

La data de 31 iulie 2008, reclamantele au introdus un recurs, prin care contestă hotărârea primei instanțe. Acestea au susținut faptul că în momentul comiterii infracțiunii presupuse, adică în perioada 1998-2004, personalul agenției nu avea calitatea de funcționar public și, prin urmare, acesta nu putea fi acuzat de comiterea infracțiunii respective. Ulterior, abia în 2006 membrii personalului agenției au primit statutul de funcționari publici. În plus, în conformitate cu articolul 342 din Codul Penal, întrucât această dispoziție era în vigoare la momentul comiterii faptelor, și anume în 2004, neglijența în timpul exercitării îndatoririlor oficiale era considerată o infracțiune minoră care prevedea o perioadă de prescripție de doi ani, perioadă care deja expirase până în momentul când au fost aduse acuzațiile.

La data de 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel a respins recursul și a confirmat hotărârea judecătorească dată de prima instanță. Curtea de Apel a subliniat că, în timp ce erau membri ai Agenției, reclamantele reprezentau, în esență, o autoritate publică și, prin urmare, era posibil să fie acuzate de săvârșirea presupusei infracțiuni. În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, instanța a constatat faptul că prescripția legală de cincisprezece ani introdusă de către legiuitor în anul 2006, în ceea ce privește infracțiunile minore ar trebui să se aplice situației în cauză. La 8 decembrie 2008, reclamantele au formulat o cale de atac, prezentând aceleași argumente ca și în instanța de apel.

Printr-o decizie din 28 mai 2009, Curtea Supremă de Justiție din Georgia a admis în parte recursul reclamantelor. În special, aceasta a modificat decizia Curții de Apel din 19 noiembrie 2008 menționând faptul că în situația de față, în ceea ce privește infracțiunile comise de către reclamante, erau aplicabile dispozițiile cu privire la prescripția legală de de doi ani. Având în vedere că  acest termen se împlinise deja în mod clar până la momentul în care au fost aduse acuzațiile, instanța de recurs a hotărât că acestea din urmă ar trebui să fie scutite de pedeapsa pentru infracțiunea comisă. Curtea Supremă nu a scutit, însă, reclamantele de răspunderea penală pentru faptele comise ca atare.

2. Capăt de cerere

Reclamantele se plâng, în temeiul articolului 7 § 1 din Convenție, cu privire la faptul că au fost condamnate pe baza unei omisiuni care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune penală, conform legislației naționale.

3. Întrebări adresate părților

1. Având în vedere faptul că urmărirea penală împotriva reclamantelor s-a încheiat cu condamnarea acestora, dar cu renunțare la aplicarea pedepsei (a se vedea Decizia Curții Supreme din 28 mai 2009), pot reclamantele să pretindă că au suferit un dezavantaj semnificativ în sensul articolului 35 § 3 (b) din Convenție?

2. Constituie condamnarea reclamantelor o încălcare a articolului 7 § 1 din Convenție?

2.1 Având în vedere prescripția legală de doi ani aplicabilă la momentul săvârșirii faptelor (a se vedea decizia Curții Supreme din 28 mai 2009), s-ar putea spune că omisiunea pentru care au fost condamnate reclamantele a constituit o infracțiune în conformitate cu legislația națională ?
2.2. În special, aveau reclamantele statutul de funcționari publici, ceea ce a fost, aparent, elementul esențial care face obiectul presupusei infracțiuni?

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership