BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑308/16, Kozuba Premium Selection/Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie. Scutirea fiscală a livrărilor de clădiri și a terenului pe care se află acestea. Concluziile Avocatului General

06.07.2017 | JURIDICE.ro

Trimitere preliminară – Fiscalitate – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Scutirea fiscală a livrărilor de clădiri sau de părți ale unei clădiri și a terenului pe care se află acestea – Directiva 2006/112/CE – Articolul 135 alineatul (1) litera (j) – Articolul 12 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) – Noțiunea «primă ocupare» – Noțiunea «transformare»”

Kozuba Premium Selection sp. z o.o. (denumită în continuare „Kozuba”) este o societate care, la 17 septembrie 2005, a decis să își majoreze capitalul social. La aceeași dată, unul dintre asociați a adus ca aport la societate o clădire de locuințe (o casă de vară) construită în anul 1992.

În anul 2006, clădirea a fost modernizată și a fost adaptată nevoilor exercitării activității economice a societății Kozuba în calitate de „clădire‑model”. Costurile reamenajării au reprezentat 55 % din valoarea sa inițială.

La 31 iulie 2007, clădirea a fost înregistrată în patrimoniul Kozuba („clădire‑model”), rămânând ca atare până la 15 ianuarie 2009. La această ultimă dată, „clădirea‑model” a fost scoasă din imobilizările corporale prin vânzarea către un terț.

Potrivit Kozuba, vânzarea imobilului după reabilitare implica realizarea faptului generator al TVA‑ului. Or, întrucât era vorba despre un bun utilizat, această vânzare era scutită de plata taxei și, prin urmare, nu a inclus suma obținută în declarația de TVA.

Prin decizia din 12 aprilie 2013, Dyrektor Urzędu Kontroli Skarbowej (Directorul Autorității de Control Fiscal, Polonia), a adresat societății Kozuba o decizie de plată a TVA‑ului datorat pentru primul trimestru al anului 2009, prin care a majorat baza impozabilă cu prețul de vânzare al clădirii.

În opinia autorității fiscale, în esență: a) articolul 43 alineatul (1) punctul 10 din Legea privind TVA‑ul prevede scutirea numai pentru transferul unei clădiri după „prima ocupare” și b) articolul 2 punctul 14 din Legea privind TVA‑ul prevede că „prima ocupare” are loc numai după o operațiune taxabilă. În consecință, deși clădirea era destinată activităților societății la 31 iulie 2007, la această dată nu avusese loc „prima ocupare” întrucât darea sa în folosință nu avusese loc în cadrul unei operațiuni taxabile. Conform acestui criteriu, „prima ocupare” ar fi avut loc în momentul vânzării, respectiv la 15 ianuarie 2009.

La 17 mai 2013, Kozuba a introdus contestație împotriva deciziei menționate. Prin decizia sa din 30 iulie 2013, Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie (Directorul Camerei Fiscale Varșovia, Polonia) a menținut decizia contestată.

Kozuba a introdus o acțiune împotriva acestei decizii la Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie (Tribunalul Administrativ al Voievodatului Varșovia, Polonia), care, pe fond, a respins acțiunea prin hotărârea pronunțată la 22 mai 2014(7).

Societatea a atacat și această hotărâre, de data aceasta în fața Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Supremă Administrativă), instanță care solicită să se clarifice dacă cerința „primei ocupări”, astfel cum este prevăzută la articolul 2 punctul 14 din Legea privind TVA‑ul, trebuie să fie legată neapărat de o operațiune taxabilă sau dacă, dimpotrivă, această noțiune este legată de ocuparea efectivă a clădirii, independent dacă a precedat respectiva operațiune taxabilă. În primul caz, există o potențială incompatibilitate a dispoziției naționale cu articolul 135 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2006/112, întrucât dreptul de a beneficia de o scutire fiscală este restrâns în mod nejustificat.

Instanța de trimitere ia ca premisă faptul că articolul 135 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2006/112, care face trimitere la articolul 12 alineatul (1) litera (a), leagă scutirea fiscală de noțiunea „primă ocupare”, pe care însă nu o definește.

Potrivit articolului 2 punctul 14 din Legea privind TVA‑ul, nu există o „primă ocupare” în cazurile în care construcția sau modernizarea clădirilor se realizează în scopuri proprii, iar promotorul este cel care le utilizează. Având în vedere că livrarea clădirii nu se realizează în cadrul unei operațiuni taxabile, scutirea fiscală este inaplicabilă, în temeiul articolului 43 alineatul (1) punctul 10 din Legea privind TVA‑ul. Cu titlu de exemplu, aceasta este situația în cazul vânzării unei clădiri după expirarea unei perioade de 10 ani de la ocuparea sa efectivă. Într‑o asemenea situație, taxa (respectiv lipsa unei scutiri fiscale) se aplică nu numai în cazul clădirilor „noi”, ci și în cazul clădirilor „vechi” dacă acestea sunt construite sau îmbunătățite de persoana impozabilă pentru scopuri proprii.

În plus, instanța de trimitere are îndoieli în privința conformității articolului 2 punctul 14 litera (b) din Legea privind TVA‑ul cu Directiva 2006/112, care, în situația transformării clădirilor, leagă prima ocupare de cheltuieli cu îmbunătățirea în cuantum de minimum 30 % din valoarea inițială a clădirii.

Instanța de trimitere observă că această dispoziție prevede plata TVA‑ului (fără aplicarea unei scutiri fiscale) de fiecare dată când sunt realizate lucrări cu aceste caracteristici și se transferă clădirea renovată. În opinia sa, legislația poloneză nu precizează momentul de la care și pentru ce perioadă trebuie să se calculeze suma cheltuielilor (de minimum 30 % din valoarea inițială a clădirii) pentru a putea considera că există o „primă ocupare”.

În consecință, Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Supremă Administrativă) adresează următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 135 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale (articolul 43 alineatul 1 punctul 10 din Ustawa o podatku od towarów i usług, Dz. U. nr. 54, poz. [535Legea din 11 martie 2004 privind taxa pe bunuri și servicii, astfel cum a fost modificată, denumită în continuare „Legea privind TVA‑ul”]), potrivit căreia livrarea unei clădiri, a unei construcții sau a unor părți ale unei clădiri sau ale unei construcții este scutită de TVA, cu excepția situației în care:
a)livrarea se efectuează în cadrul primei ocupări sau înaintea primei ocupări,
b)între prima ocupare și livrarea clădirii, a construcției sau a unei părți a clădirii sau a construcției a trecut o perioadă mai scurtă de 2 ani, în măsura în care, potrivit articolului 2 punctul 14 din Legea privind TVA‑ul, prima ocupare înseamnă darea în folosință, în cadrul unor operațiuni taxabile, a unei clădiri, a unei construcții sau a unei părți a unei clădiri sau a unei construcții către primul dobânditor sau primul utilizator, după ce aceste clădiri, construcții sau părți ale unei clădiri sau ale unei construcții au fost:
a) construite sau
b)îmbunătățite, atunci când, în sensul dispozițiilor privind impozitul pe venit, cheltuielile cu îmbunătățirea au fost de minimum 30 % din valoarea inițială?”

Avocatul general propune Curții Curții de Justiție să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Supremă Administrativă, Polonia) după cum urmează:
„Articolul 135 alineatul (1) litera (j) coroborat cu articolul 12 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că:
1.Se opune ca «prima ocupare» a unei clădiri, a unei construcții sau a unor părți ale unei clădiri sau ale unei construcții să fie legată forțat de realizarea de operațiuni taxabile în scopuri de TVA.
2. Nu aduce atingere posibilității unui stat membru de a considera, în cazul în care este vorba despre îmbunătățiri semnificative care afectează elementele construcției, că, în scopul scutirii de TVA, există o transformare a unei clădiri în situația în care cheltuielile efectuate cu această îmbunătățire reprezintă minimum 30 % din valoarea sa inițială.”

:: Concluziile


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.