Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 

CJUE. C-374/16, Geissel/Finanzamt Neuss. Condiții pentru deducerea TVA în amont. Concluziile Avocatului General
06.07.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Directiva 2006/112/CE – Articolul 178 litera (a) – Drept de deducere – Condiții de exercitare – Articolul 226 punctul (5) – Detalii necesare pe facturi – Adresa persoanei impozabile – Buna‑credință care îndeplinește condițiile pentru deducerea taxei achitate în amonte – Eludare a legii sau abuz de drept – Proceduri naționale – Principiul efectivității

RGEX GmbH este o societate comercială cu răspundere limitată care a efectuat comerț cu autovehicule. Această societate, înființată în 2007, se află în curs de lichidare din anul 2015. Asociatul unic și administratorul RGEX a fost domnul Rochus Geissel, care în prezent reprezintă societatea în calitate de lichidator.

În declarația de TVA aferentă anului 2008, RGEX a declarat printre altele livrări în interiorul Uniunii de autovehicule scutite de taxă, precum și TVA deductibil în cuantum de 1 985 443,42 euro, pentru achiziția unui număr de 122 de autovehicule de la EXTEL GmbH.

Finanzamt (Administrația Financiară, Germania) competent nu a acceptat datele furnizate de RGEX și, prin decizia din 31 august 2010, a stabilit TVA‑ul datorat pentru anul 2008 în conformitate cu rezultatele a două controale în materie de TVA. S‑a considerat că livrărilor în interiorul Uniunii de autovehicule către Spania, care au fost declarate ca fiind scutite de TVA, li se aplică TVA‑ul, pentru motivul că autovehiculele respective nu au fost transportate efectiv în Spania, ci au fost comercializate pe teritoriul german. Sumele pretinse drept TVA achitat în amonte și menționat în facturile emise de EXTEL au fost declarate ca nefiind deductibile, întrucât aceasta din urmă a fost considerată o „societate‑fantomă” care nu a avut vreun sediu la adresa din factură.

Contestația depusă de RGEX împotriva deciziei respective a fost respinsă. Ulterior, aceasta a contestat această decizie în fața Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania) competent.

Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) a respins în mare parte acțiunea ca nefondată. Acesta a reținut că, deși adresa menționată de EXTEL pe facturile sale reprezenta într‑adevăr sediul său social, era vorba doar de o adresă de tip „cutie poștală”. La adresa respectivă, EXTEL putea fi contactată numai prin poștă. Deși acolo se afla biroul unei firme de contabilitate, EXTEL nu desfășura la adresa respectivă nicio activitate economică. Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) a respins de asemenea argumentele RGEX întemeiate pe pretinsa încredere legitimă. În opinia sa, articolul 15 din UStG nu conferă vreo protecție în legătură cu buna‑credință privind îndeplinirea cerințelor pentru exercitarea dreptului de deducere. În consecință, aspectele legate de încrederea legitimă pot, cel mult, fi luate în considerare numai în cadrul unei proceduri speciale inițiate pentru motive de echitate, prevăzută la articolele 163 și 227 din AO.
RGEX a formulat recurs împotriva hotărârii Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) în fața Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală). Având îndoieli cu privire la interpretarea corectă a dreptului Uniunii, această instanță a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Factura necesară pentru exercitarea dreptului de deducere în temeiul articolului 168 litera (a) coroborat cu articolul 178 litera (a) din [Directiva privind TVA‑ul] menționează «adresa completă» în sensul articolului 226 punctul (5) din această directivă atunci când factura emisă de întreprinderea prestatoare pentru serviciile prestate indică o adresă de corespondență poștală, la care întreprinderea prestatoare nu desfășoară însă nicio activitate economică?

2) Articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 178 litera (a) din [Directiva privind TVA‑ul], având în vedere principiul efectivității, se opune unei practici naționale potrivit căreia buna‑credință a clientului cu privire la îndeplinirea condițiilor de deducere se ia în considerare numai în afara procedurii de stabilire a taxei, în cadrul unei proceduri separate inițiate pentru motive de echitate? Se poate invoca în acest sens articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 178 litera (a) din [Directiva privind TVA‑ul]?”

Avocatul General propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania) după cum urmează:

„– Articolul 226 punctul (5) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată («Directiva privind TVA‑ul») se opune unei reglementări naționale care condiționează dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată de menționarea pe factură a adresei la care emitentul își desfășoară activitatea economică.

– Articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) din Directiva privind TVA‑ul se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cazul în care condițiile de formă ale facturilor nu sunt îndeplinite, deducerea este acordată numai în cazul în care persoana impozabilă demonstrează că a luat toate măsurile care i se puteau solicita în mod rezonabil pentru a se asigura de corectitudinea conținutului facturii.

– Este de competența instanței naționale să aprecieze dacă normele naționale de procedură în temeiul cărora o persoană impozabilă poate invoca buna sa credință în ceea ce privește integritatea facturii sunt compatibile cu principiul efectivității, în lumina în special a duratei, a complexității și a costurilor asociate cu procedurile relevante.”

:: Concluziile



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.