Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
2 comentarii

CJUE. C-392/16, Marcu/ANAF. Caracter ipotetic al întrebării preliminare. Taxare inversă TVA
06.07.2017 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară –Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 199 alineatul (1) litera (c) – Neînregistrare în scopuri de TVA – Taxare inversă – Caracter ipotetic al întrebării preliminare – Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară

Între lunile august 2005 și decembrie 2009, Dumitru Marcu a încheiat, în calitate de vânzător, 35 de tranzacții imobiliare cu terenuri și apartamente care făceau parte din patrimoniul personal, atât cu persoane fizice, neînregistrate în scopuri de TVA, cât și cu persoane juridice de drept român, înregistrate în scopuri de TVA. Pentru aceste tranzacții, Dumitru Marcu nici nu a colectat, nici nu a virat către stat TVA‑ul.

Potrivit instanței de trimitere, numai 7 dintre aceste 35 de tranzacții imobiliare sunt relevante în cadrul cauzei cu care este sesizată. Este vorba despre 7 contracte de vânzare‑cumpărare încheiate între lunile septembrie 2006 și noiembrie 2007 cu persoane juridice de drept român înregistrate în scopuri de TVA.

În urma unui control efectuat în cursul anului 2010, administrația fiscală a constatat că aceste tranzacții imobiliare îndeplineau condițiile legale necesare pentru a putea fi impozitate în scopuri de TVA și că Dumitru Marcu avea calitatea de persoană impozabilă întrucât depășise plafonul de scutire și desfășura o activitate economică constând în exploatarea unor bunuri corporale și necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

În această privință, la 29 septembrie 2010, administrația fiscală a constatat că obligația de înregistrare în scopuri de TVA care îi revenea lui Dumitru Marcu în termenul de 10 zile de la data depășirii plafonului de scutire de TVA nu fusese îndeplinită. Pe de altă parte, administrația menționată a considerat că Dumitru Marcu a devenit persoană obligată la plata TVA‑ului începând cu 1 februarie 2006 și a emis o decizie de impunere pentru TVA‑ul datorat retroactiv pentru toate tranzacțiile imobiliare pe care le‑a încheiat în calitate de vânzător începând cu data respectivă.

Dumitru Marcu a contestat legalitatea acestei decizii de impunere la Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (România) și a solicitat, pentru tranzacțiile încheiate în cursul anilor 2006 și 2007 cu persoane înregistrate în scopuri de TVA, aplicarea mecanismului de taxare simplificată, și anume a mecanismului taxării inverse, care era obligatoriu în perioada respectivă în cazul tranzacțiilor cu terenuri între persoane impozabile, în temeiul legislației naționale.

Potrivit lui Dumitru Marcu, în măsura în care administrația fiscală a constatat retroactiv calitatea sa de persoană impozabilă începând cu 1 februarie 2006, aceasta ar fi trebuit de asemenea să aplice mecanismul taxării inverse pentru tranzacțiile respective. Dumitru Marcu a susținut că înregistrarea în scopuri de TVA este o condiție formală care vizează asigurarea verificării punerii în aplicare a acestui mecanism și nu trebuie să aibă niciun efect asupra recunoașterii dreptului de a i se aplica mecanismul menționat.

Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins argumentele lui Dumitru Marcu privind aplicarea retroactivă a mecanismului taxării inverse pentru motivul că, în temeiul legislației fiscale naționale, în versiunea în vigoare în cursul anilor 2006 și 2007, aplicarea acestui mecanism era supusă condiției imperative ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fi fost înregistrați în scopuri de TVA. Or, în ceea ce îl privește pe Dumitru Marcu, această condiție nu era îndeplinită.

În cadrul procedurii jurisdicționale care a urmat acestei decizii a Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, administrația fiscală și‑a menținut poziția pe baza acelorași argumente. În fața instanței de trimitere, Dumitru Marcu a arătat că ar trebui să se adreseze Curții o întrebare cu privire la aspectul dacă această poziție este compatibilă cu dreptul Uniunii în materie de TVA.

În această privință, instanța de trimitere arată că Curtea a statuat că înregistrarea în scopuri de TVA constituie o cerință de formă care nu poate pune în discuție dreptul de deducere a TVA‑ului, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale care dau naștere acestui drept. Potrivit acestei instanțe, în împrejurări precum cele din cauza principală, se naște întrebarea dacă deținerea unui număr de identificare în scopuri de TVA valabil la momentul livrării bunurilor imobile constituie de asemenea o condiție de formă în scopul aplicării mecanismului taxării inverse sau devine o condiție de fond, astfel încât aceasta atrage în mod necesar inaplicabilitatea mecanismului respectiv cu toate că, potrivit dreptului român, aplicarea acestui mecanism este obligatorie pentru tranzacțiile imobiliare.

În aceste condiții, Curtea de Apel București (România) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[A șasea Directivă 77/388 și Directiva 2006/112] se opun, în împrejurări precum cele din litigiul principal, unei reglementări naționale sau practici fiscale potrivit căreia nu ar fi aplicabil unei persoane inspectate și înregistrate postinspecție, din oficiu, în scop de TVA, mecanismul taxării inverse (măsuri de simplificare) – reg[lementat] imperativ în epocă pentru tranzacțiile cu terenuri între persoane impozabile în scopuri de TVA – pe motiv că persoana inspectată nu solicitase și nu obținuse, anterior realizării tranzacțiilor sau la data depășirii plafonului, înregistrarea în scop de TVA?”

Curtea consideră că cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București (România) este inadmisibilă.

:: Hotărârea



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “CJUE. C-392/16, Marcu/ANAF. Caracter ipotetic al întrebării preliminare. Taxare inversă TVA”

  1. Nu înțeleg de ce domnul Marcu nu și-a angajat un avocat măcar pentru etapa trimiterii preliminare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.