Antoniu Obancia: Pentru dinamica dialogului, recomand Discuţiunile
11 iulie 2017 | Alina MATEI
Alina Matei
Antoniu Obancia
Alina Matei: Mulţumesc, stimate domnule avocat dr. Antoniu Obancia, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu cititorilor J. Înainte de a discuta despre Discuţiuni, vreau să vă felicit pentru succesul urieşesc obţinut prin excepția invocată de dumneavoastră la Curtea Constituţională. Datorită inițiativei dumneavoastră, tentativa la abuzul în serviciu este neconstituţională şi nu se va mai pedepsi. Şi acest subiect ar fi meritat un binevenit interviu. Dar nu au intrat zilele în sac. Nu pot să nu mărturisesc că am rămas surprinsă auzind că aţi publicat o carte de poezii şi teatru. Care e povestea poeziilor şi a mini-pieselor de teatru?
Antoniu Obancia: Da, plăcută surpriză cu soluția CCR. Bine că în dosar inculpatul a fost achitat. Păcat că, în general, ajungem să percepem soluțiile normale, în care credem și pentru care luptăm, ca adevărate minuni. Dar faptul că există îți dă în continuare imboldul necesar în alte și alte cazuri.
Despre povestea cărții, da, bună întrebare, pentru că nu vine din neant. Am avut de mic o acuitate pentru cuvinte, pentru felul în care sună. Scrisul a apărut de la 14 ani, în 1990. Eram atent la toată efervescența literară a acelor ani. A fost un context foarte important pe care l-am prins. Am publicat în periodice: Luceafărul și Dynamis, Thalatta din Constanța. Ajuns în București în 1995, am găsit teatrul în plină explozie de diversitate a temelor și montărilor. Dincolo de deliciul spectatorului, am început să caut comparație cu propriile intenții.
Alina Matei: Când aţi decis să le publicaţi?
Antoniu Obancia: La sfârșitul anului trecut. A venit momentul să debutez în volum. Nu l-am planificat, dar a venit. A existat un arc peste timp până să fac acest pas. Acum îmi dau seama că profesia mi-a dat ce nu aveam, un fond subliminal de cunoaștere a oamenilor și a realității, asimilat în ritm accelerat, oameni aflați în situații extreme, confruntați cu pierderea libertății sau a bunurilor, iar aici nu sunt spectator, ci implicat profesional în rezolvarea unor probleme concrete.
Alina Matei: Sunteți, cum s-ar spune, un om de acțiune în viața reală.
Antoniu Obancia: Da și cred că este un avantaj. Așa cum s-a spus, nicio operă nu este mare dacă nu este adevărată. Nu simt că au trecut atâția ani, ci, dimpotrivă, cu mintea de acum văd altfel posibilitățile de exprimare.
Alina Matei: Există un numitor comun între avocatură și scris?
Antoniu Obancia: Da, orientarea către oameni. În avocatură esența este să ajuți, ca profesionist și dacă poți, pe cel care are nevoie de tine. Satisfacția cea mare este să-l văd că resimte efectul. Prin această carte, de vreme ce am publicat-o, se cheamă că m-am adresat lumii și dacă pot crea cititorilor sau spectatorilor o atracție pentru experiența propusă înseamnă că-i ajut să se regăsească în ceea ce le place, mai ales dacă sunt surprinși să descopere o noutate.
Alina Matei: Cum vă definiţi stilul?
Antoniu Obancia: Arta cuvântului, pentru că accentul cade pe cuvinte, ele strălucesc prin sonoritatea lor. Totuși, n-aș pune 5 cuvinte pe o planșă, pentru că mintea omului este dependentă de idee: propoziții, replici, cu subiect și predicat care poartă un mesaj, parcă tot timpul ar fi ceva ce trebuie înțeles. De aceea, suport ideatic există, însă este doar un vehicul – pentru percepție – nu un scop în sine. Iar expresia rezultă mai bine din contrast, stări emoționale puternice, alternanța lor cu viteza gândului, umor, sexualitate, dialog în contrasens.
Alina Matei: Adică trebuie să căutăm cuvântul?
Antoniu Obancia: Ricercare la parola? (râde). Nu trebuie nimic. Nu este atât de înțeles, cât este de ascultat, dar sunt total de acord că mintea cititorului, spectatorului, poate alege orice îi place, are de unde, inclusiv o incursiune în ce s-ar putea înțelege.
Alina Matei: V-aţi pus la îndoială talentul?
Antoniu Obancia: Nu. Totuși, nu cumva puteam oferi o formă mai bună? Mai văd și mâine.
Alina Matei: Poeziile le scrieţi de mână sau la computer?
Antoniu Obancia: În forma primară, prefer stiloul și hârtia.
Alina Matei: Inspiraţia a fost inspirată?
Antoniu Obancia: Cuvintele se oferă, apoi, puse cap la cap, cozile de pește se prăjesc singure.
Alina Matei: Aţi avut o muză?
Antoniu Obancia: Muzica.
Alina Matei: Ancuţa, soţia dumneavoastră, ce a spus când a văzut că îi este dedicată cartea alături de copii?
Antoniu Obancia: Că este normal, mă susține și am cucerit-o cu poeziile mele.
Alina Matei: Care este publicul care va tresări citind ce aţi scris?
Antoniu Obancia: Ce va fi, vom vedea. Însă cei surprinși, cu siguranță.
Alina Matei: Cât este despre dumneavoastră în aceste scrieri? Spre ce capăt v-aţi dus?
Antoniu Obancia: Personal sunt doar unul din 7 miliarde. Ce pot vedea și exprima când mă desprind este mult mai important. Preocuparea mea este nu să spun ceva, eu, ci să arăt ce sau mai ales cum s-ar putea spune. De aceea cartea trece prin teme fundamentale, cum sunt dragostea, moartea, eliberarea.
Alina Matei: Multe dintre poezii sunt poezii de dragoste, minunate, umorul şi maturitatea susţinându-se reciproc: Ne vom ţine de picioare/Şi ne vom săruta cu buricul sau Îţi sâsâie blondul şerpesc/Te-aşteaptă munci sexuale sau Cu șoc electric te fac să mă săruți/Și-atunci viața-i frumoasă ori Amor zgândărit în exces/Cu-o aripă de exuberanță. Sunt o explozie de viaţă, de trăiri, de bucurie a unor împărtăşiri din iubiri. Aţi ars scriind aşa, lăsându-ne să descoperim ceea ce sălăşluieşte în dumneavoastră?
Antoniu Obancia: Nu, pur și simplu, cum spunea cineva despre scrisul unui cântec, s-a întâmplat să fiu acolo când a venit (râde).
Alina Matei: Expresiile de natură juridică nu lipsesc. Din contră: Dragoste prea/Mutră de-ocnaş sau Şi mai ştiu că soarele n-a murit nici unu la sută/El a fost doar furat de îndrăgostiţi/Care nu pot fi judecaţi sau O frumuseţe premeditată/Şi-o predilecţie pentru fericire sau Zgomot de stradă ca testament oral. Ce ar putea ele să vindece?
Antoniu Obancia: Se vede că sunt integrate în universalitate, poate eu le-am văzut mai bine.
Alina Matei: V-a plăcut chimia? Aşa îmblânziţi dumneavoastră tinereţea?: Erai studentă la chimie dar ţi-am spus din prima/Chimia nu te scoate la capăt.
Antoniu Obancia: Facem cu toții un cerc și din mână-n mână dăm să treacă tinerețea.
Alina Matei: Mare Acum colos al istoriei. Aşa să fie? Sunteţi jucăuş rău.
Antoniu Obancia: Stupida moarte e jucăușă. Așa este când Marele Acum primește replicile lui Aici, contrabasul destinului.
Alina Matei: Primul, al doilea şi al treilea nu sunt simple numerale, ci adevărate personaje. Vă provoc la ultimul, penultimul şi antepenultimul.
Antoniu Obancia: Fiind extreme, sunt măști pereche, într-adevăr e o provocare, pentru că ele se caută reciproc. Nu întâmplător Introducerea e plasată spre sfârșit în carte, așa că în viitor se vor regăsi sau chiar se vor cunoaște pentru prima dată.
Alina Matei: Iau loc într-o berărie scriu o piesă de teatru. Adevărat sau fals grăieşte numita poezie Gara de Nord?
Antoniu Obancia: Adevărat. Ce urmează acum e să mergem la șeful de gară să o dăm pe megafon.
Alina Matei: Un mesaj vă rog pentru cititorii J, din carte neapărat.
Antoniu Obancia: Le recomand Discuțiunile, pentru dinamica dialogului. În ansamblu, ar putea intui o concepție hedonistă și agnostică a cărții. E, într-adevăr, o lectură extraprofesională. Determinismul nu te scoate la capăt. De exemplu, moșul a luat-o băbește în formă de cerc și a ajuns în locul în care credea că nu fusese niciodată (râde). Am spus asta ca un mesaj pentru eliberare, așa cum muzica se desprinde de coardele viorilor și planează undeva sus, aproape de tine.
Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.
Antoniu Obancia: Eu vă mulțumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
