Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-574/15, Scialdone. Fiscalitate. Taxa pe valoare adăugată. Concluziile Avocatului General
13.07.2017 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Content, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Taxa pe valoare adăugată (TVA) – Directiva 2006/112 – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Principiul cooperării loiale – Articolul 325 TFUE – Protejarea intereselor financiare ale Uniunii – Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (Convenția PIF) – Legislația națională care prevede sancțiuni penale referitoare la neplata reținerilor și a TVA-ului în termenul legal – Prag pecuniar mult mai ridicat aplicabil infracțiunilor legate de TVA – Legislația națională care prevede stingerea răspunderii penale dacă TVA-ul este plătit – Obligația statelor membre de a stabili sancțiuni efective, proporționale și disuasive – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 49 alineatul (1) din cartă – Principiul legalității – Aplicarea retroactivă a sancțiunii mai puțin severe – Securitate juridică

Agenzia delle Entrate (denumită în continuare „Agenția de Impozite și Taxe”) a efectuat o verificare la societatea Siderlaghi Srl. Societatea a declarat în mod corespunzător TVA-ul pentru exercițiul financiar 2012. Valoarea TVA-ului datorate ajunsese în total la 175 272 de euro. Dreptul național prevedea plata acestei sume în termenul prevăzut pentru efectuarea plăților anticipate aferente perioadei fiscale următoare, și anume la 27 decembrie 2013. În urma verificării a rezultat că Siderlaghi Srl nu plătise în termenul prevăzut TVA-ul datorat.

Agenția de Impozite și Taxe a emis o constatare a datoriei societății Siderlaghi Srl. Societatea a optat pentru plata în rate a impozitului. În conformitate cu dreptul național, acest lucru însemna deducerea în proporție de două treimi a sancțiunilor administrative.

Întrucât domnul Scialdone este administratorul unic al societății Siderlaghi Srl, procurorul a inițiat o procedură împotriva acestuia, în calitate de reprezentant legal al societății, pentru neplata TVA-ului în termenul stabilit. Procurorul a reținut în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută la articolul 10 ter din Decretul legislativ 74/2000. Acesta a solicitat Tribunale di Varese (Tribunalul din Verese, Italia) (instanța de trimitere) obligarea administratorului unic la plata unei amenzi penale de 22 500 euro.

După inițierea procedurii penale împotriva domnului Scialdone, Decretul legislativ 158/2015 a modificat articolele l0 bis și l0 ter din Decretul legislativ nr. 74/2000 și a introdus o nouă cauză de impunitate prin articolul 13 din Decretul legislativ 74/2000.

Respectivele modificări au ca efecte, în primul rând, ridicarea pragurilor peste care neplata impozitului constituie o infracțiune. Pragul inițial stabilit la 50 000 euro pentru infracțiunile în materie de neplată a reținerilor și a TVA‑ului (se remarcă faptul că același prag se aplica ambelor tipuri de impozite) a crescut la 150 000 de euro pentru rețineri și la 250 000 de euro pentru TVA. În al doilea rând, infracțiunea nu se mai pedepsește dacă debitele fiscale, inclusiv penalitățile administrative și dobânzile, sunt plătite înaintea declarării deschiderii procesului în primă instanță.

Instanța de trimitere explică faptul că, în speță, inculpatul este acuzat de neplata TVA-ului, în valoare de 175 272de euro. Modificările introduse prin Decretul legislativ 158/2015 au efectul de a scoate din sfera răspunderii penale comportamentul acestuia, dat fiind că suma este mai mică decât noul prag minim de 250 000 de euro. Astfel, întrucât este vorba despre dispoziția mai favorabilă inculpatului, dispoziția cea mai recentă ar fi aplicabilă. Cu toate acestea, în cazul în care noua legislație ar fi declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii, aceasta ar trebui să fie anulată. Drept urmare, comportamentul inculpatului ar conduce în continuare la o sentință penală.

În ceea ce privește noua cauză de impunitate, instanța de trimitere explică faptul că, întrucât Siderlaghi Srl a ales plata în rate a datoriei, acest lucru face verosimilă efectuarea plății înainte de deschiderea procesului. Prin urmare, cererea de emitere a decretului de condamnare depusă de procuror ar trebui să fie respinsă. Cu toate acestea, în cazul în care noua cauză de impunitate ar fi considerată incompatibilă cu dreptul Uniunii, instanța de trimitere ar putea să se pronunțe cu privire la răspunderea penală a inculpatului.

În plus, în cazul în care dreptul Uniunii ar fi interpretat în modul propus de instanța de trimitere, statele membre ar fi obligate să sancționeze neplata TVA-ului pentru sume neachitate echivalente cu cel puțin 50 000 de euro cu pedepse privative de libertate. Potrivit acestei instanțe, acest lucru ar însemna că o încălcare precum cea în speță ar trebui să fie considerată drept deosebit de gravă. În consecință, sancțiunea cerută de procuror ar putea fi respinsă de judecătorul național în măsura în care sancțiunea propusă, care creează obligații pentru judecătorul național, exclude pedeapsa privativă de libertate. Potrivit instanței de trimitere, această excludere reduce în mod considerabil eficacitatea sancțiunii.

În acest context de fapt și de drept, Tribunale di Varese (Tribunalul din Varese) a suspendat judecarea cauzei și a adresat următoarele întrebări preliminare:

„1) Dreptul Uniunii, în special dispozițiile articolului 4 alineatul (3) TUE coroborate cu cele ale articolului 325 TFUE și [ale] Directivei 2006/112/CE, care prevăd pentru statele membre obligația asimilării în ceea ce privește politicile de sancționare, poate fi interpretat în sensul că se opune promulgării unei norme naționale care prevede că incriminarea penală a neplății TVA-ului permite depășirea unui prag pecuniar mai ridicat decât cel stabilit pentru neplata impozitului direct pe venit?

2) Dreptul Uniunii, în special dispozițiile articolului 4 alineatul (3) TUE coroborate cu cele ale articolului 325 TFUE și [ale] Directivei 2006/112/CE, care impun statelor membre obligația de a prevedea sancțiuni efective, disuasive și proporționale pentru apărarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, poate fi interpretat în sensul că se opune promulgării unei norme naționale care exclude sancționarea inculpatului (indiferent dacă acesta este administrator, reprezentant legal, delegat să îndeplinească atribuții fiscale sau participant la fapta ilicită), chiar dacă entitatea dotată cu personalitate juridică de care este legat acesta a efectuat cu întârziere plata taxei și a penalităților administrative datorate cu titlu de TVA, în pofida evaluării fiscale deja intervenite și a exercitării acțiunii penale, a trimiterii în judecată, a evaluării instituirii ordinare a contradictorialității în cadrul procedurii și atât timp cât nu s‑a declarat deschiderea procesului, într‑un sistem care nu impune administratorului, reprezentantului legal sau delegatului acestora și participantului la fapta ilicită menționat nicio altă sancțiune, nici măcar cu titlu administrativ?

3) Noțiunea de faptă ilicită frauduloasă reglementată la articolul 1 din Convenția PIF trebuie interpretată în sensul că include în concept și ipoteza neplății, a plății parțiale sau tardive a taxei pe valoarea adăugată și, în consecință, articolul 2 din convenția sus‑menționată impune statului membru să sancționeze cu pedepse privative de libertate neplata, plata parțială sau tardivă a TVA pentru sume mai mari de 50 000 de euro?

În cazul unui răspuns negativ, dispoziția de la articolul 325 TFUE, care obligă statele membre să impună sancțiuni, inclusiv penale, disuasive, proporționale și eficiente, trebuie interpretată în sensul că se opune unui cadru național de reglementare care îi exonerează de răspundere penală și administrativă pe administratorii și pe reprezentanții legali ai persoanelor juridice sau pe delegații acestora pentru funcția respectivă și pe participanții la fapta ilicită pentru neplata, plata parțială sau întârziată a TVA-ului în cazul unor sume echivalente cu de 3 sau de 5 ori pragurile minime stabilite în caz de fraudă, în valoare de 50 000 de euro?”

Guvernele italian, neerlandez, austriac și german, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise. Pledoariile tuturor părților interesate, cu excepția guvernului austriac, au fost audiate în ședința din 21 martie 2017.

Avocatul General propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Tribunale di Varese (Tribunalul din Varese) după cum urmează:
– Noțiunea „fraudă” de la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (PIF) nu reglementează o infracțiune, cum ar fi cea în cauză în procedura principală, referitoare la neplata TVA-ului declarat în mod corespunzător în termenul prevăzut de lege.
– Articolul 4 alineatul (3) TUE coroborat cu articolul 325 alineatul (1) TFUE și cu Directiva TVA nu se opune unei reglementări naționale de stabilire, în vederea determinării caracterului pasibil de pedeapsă al comportamentului constând în neplata unui impozit în termenul legal, a unui prag pecuniar mai ridicat pentru taxa pe valoarea adăugată (TVA) decât cel prevăzut pentru rețineri.
– Obligația de a stabili sancțiuni eficiente, disuasive și proporționale pentru a asigura colectarea corectă a TVA-ului, impusă la articolul 325 alineatul (1) TFUE și la articolul 4 alineatul (3) TUE, coroborate cu Directiva TVA, nu se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în speță, care, în timp ce prevede un sistem de sancțiuni administrative, scutește persoanele fizice responsabile pentru aspecte fiscale:
– de la răspundere penală și administrativă pentru neplata TVA-ului declarate corect în termenul prevăzut de lege în cazul unor sume echivalente cu de 3 sau de 5 ori pragurile minime în valoare de 50 000 de euro prevăzute în Convenția PIF;
– de la răspunderea penală în cazul în care entitatea cu privire la care acestea funcționează a efectuat plata cu întârziere a TVA‑ului datorat, precum și a dobânzilor și a sumelor impuse prin sancțiuni administrative înaintea declarării deschiderii procesului în primă instanță.

:: Concluziile

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti