Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Pensii, stagiu de cotizare necesar de 20 de ani
17.07.2017 | Mihai PAȘCA

Secţiuni: Content, Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Mihai Pașca

Mihai Pașca

Este de notorietate publică interesul manifestat în cea ce priveşte transpunerea în materia penală a deciziilor pronunţate de către Curtea Constituţională precum şi a deciziilor privind soluţionarea recursurilor în interesul legii şi/sau a dezlegărilor de drept pronunţate de către ÎCCJ, sens în care aceeași preocupare trebuie să existe şi în raporturile obligaţionale civile care ţin de resortul asigurărilor şi a contenciosului social, astfel că în noua lege a pensiilor precum şi în normele de aplicare, norme extrem de importante şi care se doresc a fi adoptate într-o altă structură şi aşezare dispozitivă şi normativă, să se regăsească cu claritate şi în mod neechivoc, toate deciziile obligatorii pronunţate de către cele două entităţi în această materie, inclusiv cele învederate şi evidenţiate în prezentul script.

Astfel, în privința stagiului complet şi necesar de cotizare care trebuie a fi utilizat de către entităţile juridice respectiv casele de pensii, în calitatea acestora de emitente a deciziilor de pensie şi care se impune a fi reţinut la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, precum şi pentru deplina legalitate a soluţiilor juridice în cauzele civile deduse aprecierii judecătoreşti atribuite procedural completelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalelor formate din judecători şi asistenţi judiciari, precum şi în calea de atac a apelului, trebuie avute în vedere de către toţi cei care realizează şi spun dreptul în această materie extrem de importantă şi de sensibilă, toate dispoziţiile procedurale şi imperative incidente şi evidenţiate inclusiv în motivarea deciziei ÎCCJ nr. 11/2015.

Trebuie şi este necesară în acest context, reţinerea forţei aplicativ-obligatorii şi, implicit, valorificarea concluziilor şi a dispozitivului cuprinse în mod neechivoc în cuprinsul deciziei ÎCCJ nr. 11/25 mai 2015 [1], prin care s-a dispus admiterea recursului în interesul legii, astfel: în concluzie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care au fost aprobate normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie sau deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 este: 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare; şi 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare.

În privinţa forţei aplicative a deciziilor pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii, trebuie amintite şi evidenţiate prevederile art. 517 din Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, privind Codul de procedură civilă [2], unde se consacră şi se dispune asupra conţinutului hotărârii şi efectele ei, astfel:

– Alin (2), decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese;

– Alin. (4), dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I.

Se impune de asemenea a fi valorificate prin reţinere efectivă, inclusiv următoarele principii şi norme constituţionale privind garanţiile, drepturile şi obligaţiile:

Accesul liber la justiţie – Articolul 21 alin. (1) orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, alin. (2) nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, alin. (3) părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Sunt evidente totodată dispoziţiile constituţionale în cea ce priveşte realizarea cerinţelor de ordin social, iar dreptul la pensie şi implicit corecta stabilire şi punere în plată este strict reglementat, astfel că articolul 47 prevede: alin. (1) statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, alin. (2) cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii,.

În aceste condiţii şi circumscris acestor consideraţiuni de drept, se poate concluziona în sensul că activitatea de judecată a instanţei de judecată presupune aplicarea cu prioritate a principiilor de bază ale procesului civil, între care se află şi acela al asigurării dreptului la un proces just şi evident echitabil, prin reţinerea normelor de drept incidente şi prin valorificarea în integrum a întregii probaţiuni, inclusiv a consideraţiunilor de ordin faptic administrate de către părţile litigante, dar şi cu preempţiunea reţinerii deciziilor obligatorii pronunţate în materie de către Curtea Constituţională şi/sau ÎCCJ.

Astfel, se impune pentru aceste consideraţiuni de ordin practic şi strict procedural, inclusiv valorificarea dispoziţiilor evidenţiate limitativ în cuprinsul art. 22 din Legea 134/2010, în ceea ce priveşte rolul judecătorului în aflarea adevărului, se dispune: alin. (2) – judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt şi motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc, trebuind şi impunându-se a se proceda astfel.

Trebuie amintit şi faptul că inclusiv în practica CEDO, se evidenţiază în mod constant că nu se doreşte doar încercarea de garantare a drepturilor teoretice sau limitativ-provizorii, ci voinţa de consacrare a drepturilor materiale concrete şi efective şi reclamate a fi eventual şi posibil încălcate şi/sau nerecunoscute de către decidenţii şi prepuşii statului membru, astfel că dreptul la un proces echitabil şi just nu poate fi considerat efectiv realizat şi consacrat, decât sub condiţia şi cerinţa ca toate cererile, aprecierile şi susţinerile dar şi probele solicitate şi posibil a fi încuviinţate părţilor cu reţinerea pertinenţei şi utilităţii acestora, sunt efectiv apreciate, reţinute şi examinate, conform normelor de procedură incidente şi aplicabile, de către instanţa de judecată competentă material, teritorial şi general.

De altfel, art. 6 din CEDO obligă instanţele de judecată să procedeze la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor părţilor, iar rolul activ al instanţelor de judecată intră în aceste rigori, cerinţe şi exigenţe, trebuind a fi determinată în aceste circumstanţe procedurale, evidenta stabilire şi verificare a compatibilităţii normelor convenționale comunitare cu respectarea acestor drepturi materiale şi/sau subiective, toate acestea, pentru buna realizare şi administrare a justiţiei, dar şi respectul prin valorificare a principiului securităţii şi legitimităţii juridice, toate acestea fiind condiţionate inclusiv de predictibilitatea dar şi stabilitatea legislativă atât de necesare.

Normele procedurale interne în privinţa preempţiunii normelor comunitare dispun în cuprinsul Legii 134/2010 – art. 3, atât în sensul interpretării dar şi al aplicării efective, în coroborare şi concordanţă necesară cu Constituția, precum şi Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, iar legat de principiul anterior amintit, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul Cod conține dispoziții mai favorabile.

În aceste condiţii, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.

Astfel este cerut şi impus instanţelor de judecată naţionale, ca şi în cauze civile care au acest obiect, respectiv asigurări sociale, atât la instanţele de fond cât şi în calea de atac a apelului, aprecierea, interpretarea şi aplicabilitatea justă a normelor legale incidente şi evident aplicabile cuprinse atât în Legea 263/2010 actualizată [3] dar şi HG 257/2011 modificată [4], implicit sub aspect aplicativ în timp, toate acestea fiind subrogate şi circumscrise inclusiv datei deschiderii iniţiale a dreptului la venit de înlocuire, corespondent perioadei anterior menţionată dar şi a condiţiilor de manifestare a interesului procesual şi evident pecuniar, prin promovarea cererii de reconsiderare a pensiei lunare prin recalculare.

Determinarea prin stabilire şi deschidere efectivă a dreptului la pensie, precum şi plata efectivă a acestor prestaţii pecuniare cu titlu venit de înlocuire, trebuie să se realizeze exclusiv în condiţiile legii aplicabile, a normelor de drept cuprinse în legislaţia din domeniu în vigoare, existând consecinţa obligaţiei legale, de valorificare a traseului profesional al titularului/ei fost angajat/ă, inclusiv a condiţiilor de muncă avute în perioada existenţei raportului juridic de muncă. În aceste condiții, în mod corect se impune stabilirea şi acordarea pensiei lunare datorate şi stabilită dar cu uzitarea la calcul acesteia de către entitatea juridică emitentă a deciziei de pensionare, a unui stagiu de cotizare necesar nediferenţiat şi corespondent condiţiilor de muncă avute şi astfel certificate neechivoc prin înscrisurile aflate inclusiv la dosarul administrativ de pensie, toate acestea inclusiv prin uzitarea procedurii recalculării voluntare şi/sau la cerere, cu valorificarea întregului stagiu realizat şi dovedit cu scripte în condiţiile grupei I şi/sau II de muncă, sub aspectul reţinerii unui stagiu necesar de cotizare şi corespondent a fi uzitat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare; 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, trebuind a fi înlăturate orice aprecieri şi consideraţiuni contrare.

Astfel, se impune a se solicita expres de către persoanele interesate, deci exclusiv sub condiţia manifestării acestui interes în mod neechivoc, inclusiv aplicarea şi uzitarea normelor legale cuprinse în art. 107 din Legea 263/2010 modificată, cu realizarea procedurii de recalculare a pensiei stabilite iniţial şi aflată în plată, respectiv: în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, operează din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Astfel, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea iniţială a acesteia, iar sumele se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor. Procedura recalculării pensiilor, implicit a pensiei pentru limita de vârstă, se poate solicita în situaţia realizării de stagii suplimentare de cotizare, iar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor se acordă şi se plătesc începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

Tot în privinţa recalculării pensiilor lunare, HG nr. 257/2011 actualizată, dispune în sensul că pensia poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, inclusiv prin adăugarea stagiilor de cotizare realizate după data înscrierii la pensie pentru limita de vârstă.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că pensia poate fi recalculată, la cerere, în cazul depunerii unor declaraţii rectificative, de natură a modifica veniturile şi/sau stagiile de cotizare valorificate iniţial la stabilirea acesteia, iar drepturile recalculate, se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

În aceste condiţii, pensionarii interesaţi şi ale căror drepturi iniţiale lunare de pensie le-au fost stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 şi care au lucrat efectiv peste 20 de ani în grupa I de muncă sau peste 25 de ani în grupa II de muncă şi care au solicitat sau nu recalcularea pensiilor sau nu s-a procedat la revizuirea voluntară prin efectul OUG nr. 4/2005 [5], pot solicita utilizarea la determinarea punctajului mediu anual, a stagiului complet de cotizare de 20 respectiv 25 de ani, în aceste condiţii cererile acestora trebuie calificate ca fiind deplin admisibile şi evident întemeiate.

Considerentele şi argumentele strict legale pentru pronunţarea acestor soluţii juridice în care să se reţină deplina temeinicie dar şi suportul juridic al acestor cereri introductive, sunt inclusiv dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 4/2005, potrivit cărora, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 [6] care la art. 2 alin. (3) din anexa 1 stabileşte că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Văzând şi trebuind a fi realizată coroborarea şi corespondența necesară cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 14 alin. (2) din Legea 3/1977 [7], rezultă că această normă legală stabileşte şi evidenţiază următoarele stagii complete şi necesare de cotizare, respectiv 30 de ani pentru activităţi profesionale în condiţii normale de muncă, 25 de ani pentru grupa a II-a de muncă şi 20 de ani pentru grupa I de muncă, cu necesitatea reţinerii necesare inclusiv a procentului prestării muncii, în condiţiile menţionate.

În ceea ce priveşte condiţiile de uzitare şi evidenţiere de către legiuitor a stagiilor de cotizare necesare în mod diferenţiat inclusiv în procedura recalculării pensiilor realizată anterior intrării în vigoare a Legii 263/2010 şi HG 257/2011, trebuie reţinute prevederile exprese din cuprinsul anexei 1 respectiv art. 2 alin. (2) din HG nr. 1550/2004, în acelaşi sens este şi dispozitivul deciziei nr. 40/22.09.2008 a Secţiilor Unite ale ÎCCJ [8].

Potrivit acestei ultime decizii, persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 şi care şi-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.

În motivarea acestui punct de vedere s-a reținut că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat statuează că recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

Or, potrivit art. 43 alin. (1) şi anexei nr. 4 la Legea nr. 19/2000, persoanele care şi-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani.

S-a mai relevat că, chiar dacă art. 2 alin. (3) din normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 stagiul de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, alin. (4) al acestui articol derogă de la alineatul anterior şi face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar art. 43 alin. (1) şi anexa nr. 4 la lege au caracter special.

S-a mai susținut că o altă interpretare contrară acestor dispoziții legale ar conduce la înfrângerea principiului inserat în preambulul OUG nr. 4/2005, conform căruia, la muncă egală, se acordă aceeași pensie şi ar lipsi de eficienţă art. 2 al aceluiași act normativ care prevede că recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea Legii nr. 19/2000, lege care prevede reducerea stagiului de cotizare.

Trebuie amintit şi faptul că potrivit art. 1 din OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenţa ordonanţă de urgenţă.

Această procedură şi uzanţă strict legală de recalculare, se realizează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, [9], precum şi a prevederilor OUG nr. 4/2005.

Aşa după cum am menţionat anterior, inclusiv dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, stabilesc stagii complete şi necesare de cotizare în funcţie de grupa de muncă în care s-a lucrat, stagii care trebuiau şi se impune a fi reţinute în mod obligatoriu, aşa cum se dispune în cuprinsul art. 2 alin. (3) din normele metodologice, respectiv 30 ani pentru munci obişnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă şi 20 ani pentru grupa I de muncă.

Astfel, prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit în mod cert reevaluarea şi recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii potrivit principiilor şi normelor cuprinse expres şi limitativ în cuprinsul Legii 19/2000, iar prin adoptarea OUG 4/2005, voinţa vădită şi expresă a legiuitorului a fost în sensul înlăturării oricăror discriminări negative şi/sau pozitive, omisive şi/sau comisive între pensionari, în funcţie de anul stabilirii pensionării respectiv a plăţii pensiei lunare, fiind astfel menţionat spre valorificare principiul deplinei egalităţi atât contributivă cât şi de stagiu necesar şi util, în sensul că la condiţii egale de muncă şi implicit de pensionare, pensiile trebuie să fie egale valoric şi pecuniar, indiferent de anul punerii în plată efectivă a pensiei stabilite.

Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. (1) că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.

Prin urmare, în raport de prevederile legale menţionate se impune la cererea persoanei interesate, recalcularea pensiei lunare cu uzitarea stagiului necesar şi corect de cotizare de 20 de ani, fiind evident că la recalcularea care trebuia realizată în condiţiile anterior menţionate, şi care evident trebuie şi poate fi realizată, să se ţină seama de activitatea desfăşurată în condiţiile de muncă avute şi dovedite în mod cert de către fiecare pensionar/ă, având în vedere şi principiul instituit de OUG nr. 4/2005, astfel că revizuirea sau modificarea deciziei de pensie sau de recalculare fiind posibilă în condiţiile prevăzute de art. 7 pct. 3 şi urm. din OUG nr. 4/2005 în situaţia în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, cu determinarea inclusiv a datei plăţii efective a drepturilor de pensie astfel recalculate, respectiv luna următoare cererii.

Este evident faptul că se impune o interpretare şi o valorificare logică şi deplin teleologică a legilor şi normelor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii, dar şi cu privire la încadrarea angajaţilor/foştilor angajaţi în grupe de muncă, rolul puterii judecătoreşti fiind acela de a aplica legea în mod just în folosul justiţiabilului şi al realizării deplin juste şi temeinice actului de justiţie.

Trebuie amintit şi faptul că prin hotărârea pronunţată la data de 06.12.2007 în cauza CEDO, Beian împotriva României, s-a precizat faptul că, divergenţele de jurisprudenţă constituie prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei revine instanţei supreme, sens în care s-a procedat prin pronunţarea deciziei de soluţionare a recursului în interesul legii anterior menţionată.

Cu certitudine şi în această materie, s-a concluzionat asupra necesităţii uzitării unui stagiu de cotizare necesar şi realizat dar în mod diferenţiat, astfel că instanţa supremă a lămurit deplin şi obligatoriu toate aspectele invocate în sensul anterior învederat, aşa cum rezultă din considerentele deciziei ÎCCJ enunţată mai sus. Se impune prin forţa aplicativă a tuturor acestor norme şi interpretări, ca la stabilirea punctajului mediu anual recalculat, să se utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă şi respectiv, de 25 de ani pentru persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă, aşa după cum s-a prevăzut în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 3/1977, fiind evident incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (3) din normele metodologice cuprinse în anexa HG nr. 1550/2005, şi ale art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin interpretarea deplin juridică a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, se remarcă faptul că în mod cert legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei standard şi necesare de pensionare a salariaţilor/foştilor angajaţi care au prestat activităţi în grupele I şi a II-a de muncă, ci şi beneficiul şi satisfacţia cumulativă a reducerii vechimii muncă necesară pentru pensionare, respectiv a stagiului de cotizare necesar şi realizat efectiv de către titularul dreptului material, pentru stabilirea venitului de înlocuire cu titlu pensie lunară.

Dar, trebuie precizat faptul că nu poate fi cumulat cu beneficiul rezultat din aplicarea majorărilor de punctaj prevăzute de art. II lit. a) din OUG nr. 100/2008 şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, beneficiul rezultat din recalcularea pensiei prin utilizarea ca stagiu complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, de 20 de ani pentru activitatea efectiv desfăşurată în grupa I şi 25 de ani pentru activitatea efectiv desfăşurată în grupa a II-a de muncă, iar excepţiile date de utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, fiind aplicabile celor care la recalcularea pensiei, au beneficiat de creştere directă a punctajului realizat prin utilizarea, ca stagiu de cotizare, a unei vechimi în muncă mai mici decât vechimea în muncă generală prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3/1977, normă de drept în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie lunară.

Prin urmare, punctajele suplimentare prevăzute de art. II lit. a) din OUG nr. 100/2008 [10] şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pot fi stabile şi plătite doar atunci când persoanele asigurate au realizat efectiv în grupele superioare de muncă un stagiu de cotizare mai mic de 20 de ani pentru grupa I sau 25 de ani pentru grupa a II-a de muncă, cu reţinerea în mod corespondent inclusiv a procentului, duratei muncii în condiţiile menţionate.

Astfel, vechimea în muncă, de cel puţin 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei, reprezenta vechimea în muncă necesar a fi reţinută cu titlu de regulă pentru deschiderea şi stabilirea dreptului la pensie cu vechime completă, iar când printr-o normă şi act normativ derogatoriu, special se prevedea o vechime în muncă mai redusă, în considerarea prin recunoaştere a muncii desfăşurate în anumite condiţii de muncă determinate de felul activităţii şi a funcţiei profesionale avute de către fostul salariat, se proceda în consecinţă. În aceste condiţii, vechimea redusă minimă necesară pentru deschiderea la pensie pentru limită de vârstă şi vechime integrală în muncă era cea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, de 20 de ani lucraţi efectiv în locuri de muncă care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă şi, respectiv, de cel puţin 25 de ani lucraţi efectiv în locuri de muncă care se încadrau în grupa a II-a.

Prin urmare, vechimea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, ca vechime în muncă necesară deschiderii drepturilor la pensie pe baza activităţii desfăşurate, de 20 de ani lucraţi efectiv în grupa I de muncă şi 25 de ani lucraţi efectiv în grupa a II-a de muncă, reprezintă stagiul complet de cotizare necesar a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, în sensul art. 2 alin. (1) şi (3) din normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004. Astfel, aplicarea ca stagiu de cotizare a vechimii în muncă, prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, de 20 de ani efectiv lucraţi în grupa I de muncă şi 25 de ani efectiv lucraţi în grupa a II-a de muncă, asigură şi garantează eliminarea dezechilibrelor, discriminărilor dar şi a inechităţilor din sistemul public de pensii determinate de reglementările diferite în raport cu anul pensionării, corespondent actului normativ sub imperiul căruia persoana s-a pensionat, dar şi certificarea egalităţii de tratament juridic în privinţa aceloraşi categorii de persoane.

În acest sens, se impune ca decidenţii care au prerogative, competenţe dar şi expertiza necesară şi care gestionează şi administrează sistemul public de pensii pentru justa apreciere practică, reglementativă şi dispozitivă, să procedeze la reţinerea considerentelor de fapt şi de drept evidenţiate în motivarea deciziei ÎCCJ nr. 11/25.05.2015.

În concluzie, în sensul reţinerii prin valorificare a tuturor consideraţiunilor menţionate, trebuie remarcat faptul că de la data intrării în vigoare prin publicarea deciziei ÎCCJ nr. 11/25.05.2015 respectiv 14.07.2015, o decizie pronunţată în interesul legii nu poate constitui temei juridic al unei cereri introductive, dar în mod exclusiv norma sau normele juridice care au fost supuse aprecierii interpretative prin recursul în interesul legii, pot constitui cauza şi temeiul juridic a unor acţiuni civile ulterior deduse judecăţii, astfel încât, în procesul de aplicare a legii, instanţele au obligaţia interpretării unitare şi obligatorii dată prin recursul în interesul legii, fără însă a mai putea proceda la o apreciere şi nici interpretare proprie, potrivit şi prevederilor art. 517 alin. (4) din Legea 134/2010: dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I.

În aceste condiţii, pentru pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au stabilit, deschis şi pus în plată în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stabilirea cuantumului pensiei lunare şi implicit determinarea justă a punctajului mediu anual, trebuie să se realizeze atât voluntar cât şi prin cererile de recalculare promovate, de către casele județene sau casele sectoriale de pensii, în condiţiile învederate anterior, aceasta în recunoaşterea şi sub imperiul aplicativ-obligatoriu al Deciziei ÎCCJ nr. 11/25 mai 2015.


[1] Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, referitoare la recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti cu privire la modul de recalculare a drepturilor la pensie potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de 30 de ani, potrivit art. 8, persoanelor pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, pornind de la modul de interpretare a dispozitivului şi considerentelor Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, date în recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 522 din 14 iulie 2015, intrată în vigoare la data de 14 iulie 2015.
[2] Legea nr. 134 din 1 iulie 2010 (**republicată**) privind Codul de procedură civilă**) publicată în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, intrată în vigoare la data de 10 aprilie 2013.
[3] Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 (*actualizată*) privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M. Of. nr. 852 din 20 decembrie 2010, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
[4] Hotărârea nr. 257 din 20 martie 2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M. Of. nr. 214 din 28 martie 2011, intrată în vigoare la data de 28 martie 2011.
[5] Ordonanța de Urgenţă nr. 4 din 3 februarie 2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, intrată în vigoare la data de 7 februarie 2005, abrogată de art. 196 din Legea 263/2010 la data de 1 ianuarie 2011.
[6] Hotărârea nr. 1.550 din 23 septembrie 2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, publicată în M. Of. nr. 897 din 1 octombrie 2004 şi intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2004 – abrogat de art. 196 din Legea nr. 263/2010 la data de 1 ianuarie 2011.
[7] Legea 3 din 30.6.1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistență socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6.8.1977, intrată în vigoare la data 1 iulie 1977 – abrogat de art. 198 din Legea 19/2000 la data de 1 aprilie 2001.
[8] Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație şi Justiție – Secțiile unite, privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, referitor la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de recalculare a pensiilor în sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 în baza Legii nr. 3/1977 şi care şi-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, publicată în M. Of. nr. 334 din 20 mai 2009, intrată în vigoare la data de 20 mai 2009.
[9] Legea nr. 19 din 17 martie 2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în M. Of. nr. 140 din 1 aprilie 2000, intrată în vigoare la data de 1 aprilie 2001 – abrogată de art. 196 din Legea 263/2010 la data de 1 ianuarie 2011.
[1o] Ordonanța de Urgenţă nr. 100 din 27 august 2008, pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în M. Of. nr. 637 din 4 septembrie 2008, intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2008.


Asistent judiciar Mihai Paşca

Vicepreşedinte AAJR

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti