Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Care este parcursul cercetării abaterii disciplinare?

18.07.2017 | Alexandru ȚICLEA
Abonare newsletter

Alexandru Țiclea

Sancţionarea disciplinară presupune respectarea unor reguli procedurale, care au scopul de a asigura, pe de o parte, eficienţa combaterii unor acte şi comportări dăunătoare procesului muncii, iar, pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor şi de a asigura dreptul la apărare al salariaţilor în cauză, evitându-se astfel sancţiuni injuste.

Acţiunea disciplinară, care se finalizează în decizia de sancţionare şi are drept efect executarea sancţiunii de către cel vinovat, nu este o acţiune în sens jurisdicţional, ci o prerogativă a angajatorului, avându-şi temeiul în contractul individual de muncă.

Cercetarea abaterii disciplinare reprezintă prima fază a acţiunii disciplinare. Sesizat din oficiu ori de câte ori de către o altă persoană – inclusiv de şeful ierarhic al autorului faptei – cel abilitat să aplice sancţiunea, trebuie, mai întâi, să dispună efectuarea cercetării disciplinare.

Consecință a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. a) C. muncii, angajatorul nu poate suspenda contractul individual de muncă al celui cercetat pe perioada realizării operațiunii menționate[1].

Potrivit art. 251 alin. (1) C. muncii, nicio sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării dis­ciplinare prealabile[2]. Este logică această dispoziţie; de vreme ce nu se efectuează cercetarea, nu poate fi individualizată nici sancţiunea (conform criteriilor prevăzute la art. 250 C. muncii), iar cea aplicată (avertismentul scris), fie ea cea mai uşoară, apare ca fiind dispusă discreţionar, fără bază legală.

Curtea Constituţională a statuat că „raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăşoare într‑un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele legitime ale ambelor părţi. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancţiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitând de situaţia sa dominantă. (…)

Condiţionarea aplicării sancţiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetări prealabile nu diminuează cu nimic răspunderea disciplinară a salariaţilor şi nu le creează niciun privilegiu[3]. În situaţia în care litigiul de muncă declanşat de aplicarea sancţiunii disciplinare este supus solu­ţionării de instanţa judecătorească, părţile beneficiază de principiul egalităţii armelor, fiecare având la dispoziţie aceleaşi mijloace şi garanţii procedurale care condiţionează exerciţiul deplin al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil”[4].

Procedura în discuţie trebuie îndeplinită chiar şi în situaţia în care cercetarea faptei, considerată a fi infracţiune, nu doar abatere disciplinară (inclusiv ascultarea salariatului) a avut loc pe parcursul urmăririi şi/sau judecăţii penale[5].

În absenţa cercetării, instanţa „va constata nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, iar, prin consecinţă, va admite contestaţia şi va dispune reintegrarea în funcţie”[6]. Tot astfel, s‑a decis: „Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea sala­riatului şi verificarea susţinerilor sale, înainte de a i se aplica sancţiunea disciplinară, consti­tuie o condiţie esenţială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancţi­unea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerinţa legii a fost satisfăcută. Prevederea legală are caracterul unei măsuri de protecţie, în scopul de a preveni aplicarea unor sancţiuni disci­plinare nejustificate. Ea îşi găseşte cu atât mai mult raţiunea în cazul desfacerii contractului de muncă, care reprezintă cea mai gravă sancţiune disciplinară”.

Într-o atare situaţie nu se va mai intra în fondul litigiului, deoarece s‑a încălcat o prevedere legală şi imperativă[7]. Soluţia este, desigur, aceeaşi şi în ipoteza în care angajatorul dispune „penalizarea” salariatului, ce constă în măsura reducerii salariului[8].

***

Textul de față reprezintă un extras din lucrarea Răspunderea disciplinară în raporturile de muncă. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, avându-l ca autor pe prof. univ. dr. Alexandru Țiclea. Volumul este disponibil online, în magazinul de carte www.beckshop.ro.


[1] Al. Țiclea, Consecințe ale Deciziei Curții Constituționale nr. 261/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, în RRDM nr. 7/2016, p. 43-50.
[2] În acelaşi sens, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, aplicarea sancţiunii disciplinare este condiţionată, sub sancţiunea nulităţii, de efectuarea cercetării prealabile şi audierea celui în cauză. Asemănător este reglementată cercetarea prealabilă de art. 81 alin. (4) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.
[3] C.A. Bucureşti, Secţia a VII‑a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 3425/R/2012, în RRDM nr. 5/2012, p. 134‑135.
[4] Decizia nr. 95/2008 (M.Of. nr. 153 din 28 februarie 2008). Textul art. 267 alin. (1) C.muncii (până la republicare) a fost declarat constituţional şi prin DCC nr. 608 din 19 iunie 2007 (M.Of. nr. 577 din 22 august 2007).
[5] Ş. Beligrădeanu, Admisibilitatea cumulului răspunderii disciplinare a salariaţilor cu răspunderea lor penală şi contravenţională, în Dreptul nr. 4/2006, p. 180‑182, precum şi bibliografia indicată aici.
[6] Plenul Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 5/1973, pct. 2, în C.D. 1973, p. 14‑16.
[7] C.A. Ploieşti, decizia civilă nr. 2004/1995, în Tribuna Economică nr. 35/1996, p. 27. În sensul că, în lipsa cercetării prealabile, sancţiunea disciplinară aplicată este nelegală sunt: C.A. Piteşti, Secţia civilă, decizia nr. 255/L/2002, în RRDM nr. 1/2003, p. 123‑124; C.A. Bucureşti, Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, decizia nr. 219/2003, în RRDM nr. 3/2003, p. 104‑105; Trib. Arad, Secţia civilă, decizia nr. 550/2003 etc.
[8] C.A. Bucureşti, Secţia a VII‑a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 2752/R/2011.


Prof. univ. dr. avocat Alexandru Țiclea
Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea Ecologică București

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week