achiziţii publice, afaceri transfrontaliere, arbitraj, asigurări, BANKING, concurenţă, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, cyberlaw, data protection, drept civil, drept comercial, drept constituţional, DREPT PENAL, DREPTUL FAMILIEI, dreptul muncii, dreptul sportului, dreptul UE, energie, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, health & pharma, infrastructură, INSOLVENŢĂ, jocuri de noroc, LITIGII, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, PROCEDURĂ CIVILĂ, proprietate intelectuală, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, SOCIETĂŢI, telecom
 
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal.
Avocaţii din Baroul Bucureşti, Baroul Ilfov şi Baroul Dolj beneficiază de 40% reducere. UNBR încurajează extinderea la nivelul tuturor barourilor. Executorii Camerei Executorilor Bucureşti beneficiază de 20% reducere.
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑93/16, Ornua v. Tindale & Stanton Ltd España SL. Protecție uniformă a dreptului conferit de marca UE împotriva unor riscuri de confuzie și împotriva unor atingeri aduse renumelui. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru al completului

20 iulie 2017 | JURIDICE.ro
DREPT PENAL

Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Marcă a Uniunii Europene – Caracter unitar – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) – Protecție uniformă a dreptului conferit de marca Uniunii Europene împotriva unor riscuri de confuzie și împotriva unor atingeri aduse renumelui – Coexistență pașnică a acestei mărci cu o marcă națională utilizată de un terț într‑o parte a Uniunii Europene – Lipsa coexistenței pașnice în altă parte a Uniunii – Percepția consumatorului mediu – Diferențe de percepție care pot exista în diferite părți ale Uniunii

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Ornua este o societate de drept irlandez care desfăşoară activităţi economice în sectorul alimentar. Aceasta comercializează în special unt şi alte produse lactate. Ea este titulara mai multor mărci ale Uniunii Europene, printre care marca verbală KERRYGOLD, înregistrată în cursul anului 1998 pentru produse din clasa 29, în sensul Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și anume în special unt și alte produse lactate, precum și cele două mărci figurative de mai jos, înregistrate în cursul anilor 1998 și, respectiv, 2011, pentru aceeaşi clasă de produse (denumite în continuare împreună „mărcile Uniunii Europene KERRYGOLD”):

Produsele pe care sunt aplicate aceste mărci sunt exportate în mai multe țări. În Uniune, produsele menţionate sunt vândute în principal în Spania, în Belgia, în Danemarca, în Germania, în Irlanda, în Grecia, în Franța, în Cipru, în Luxemburg, în Malta, în Țările de Jos și în Regatul Unit.

T & S este o societate de drept spaniol care importă şi distribuie margarină sub semnul KERRYMAID în Spania. Aceste produse sunt fabricate în Irlanda de Kerry Group plc.

Kerry Group a înregistrat, în Irlanda și în Regatul Unit, marca națională KERRYMAID.

La 29 ianuarie 2014, The Irish Dairy Board Co‑operative, devenită Ornua la 31 martie 2015, a introdus o acțiune în contrafacere împotriva T & S la Juzgado de lo Mercantil de Alicante (Tribunalul Comercial din Alicante, Spania), în calitatea sa de instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene, prin care solicita să se constate că, în măsura în care importă și distribuie în Spania margarină sub semnul KERRYMAID, T & S încalcă drepturile conferite de mărcile Uniunii Europene KERRYGOLD. Utilizarea semnului KERRYMAID de către T & S ar crea un risc de confuzie și ar conduce la obținerea fără un motiv întemeiat a unui profit de pe urma caracterului distinctiv și a renumelui mărcilor menționate.

Această instanță a constatat mai întâi că singura similitudine între semnul KERRYMAID şi mărcile Uniunii Europene KERRYGOLD este legată de elementul „kerry”, care se referă la un district irlandez cunoscut pentru creșterea bovinelor.

În continuare, aceasta a arătat că părțile erau de acord că în Irlanda și în Regatul Unit mărcile Uniunii Europene KERRYGOLD şi marca naţională KERRYMAID coexistă în mod paşnic.

De aici instanța menţionată a dedus că nu putea exista în Spania un risc de confuzie între mărcile Uniunii Europene KERRYGOLD și semnul KERRYMAID. Astfel, întrucât Irlanda și Regatul Unit au, împreună, o pondere demografică semnificativă în Uniune, coexistența pașnică a acestor mărci cu semnul în cauză în aceste două state membre ar trebui, având în vedere caracterul unitar al mărcii Uniunii Europene, să conducă la concluzia că nu există un risc de confuzie între mărcile menţionate și semnul în cauză pe întregul teritoriu al Uniunii.

În sfârşit, aceeaşi instanţă a considerat că, din cauza coexistenței paşnice menţionate în Irlanda şi în Regatul Unit, nu este posibil ca T & S să fi obţinut în Spania un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor Uniunii Europene KERRYGOLD.

Întemeindu‑se pe aceste consideraţii, Juzgado de lo Mercantil de Alicante (Tribunalul Comercial din Alicante) a respins acţiunea în contrafacere prin hotărârea din 18 martie 2015.

Această hotărâre a făcut obiectul unui apel declarat la instanţa de trimitere.

Pornind de la constatarea că coexistența pașnică a mărcilor Uniunii Europene KERRYGOLD cu semnul KERRYMAID este dovedită numai în Irlanda și în Regatul Unit, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la compatibilitatea cu Regulamentul nr. 207/2009 a extrapolării efectuate de instanța de fond. Presupunând că coexistența pașnică a acestor mărci cu semnul în cauză în Irlanda și în Regatul Unit conduce la rezultatul că nu există un risc de confuzie în aceste două state membre, din aceasta nu rezultă însă, potrivit instanţei de trimitere, că nu există un risc de confuzie între mărcile menţionate și semnul în cauză, nici în celelalte state membre. Astfel, o asemenea extrapolare ar risca să priveze de efectul lor util drepturile conferite titularului mărcii Uniunii Europene în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 207/2009.

În aceste condiții, Audiencia Provincial de Alicante (Curtea Provincială din Alicante, Spania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din [Regulamentul nr. 207/2009], în măsura în care impune existența unui risc de confuzie pentru ca titularul unei mărci [a Uniunii Europene] să poată interzice unui terț utilizarea în comerț, fără acordul său, a unui semn, în cazurile prevăzute de acesta, poate fi interpretat în sensul că permite excluderea riscului de confuzie în cazul în care marca [Uniunii Europene] anterioară a coexistat pașnic, ca urmare a toleranței titularului, timp de mai mulți ani, în două state membre ale Uniunii cu mărci naționale similare, astfel încât lipsa riscului de confuzie în aceste două state se extrapolează la alte state membre sau la întreaga Uniune, având în vedere tratamentul unitar pe care îl impune marca [Uniunii Europene]?

2) În situația prevăzută la întrebarea precedentă, este posibil să fie luate în considerare caracteristicile geografice, demografice, economice sau de altă natură din statele membre în care a avut loc coexistența pentru a se realiza evaluarea riscului de confuzie, astfel încât lipsa riscului de confuzie în statele membre respective să se poată extrapola la un alt stat membru sau la întreaga Uniune?

3) În ceea ce privește situația prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din [Regulamentul nr. 207/2009], această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care marca anterioară a coexistat cu semnul contestat pe parcursul unui anumit număr de ani, în două state membre ale Uniunii, fără opoziția titularului mărcii anterioare, această toleranță a titularului față de utilizarea semnului ulterior în cele două state menționate în special poate fi extrapolată la restul teritoriului Uniunii în scopul de a stabili dacă utilizarea de către terț a unui semn ulterior are la bază un motiv întemeiat, ca urmare a tratamentului unitar impus pentru marca [Uniunii Europene]?”

Curtea a adresat instanței de trimitere o cerere de clarificări, prin care urmărește să afle dacă această instanță este chemată să includă, în aplicarea pe care o face Regulamentului nr. 207/2009, o examinare a aprecierii instanței de fond potrivit căreia, din cauza prezenței indicației de proveniență geografică „kerry” în semnele în conflict și a lipsei de similitudine între elementele „gold” și „maid”, nu poate exista, în orice caz, un risc de confuzie.

Instanța de trimitere a răspuns afirmativ la această cerere de clarificări.

În hotărârea sa, Curtea considera că:
1) Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie interpretat în sensul că faptul că, într‑o parte a Uniunii Europene o marcă a Uniunii Europene și o marcă națională coexistă pașnic nu permite să se concluzioneze că într‑o altă parte a Uniunii, în care lipsește coexistența pașnică a acestei mărci a Uniunii Europene cu semnul identic cu marca națională menționată, nu există un risc de confuzie între respectiva marcă a Uniunii Europene și acest semn.

2) Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretat în sensul că elementele care ar fi, potrivit instanței competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene sesizate cu o acțiune în contrafacere, pertinente pentru a aprecia dacă titularul unei mărci a Uniunii Europene este îndreptățit să interzică, într‑o parte a Uniunii care nu este vizată de această acţiune, utilizarea unui semn pot fi luate în considerare de această instanţă pentru a aprecia dacă titularul în cauză este îndreptățit să interzică utilizarea semnului respectiv în partea Uniunii vizată de acţiunea menţionată, dacă condițiile pieței și circumstanțele socioculturale nu sunt semnificativ diferite în una dintre părțile menționate ale Uniunii față de cealaltă.

3) Articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretat în sensul că faptul că, într‑o parte a Uniunii Europene, o marcă de renume a Uniunii Europene și un semn coexistă pașnic nu permite să se concluzioneze că într‑o altă parte a Uniunii, în care această coexistență paşnică lipseşte, există un motiv întemeiat care justifică utilizarea semnului în cauză.

:: Hotărârea

 


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.